Il iubesc din tot sufletul
Raspunsuri - Pagina 13
casandra spune:
De ce v-ati mutat cu el?
paraluta spune:
Draga Casandra,am fost nevoiti sa ne mutam cu el. Sotul meu a scris cereri pentru un loc de studiu in alt oras, si am fost aproape 1oo la suta convinsi ca va primi loc acolo, asa ca am facut, asa cum se face aici, lichidarea cu trei luni inainte a locuintei din orasul unde am stat inainte. Neprimind loc de studiu acolo, pentru ca am avut ghinion zdravan - si de data asta, parca-i facatura, Doamne iarta-ma ca e post, nu ne-a ramas altceva de facut decat sa venim aici, unde nu platim chirie ca e proprietar dobitocul, temporar, pana vom vedea incotro.
Azi, dupa un timp record de 25 de zile,a fost cearta de pe lume. Nu stiu, poate patesc si altii ce patesc eu, sau au trecut prin iadul prin care trec cei care sunt nevoiti sa traiasca cu parintii sau socrii. Ca eu, pentru ca vezi Doamne, n-am tras apa economic la buda(Pardon!), ii vreau banii si averea, ca parintii mei sunt niste gunoaie, m-a injurat de mama, m-a facut in tot felul, asa cum nimeni poate nu crede vreodata sa fie luat de cineva.Acuma eu va intreb cum se poate reactiona la asa ceva? Poti sa stai linistit cu mainile in san si sa taci si sa inghiti? Eu n-am facut asa, pentru ca ma infierbant repede. L-am facut si eu cum mi-a venit la gura. Nu m-am simtit deloc mai bine, si mi-am dat seama scarbita ca raul tot rau trage dupa sine.Doamne, sper sa ma ierti! Sper altadata sa plec pur si simplu daca se mai ia de mine. La parintii mei, saracii, care il primesc totdeauna foarte bine in Romania, m-am gandit sa nu le spun nimic, dar m-a durut sufletul si m-am simtit complet neputincioasa la ceea ce a spus despre ei dobitocul.
Ce sa mai spun, dupa ce s-a descarcat bine, nu mai avea nici pe dracu, iar eu am mai plans inca vreo 3 ore, pana sa mai imi vina inima la loc. Sotul meu, care prin fire tzine in el, a rabufnit doar mult mai tarziu, ca o bomba intarziata, si l-am pus putin acuma sa se relaxeze pe pat, ca n-am chef sa-i dau medicamentul ce i-l dau cand simte ca nu mai poate, ca e asa de tare, ca sta bleg o zi intreaga.
Cam prin asta trec eu acum, prin certuri si scandaluri, ca si asa e greu si nu stim ce sa mai facem sa reusim si noi cumva mai bine, ca trebuie sa-i si suportam prostiile lu socrelu, care oricum nu se va lasa pana nu ne va desparti. oricum mi-a spus ca o sa faca tot ce poate sa ne desparta.
Ce-mi ramane de facut? As vrea tot mai tare sa incerc sa divortez, pentru ca imi dau seama ca nu se mai poate trai asa, nici socru-meu nu ma suporta, nici eu pe el, desi aparent am depus armele, dar e numai o chestiune de timp pana izbucneste din nou, i-am si spus deja de nenumarate ori sozului meu de asta, dar el imi sare in cap si face istericale. As da orice sa scap, m-as intoarce acasa in Romania maine, daca as putea, dar nu e asa de simplu, din pacate. Daca as putea, as sterge cu buretele ultimii 2 ani din viata mea, in care am avut numai probleme, care nici acum nu s-au rezolvat, si am impresia ca se chiar agraveaza, dar nu e posibil.
Singura mangaiere imi sunteti voi, si acum imi dau lacrimile, numai cand esti pus in asa o situatie apreciezi orice gand bun. Sunteti asa de cumsecade!
Oricum, ca ultima solutie, am scris ceva mai devreme, un anunt intr-o revista de specialitate da cautare de munca. Va apare de abia pe 16 mai, dar e o incercare.
Socru-meu a avut grija sa submineze aproape orice urma de curaj din mine, spunandu-mi ca nu voi reusi sa iau examenul, pe de alta parte, de ce sunt si eu proasta si il ascult pe un om care la viata lui a citit doar o singura carte, cu care se tot mandreste "O comedie americana", sau cam asa ceva, eu, care am citit enorm la viata mea, la 8 ani citisem toata biblioteca tatalui meu, am scris poezii si cantece, si citesc si acum mult. Este senzational sa citesti intr-o limba straina. Citesc acuma Henry Miller, si chiar daca mai sunt cuvinte pe care nu le stiu inca, pentru ca sunt cuvinte pe care nu le-am prea utilizat in limbajul de zi cu zi,(asa e cu invatatul limbilor straine, e la un moment dat ca un puzzle, cel putin pentru mine asa a fost), cititul este ca un balsam pentru sufletul meu amarat (Imi vine iar sa plang! Scuze!)
Daca cineva reuseste sa citeasca, il rog sa-mi scrie ceva frumos. Nu vreau altceva decat sa ma simt si eu bine. Macar putin.
Doamne ajuta.
Alyssa spune:
Mi-am adus aminte cu duiosie cum i-am cerut odata sa imi spuna ceva frumos. Mi-a raspuns : "Ceva frumos"... rizind asa dintr-o parte...
Paraluta, 
pentru tine.
Alice
rilbuc1 spune:
Mai paraluta, ar mai fi 2 variante de rezolvare pana la divort.
1. Daca ai servici inchiriati undeva a.i. sa nu mai stai cu socru'
2. Daca tot ziceai ca il iubesti, propune-i sa veniti amandoi in RO
http://community.webshots.com/user/rilbuc
georgi75 spune:
paraluta
io i-am zis o data sotului meu sa-mi zica si mie ceva dulce.
Stii ce mi-a zis?(cu o moaca super serioasa...) ZAHAR
Fii curajoasa si ce sa zic? Daca ai posibilitatea, vino acasa intr-o mica vacanta.Ti-ar face bine cred. 
Zambeste!Maine poate fi mai rau.
Georgiana-mami de Stefania(2,2 ani)
Avem si POZE
dpop spune:
paraluta, pana apare in 16 mai anuntul, daca ai posibilitatea, hai acasa si ia o pauza. ai si tu nevoie de asta.
paraluta spune:
...am recitit ce am scris ieri, si am zambit. Am fost foarte suparata, dar, uite ca Dumnezeu mi-a ajutat si mi-am revenit.
Vom veni acasa, cred, doar la vara. Pana atunci se pot intampla foarte multe lucruri de tot felul, dar noi asa am vrea, sa incercam sa venim la vara.
Mersi pentru vorbele dragute primite!
Sotul meu mi-a spus azi ca vrea sa vorbeasca cu psihiatrul lui sa nu mai ia deloc medicamente. El ia acuma doar 0,5ml Fluanxol, un neuroleptic, o injectie la doua saptamani, iar cand ii este foarte greu de suportat totul, ii dau o jumate de pastila de Melperon, tot un neuroleptic, dar mai slab. Nu stiu, este o hotarare foarte curajoasa din partea lui, pentru ca cata vreme ia medicamentul asta, este ferit intr-o oarecare masura de recaderi. Asta insa mi-a si aratat pe undeva, ca vrea sa lupte ca sa isi revina, si m-a bucurat.
Va urez pregatiri linistite pentru Pasti, si Dumnezeu sa va ajute la toti!
Eu am prins momentul cand nu era acasa "animalul", si am vopsit niste oua, asa traditional, cu coji de ceapa. Au iesit minunate!
Va sarut, si mai revin cu noi amanunte !
gabgabriela spune:
Draga paraluta,
Citesc de mult povestea ta ,dar azi nu am putut sa ma abtin , sa nu-ti las un mesaj.Am simtit atata tristete in randurile tale ,incat mi-am zis :"Doamne ,eu nu mai am dreptul sa ma plang de infimele mele probleme".Esti de o sensibilitate si de o bunatate rar intalnite ..Te admir sincer si sper ca lucrurile se vor aranja ptr voi!
Te felicit ptr lasatul de fumat.Ai reusit intr-o perioada deja dificila in viata ta .Asta dovedeste taria ta de caracter, vointa ta !
Iti spun si eu ca se pot iubi doi barbati in acelasi timp.Iubiri diferite , situatii diferite...Si daca de ziua ta ,fostul ti-a produs acea mare bucurie , chiar asa sa renunti si la acel moment de " bien-etre" cum zic francezii?
Inca o data te felicit ptr tot ce faci si te rog tine-ne la curent!!
Sarbatori fericite !Si nu uita :Toti avem dreptul la fericire!
paraluta spune:
mersi mult,sigur ca am sa revin!
Nu consider ca problemele mele sunt mai grave decat ale altora. Mi-am dat seama ca fiecare om si fiecare familie are probleme. Important e sa ne ajutam unii pe altii, sa ne spunem vorbe bune si sa ne incurajam. Asta conteaza enorm.
Va pup, si noapte buna!
P.S. Sa va zic ceva distractiv: socrelu a facut, cum spuneam - ciorba de miel, dar a lasat mielul cu dinti!
Boaaa!!!
In timp ce scriam ieri, am auzit un zgomot dubios din bucatarie. Abia mai tarziu mi-a povestit sotul meu , razand, ca-i sorbea ochii la miel!(Asa crede el, sau a citit undeva - zice, crede ca o sa vada mai bine!
Va pup din nou, si uite ca sunt mai vesela!
Pana cand, oare?....
paraluta spune:
...de aproximativ o saptamana corespondez aproape in fiecare zi din viatza mea cu fostul prieten din Romania. Asa de bine imi face!
De cateva zile se chinuie sa-mi trimita un filmulet cu el, sper sa pot azi sa-l descarc. Mi-e tare dor de el si am nevoie de el, cel putin acum, in perioada asta.
Cu sotul meu e bine, dar , la dorinta lui, nu mai ia medicamente. Este riscant, dupa cate stiu,psihiatrul lui i-a spus -putin deplasat, insa comparatia e totusi buna, ca la el e ca la diabetici, daca isi intrerup tratamentul cu insulina, iar au o crestere de glicemie, si asa poate pati si el daca nu mai ia tratamentul, poate din nou sa o ia candva razna. Sa vedem ce va mai fi.
va pup, si va doresc numai bine