spovedania si......
Raspunsuri - Pagina 25
irina.c. spune:
quote:Te rog sa ma ierti,abia acum am vazut postarea.Da,mai lipseste ceva si anume ca in fata lui Dumnezeu ,la spovedanie,venim nu numai cu pacatele noastre,ci si cu neputintelenoastre.Ce ma determina sa iau anticonceptionale,de exemplu?Neputinta mea actuala de a crede mai mult si mai adanc in Dumnezeu,neputinta mea de a nu-mi fi frica de viitor,neputinta mea de a cauta intai si intai Imparatia lui Dumnezeu.Asta ii dam noi lui Dumnezeu la spovedanie,neputinta noastra si pacatul nostru si cerem de la El iertare si putere de a ni se vindeca sufletul.De aceea mantuirea este un proces de o viata,fiindca nu se face primavara cu o spovedanie,nu se rezolva o neputinta sau o patima asa,pe loc.Trebuie sa cautam sfat,iertare,sa ne rugam,sa ne smerim,sa crestem.Trebuie sa ne asezam pe acel drum al credintei si sa conlucram cu Dumnezeu la mantuirea noastra.Poate de unele neputinte sau pacate nu ne vom vindeca niciodata,Dumnezeu lasandu-le in viata noastra spre a ne smeri.Dar ce trebuie este sa facem primul pas spre Dumnezeu,sa-i aratam,printr-un gest cat de mic,disponibiltatea noastra de a-L primi in inima noastra,in viata noastra.
Originally posted by mimiteteIrina, ma bucur ca ai readus subiectul de unde a pornit. Hai sa va spun ce am inteles eu din ce s-a povestit si inca mai sper la un raspuns din partea lui Irina sau a conchitei.Anticonceptionalele/preservativul sint considerate pacate deci ori nu le folosesti si atunci ar trebui sa ai o droaie de copii ori le folosesti ca nu e nimeni perfect...Pina aici ne intelegem cei din cele doua tabere.Problema apare cu spovedania, care e taina sfinta. Daca la spovedanie admit ca folosesc anticonceptionale, mi se spune ca e pacat si mi se dau canoane, ar trebui ca sa ma opresc din pacat si data viitoare sa raportez supus ca m-am lecuit ori sa continui in pacat (raminind in continuare credincioasa).Daca aleg varianta 1 devin abstinenta, daca aleg varianta 2 teoretic vorbind nu ar trebui sa ma mai spovedesc caci spovedania implica ca ma caiesc si ca promit ca nu mai fac ori ma spovedesc si de fiecare data imi iau canoanele si viata merge mai departe.Spunea cineva ca daca te spovedesti desi tu stii f bine ca vei continua sa folsesti anticonceptionale/preservativ esti impocrita.Deci ori nu practic nici un fel de protectie si imi asum responsabilitatile ce urmeaza acestei decizii, ori devin asbtinenta, ori ipocrita ori nu ma mai spovedesc...E ceva care lipseste in logica mea?Mihaela
Ceea ce trebuie sa cautam la spovedanie este acea lucrare a harului in sufletul nostru,nu sa negotam,uite pacatele,da-mi iertarea,sanatate si la revedere,poate ne mai intalnim pe la anul(zic in general,nu ma refer la o persoana anume).
Inainte sa-L cunosc pe Dumnezeu,mi se parea ca sunt si eu ceva,ca sunt mai buna ca altii,ca am chiar si ceva calitati si virtuti
.Acum imi dau seama ca nu sunt nimic,cu fiecare spovedanie,cu fiecare pas,imi dau seama cat de mult mai are Dumnezeu de lucru cu mine.Dar nu disper.Deznadejdea e de la cel rau.Dupa fiecare cadere,trebuie sa ne ridicam,si sa mergem inainte,cu ajutorul lui Dumnezeu..Irina si bb Ilinca(26apr04)Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
myrrha spune:
quote:
Vai, Myrrha!
Catalina, cred ca daca esti dispus sa te casatoresti la biserica (in conditiile in care crezi in Dumnezeu si stii ca e pe viata
) ori iubesti pe bune ori esti inconstient. quote:
Bun, in alta ordine de idei, explica-mi te rog cum vezi tu lucrurile: de ce daca te culci cu o persoana pe care o iubesti, inainte de casatorie sa zicem, inseamna ca te reduci la biologie? Retine, intreb despre cazul in care nu o faci pt cine stie ce motive puerile sau de moralitate indoielnica. Eu intreb despre un barbat si o femeie care se iubesc si fac dragoste - ce anume ii reduce la biologie?
Nu cred ca sexul extramarital e in mod automat biologie, dar are foarte multe sanse sa devina. Doua persoane care se iubesc dar nu au de gind sa fie impreuna pe termen nelimitat si neconditionat tin ceva in rezerva. Stii ce cred? Casatoria e o forma de angajament public - dar angajamentul poate fi numai intim uneori, dar daca e sincer si fara nici o rezerva, si pina la capat, Dumnezeu nu cred ca va judeca drept rau. In fond, ce ne cere Dumnezeu e sa iubim mult. Ce iubire e aia care se termina?
Biserica pazeste un principiu, nu o clica de oameni care traiesc dupa acele principii. Chiar daca poate recunoaste indivizi care au ales alta cale si au facut-o cu buna credinta si au fost impacati cu ei, nu poate recunoaste valabilitatea acelui model de viata ca principiu. Nu stiu daca m-am facut inteleasa
Insa daca sustii ca sexul intramarital si sexul extramarital sint totuna, ce sens mai are casatoria? E doar o formalitate?
Sint foarte de acord ca e greu ca naiba, dar nu stiati ca e greu sa fii crestin? Chiar si azi, cind teoretic totul ar trebui sa fie mai usor...
Elena, imi cer scuze, absolutie = dezlegare (absolvere inseamna in latina exact a dezlega); nu stiu daca exista in romana, l-am furculisionat dupa absolution.
J_G, problema cu ovulatia e ca sotul meu lucreaza full time, e student full time si are cursurile miercuri si joi seara pina la 10. Iar luni si marti trebuie sa isi scrie lucrarile/prezentarile etc.
E o timpenie, sint de acord, noi ne distram pe tema asta.Apropo de numarul de copii. In Ro eram profesoara cu 18 ore pe saptamina la un liceu si inca 8 la facultate si faceam traduceri nonstop ca sa-mi platesc intretinerea. Nu stiu daca am fi avut concret banii pentru a creste mai mult de 2 copii - nu stiu, poate sotul meu ar fi gasit un job super si s-ar fi schimbat situatia. Dar aici drept sa spun mie mi se pare floare la ureche
, nu ca am fi bogati dupa numai un an, dar daca esti bun si motivat poti ajunge foarte departe. Iar eu visez sa ajung profa si sa lucrez in cercetare, ceea ce implica mult studiu acasa sau la biblioteca - cred ca pot creste o droaie de copii si sigur o sa adoptam daca nu ne Dumnezeu copii in citiva ani.Nu e deloc usor sa iti gasesti partenerul, dar pe parcursul cautarii trebuie sa ai grija de tine. In cazul meu si al surorilor mele, care au ales si ele bine din prima, cauza a fost probabil modelul nefast al unui tata abuziv si violent (care ne-a facut sa fim foarte circumspecte si sa aminam mult momentul oricarui angajament...)
Elena spune:
quote:
Poate de unele neputinte sau pacate nu ne vom vindeca niciodata,Dumnezeu lasandu-le in viata noastra spre a ne smeri.
Irina, am mai intalnit ideea asta, poti sa-mi dai, te rog
, un citat sau un link din Sfintii Parinti unde scrie chestia asta ??quote:
Elena, imi cer scuze, absolutie = dezlegare (absolvere inseamna in latina exact a dezlega);
o.k., am inteles ! acuma daca se intampla ca....uuups, nici cu al doilea sau al treilea partener sa nu te potrivesti, tot asa, primesti dezlegare ?? se spune cam cate dezlegari poti sa primesti pentru asta ?
quote:
nu stiu daca exista in romana, l-am furculisionat dupa absolution.
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
myrrha spune:
Elena, nu inteleg care e problema. Da, poti primi 7x70 de dezlegari daca iti pare rau pentru un lucru si promiti sincer sa nu il mai faci. Asta nu justifica sexul extramarital. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat daca il regreti, adica daca stii in ce masura iti face rau.
Un preot insa cred sincer ca abuzeaza de rolul lui daca isi permite sa jigneasca credinciosul care vine sa isi deschida sufletul la confesiune. Eu n-am intilnit pina acum nici un asemenea preot, nici la ortodocsi, nici la catolici. In schimb imi amintesc perfect coada de la Antim si rumoarea creata de faptul ca cineva statea prea mult la spovedanie (aaa, ce pacate are oare de nu mai termina!)
Ma gindesc ca neputintele de care spune Irina ar fi echivalentul pacatelor veniale la catolici, multe considerate imperfectiuni inerente naturii umane, pe care nu trebuie neaparat sa le confesezi, pentru ca sint cumva necontrolabile (lipsa examenului de constiinta zilnic, lipsa de respect a propriei demnitati si a celuilalt, malitiozitatea etc)
Elena spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Elena, nu inteleg care e problema. Da, poti primi 7x70 de dezlegari daca iti pare rau pentru un lucru si promiti sincer sa nu il mai faci. Asta nu justifica sexul extramarital. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat daca il regreti, adica daca stii in ce masura iti face rau.
myrrha, am inteles acum, deci esti dezlegat pana iti gasesti partenerul cu care te potrivesti bine dpdv sexual, nu ?
oricum in situatia asta nu e vorba ca ai fi facut ceva rau, nu e vorba de un pacat, ci pur si simplu de natura umana !!
quote:
Asta nu justifica sexul extramarital.
Absolut de acord !!
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
irina.c. spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Elena, nu inteleg care e problema. Da, poti primi 7x70 de dezlegari daca iti pare rau pentru un lucru si promiti sincer sa nu il mai faci. Asta nu justifica sexul extramarital. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat daca il regreti, adica daca stii in ce masura iti face rau.Un preot insa cred sincer ca abuzeaza de rolul lui daca isi permite sa jigneasca credinciosul care vine sa isi deschida sufletul la confesiune. Eu n-am intilnit pina acum nici un asemenea preot, nici la ortodocsi, nici la catolici. In schimb imi amintesc perfect coada de la Antim si rumoarea creata de faptul ca cineva statea prea mult la spovedanie (aaa, ce pacate are oare de nu mai termina!)
Myrrha,sunt intru totul de acord cu tine.Referitor la neputinte,m-am gandit la acea imposibilitate a omului de a se dezbara singur de pacate,dar mai ales de patimi(patimile sunt acele pacate devenite obicei)..La ceea ce spunea Apostolul in Romani,ca "fac ceea ce nu vreau sa fac"(nu retin exact versetul).Ideea e ca stiu depre ceva ca e rau,n-as vrea sa fac acel ceva,dar tot il fac,fiindca nu pot altfel.Dar ma lupt,cer ajutorul lui Dumnezeu si intr-un final,poate abia la sfarsitul vietii o sa biruiesc.Poate nu,dar conteaza lupta,stradania,cainta.Cad si ma ridic,incerc din nou,cad,ma ridic si tot asa.Dar cu fiecare cazatura si ridicare mai invat ceva despre mine insumi,incep sa-mi cunosc mai bine limitele,incep sa-mi dau seama cine sunt eu si cine este Dumnezeu,cu alte cuvinte,progresez.De fapt,asta e esenta ortodoxiei,lupta continua,urcusul spre desavarsire.
Elena chiar n-am un link :( .O sa incerc sa gasesc ceva,fiindca nu mai stiu exact unde am citit-o.Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
Elena spune:
quote:
Dar cu fiecare cazatura si ridicare mai invat ceva despre mine insumi,incep sa-mi cunosc mai bine limitele,incep sa-mi dau seama cine sunt eu si cine este Dumnezeu,cu alte cuvinte,progresez.
Sunt de acord cu tine ca e foarte importanta stradania si ca de fapt asta este singura cale spre El !!
quote:
De fapt,asta e esenta ortodoxiei,lupta continua,urcusul spre desavarsire.
O mica rectificare
, asta este esenta crestinismului, pentru ca toti cei ce din toata inima pe Domnul iL cauta, indiferent de ce biserica apartin, spre asta tind, spre desavarsire !!quote:
Elena chiar n-am un link :( .O sa incerc sa gasesc ceva,fiindca nu mai stiu exact unde am citit-o.
Cand ai timp sa cauti, ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai da vreun link.
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
myrrha spune:
quote:
Originally posted by Elena
myrrha, am inteles acum, deci esti dezlegat pana iti gasesti partenerul cu care te potrivesti bine dpdv sexual, nu ?
oricum in situatia asta nu e vorba ca ai fi facut ceva rau, nu e vorba de un pacat, ci pur si simplu de natura umana !!
Hm. catolicii fac diferenta intre concupiscenta (orientarea naturala a omului catre pacat, greseala), pacate de moarte si pacate veniale. E natural sa cazi in pacat, dar daca acesta e considerat unul controlabil si important (precum sa faci dragoste inainte de angajamentul pe viata, deci sa iubesti cu masura mica), adica de moarte, nu te poti impartasi pina nu primesti dezlegare la confesiune (adica spui ce ai facut, te eliberezi prin expresie si lasi in urma). Pacatele veniale sint si ele firesti, dar in general prea putin controlabile si nu grave (adica nu iti afecteaza sufletul). Catolicii au o lista clara cu pacatele mortale si cele veniale (cred ca v-am dat-o mai demult). Mie imi place la nebunie sa-mi marturisesc pacatele veniale, mi se par uneori foarte subtile si ma ajuta sa ma inteleg mai bine (exemple de pacate veniale: sa fii prea lax cu regulile, sau sa fii prea strict cu ele; sa intirzii la slujba; sa raspindesti zvonuri; sa nu repari numele cuiva pe care l-ai ponegrit; sa fii suspicios in mod nejustificat; sa te culci pe-o ureche cu dragostea sotului; sa pierzi timpul; sa nu-ti tii o promisiune etc)
Ma gindeam la ce spunea cineva cindva, ca religia e confortabila, are rostul unui medicament pentru suflet. E adevarat, dar nu e doar atit. Crestinismul cel putin, daca intri in el, te impinge inainte, forteaza cresterea. Te deschide catre nou, asta e rostul smereniei - sa faci loc in tine ca sa primesti mai mult. Sa nu fii suficient.
M-am amuzat azi dimineata intrebindu-l pe sotul meu ce ar fi facut daca la inceputurile noastre i-as fi spus ca eu ma calauzesc dupa principiul "sa nu fac dragoste inainte de casatorie." Mi-a raspuns ca s-ar fi chinuit din rasputeri sa-mi schimbe convingerea si daca n-ar fi reusit ar fi mutat cununia mai repede.
loneanbianca spune:
Am fost si eu la un preot linga Cluj.....care facea si dezlegari, m-am ingrozit cind am vazut ce se intimpla acolo. Oare sa fie atit de multi oameni posedati?! Voi credeti in asta?
Bianca
http://community.webshots.com/user/biancaloneanPoze[/url
"Traim intr-o era in care pizza ajunge la noi acasa mai repede decat
politia."
-- Jeff Marder.
Elena spune:
quote:
Hm. catolicii fac diferenta intre concupiscenta (orientarea naturala a omului catre pacat, greseala), pacate de moarte si pacate veniale.
Am inteles asta. Ce n-am inteles eu si scuza-ma ca insist
, este in ce categorie s-ar incadra faptul ca iti cauti partenerul/partenera cu care sa te potrivesti dpdv sexual pana il gasesti, pentru ca asta nu se intampla din vina ta. Am inteles ca divortul nu este permis in biserica catolica, insa daca te casatoresti si constati ca nu te potrivesti cu partenerul din punctul asta de vedere, iti da dezlegare, poti sa divortezi ?? ( sper ca de data asta sa ma lamuresc si sa fie ultima data cand te bat cu cap cu intrebari pe tema asta
)_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)