Il iubesc din tot sufletul

dpop spune:

paraluta, eu nu te felicit ca ti-ai sunat ex-ul . adica ... nu mi se pare fair-play. daca tu ai fi in spital si sotul tau si-ar suna o fosta iubita, nu cred ca ti-ar place....
acuma din pacate vad ca situatia nu se imbunatateste prea mult... aveti perioade bune, si perioade mai putin bune. cat timp ii scade doza de medicamente sotului tau, inseamna ca ii merge putin mai bine, nu? oricum, eu nu sunt medic, dar intre depresie si schizofrenie sau paranoia cred ca e un pas ff mare, si ar trebui sa stii un diagnostic precis.
e trist totusi ca ti s-a intamplat asa ceva.
nu sunt de acord cu cele care te indeamna sa il parasesti si sa-ti vezi de viata ta
nu sunt de acord cu cele care-ti spun ca trebuie sa ramai pe veci langa el, fiindca asa "trebuie"
e ciudat, nu? pana la urma numai tu poti lua o decizie. practic, cel mai important e sa te deslusesti pe tine... si sa intelegi ce simti tu, si ce e mai bine pt tine
si daca tot ai spus ca esti berbec, imi aduci aminte de o buna prietena de-a mea, tot berbec: oricate sfaturi i-au fost date de catre multe persoane sa isi paraseasca iubitul (o insela pe toate drumurile) nu le-a ascultat... pana cand s-a convins ea singura ca e chiar asa, cand a parasit-o pentru o "prietena" de-a ei.

paraluta spune:

Multumesc ca imi mai scrieti; am crezut ca m-ati uitat!
Lumea nu s-a inseninat prea mult in jurul meu, dar vine Craciunul, si ma pregatesc cu toate fortele sa-l intampinam pe Mos Craciun cum trebuie. Fac carnatzi afumatzi, sarmale, cozonaci, deci o sa miroasa foarte bine la noi in casa de sarbatori!
Multumesc foarte mult pentru sfaturile cu homeopatia, am sa ma interesez mai mult despre asta.
Cu diagnosticul nici eu nu sunt de acord, dar oricum ar suna, sotul meu are acuma o depresie usoara, deci este depresiv-acum. cred ca tine si de iarna asta pacatoasa.
Am inceput deja sa cautam o locuinta in noul oras, unde ne vom muta la anul, in martie. Am intors problema noastra pe toate fetele, si dintre toate solutiile care ni se ofera,asta e cel mai putin rea. Vom vedea ce va fi.Germania este o tara in care esti bun atata timp cat poti munci. Cand esti bolnav, nu mai are nimeni nevoie de tine. Pur si simplu asa este, fara nici o exceptie. Iar doctorii sunt-unii-mult mai buni in Romania, draga dpop, chiar daca nu le vine multora a crede. Doar conditiile in care profeseaza sunt mult mai bune decat in Romania, probabil de aici concluzia. va mai scriu cat de curand despre ce se mai intampla pe la noi.
va sarut, si numai bine va doresc!

Loma spune:

Paraluta, nu stiu daca cineva ti-a mai spus, ca nu am citit tot, trimite niste acatiste pe la biserici cu har mare, roaga-te si tu pentru el, tine si post daca poti, macar miercurea si vinerea, daca ai pe cine trimite din familie , sa mearga sa vorbeasca cu un preot si sa-i faca si un maslu, sa stii ca toate astea ajuta..

Nu stiu ce stari are sotul tau, insa sa stii ca si eu am trecut odata prin asta, nu stiu exact diagnosticul ca eu nu am fost la specialist, ci la medicul de familie care mi-a zis ca am tulburari de comportament, mai mult de teama sa nu ma drogheze cu si mai multe medicamente, insa la mine totul pornise de la niste medicamente pt. tiroida. Cam dupa doua luni de tratament am inceput sa am niste tulburari naspa de tot, constientizam totul, ca ceva nu e in regula cu mine insa nu ma puteam controla deloc, starea cea mai nasoala era ca imi era frica sa stau singura in casa, daca ramaneam singura ma apuca o frica teribila de boli, de moarte, multe scenarii imi treceau prin minte, orice zgomot ma enerva de parca ceva imi umbla prin creieri, de asemenea nici nu suportam sa merg cu masina, imi venea sa ies pe strazi sa umblu brambura toata ziua prin locuri f. aglomerate si sa le spun tuturor cat sunt de bolnava.. acum imi vine sa rad... insa atunci eram naspa... pana cand am realizat ca medicamentele acelea mi-au facut rau, am incetat sa le iau, si abia dupa vreo 2-3 luni mi-am revenit complet.

Ti-am povestit prin ce am trecut si eu poate te ajuta, in cazul meu medicamentele acelea ptr. tiroida au starnit totul si m-au dat peste cap complet.

Iti doresc multa intelepciune si sa-ti fie bine.
Loma

mircea42 spune:

<<Il iubesc din tot sufletul pe fostul meu prieten, cu care am fost impreuna 8 ani minunati. Viata ne-a despartit in mod crud, sunt acum casatorita cu un om care pe langa faptul ca este bolnav cu nervii, >>

Draga Paralutza,
Admit cel dintii ca facem sumedenie de greseli in viata. Dar pricep greu sa fi 8 ani minunati cu cineva, apoi sa nu mai fi, ba chiar sa nimeresti linga un nene zobit cu nervii!... E o performantza.
Da-mi voie totodata sa nu iau in serios epitetul "crud", asupra despartirii. daca era intr-adevar cruda, acea despartire, nu mai gindeaia cum la el, indiferent de situatie.
Stiu ca asteptai mai degraba o vorba buna de la noi, dar nu mi-am putut reprima consideratiile de mai sus.
Altminteri, ai toate urarile mele de bine.
Mircea

paraluta spune:

Mircea42, nu ma deranjeaza deloc comentariile tale. Sunt firesti, si ma bucura cand primesc raspunsuri la subiectul meu, pentru ca nu ma mai simt singura. Asta conteaza pentru mine foarte mult acum.
Mai scria cineva de greseli in viatza. Eu nu consider ca am gresit deloc, sau oricum nu mai mult ca altii. Consider ca fiecare are in viatza atat o parte de sansa cat si una de nesansa.
"Nenea" bolnav cu nervii, este un barbat foarte bun, inteligent , dragut, iubitor, cam tot ceea ce isi poate dori o femeie, de fapt. Dar este bolnav psihic, chestie cu care nu multe femei s-ar putea obisnui. Eu fac eforturi mari sa rezist intr-o casnicie, care din cauza problemelor de sanatate ale sotzului meu, risca sa se destrame, candva, pentru ca imi voi pune la un moment dat problema propriei supravietuiri, pe care n-as lasa-o pentru nimic. Intelegi acum?!
Fostul prieten nu mai joaca nici un rol in toate astea, repet, eram intr-o seara cu nervii intinsi, ascultam Bruce Springsteen, fara de care cred ca viatza mea ar fi acum o catastrofa, mi-au revenit amintiri in cap, si asha s-a nascut acest subiect.

brendamitran spune:

Paraluta,ai primit mail-ul meu?

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

paraluta spune:

Mersi Brenda, esti o dulce ca mi-ai scris! Promit ca am sa iti scriu in curand mai multe, ca acuma sunt cam pe fuga, am multa treaba cu pregatirile de Craciun!
Te sarut!

brendamitran spune:

Te pup si eu!
Sarbatori fericite!

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

paraluta spune:

Revin dupa mult timp cu vesti nu prea grozave.
Azi am aflat ca sotul meu n-a primit loc de studiu acolo unde urmeaza sa ne mutam. Suntem disperati!!!
Mai ales ca ne-am si gasit o locuinta acolo! Nici nu mai stim ce sa facem.Si aici unde stam am facut rezilierea si urmeaza la sfarsitul lunii sa predam locuinta. Am putea sa ne mutam temporar la socrelu, care e foc si para pe chestia ca n-a primit loc, si cu care ne-am parui mereu. Eu totusi m-as muta, desi acum n-ar mai avea rost. Dar macar am fi mai linistiti acolo, singuri.
Suntem doua suflete disperate care nu mai stiu incotro. Cred ca Dumnezeu este o gluma pentru copii. Imi pare rau ca spun asta, dar suntem niste oameni buni, care ajuta pe toata lumea si ne si rugam Lui. De ce pe altii ii ajuta si pe noi ne-a uitat? Sotul meu este un om deosebit si bun. Cu ce a meritat sa se imbolnaveasca? De ce nu mai are sanse sa isi continue studiul si trebuie acum sa renunte, dupa atatia ani? Spuneti-mi si mie ca mai merita sa crezi in ceva pe lumea asta!
Simt cum incet-incet ne ducem de rapa. Suntem amandoi atat de epuizati! Sunt fericita ca oricum ii merge mai bine si a primit vestea proasta cu calm. Sper sa nu o ia din nou razna, ca asta ne-ar mai lipsi!
Nu stiu, am vazut atatia oameni rautaciosi care o duc bine, sunt sanatosi, n-au probleme mari. De ce ei primesc ajutor si noi nu? De ce oamenii cumsecade sufera cel mai mult pe lumea asta? Daca poate cineva sa-mi raspunda la asta, m-as bucura, caci eu nu mai cred in nimic. Nu cred ca se va mai intampla ceva bun in viata noastra in viitor.

anca74 spune:

quote:

---

Originally posted by paraluta

De ce oamenii cumsecade sufera cel mai mult pe lumea asta? Daca poate cineva sa-mi raspunda la asta, m-as bucura, caci eu nu mai cred in nimic. Nu cred ca se va mai intampla ceva bun in viata noastra in viitor.

---

E interesant ca pui problema asa. Aceeasi intrebare ma framinta si pe mine de vreo 5 ani incoace. Nici macar nu indraznesc sa-L mai deranjez pe Dumnezeu cu intrebarile mele la care nu gasesc inca raspuns.
Am cautat sa inteleg singura problema asta existentiala, am citit o groaza de terfeloage, am intrebat lumea de ce unii oameni au de trecut prin o gramada de greutati, nesanse, perioade de lasat in urma amintiri, vise, iubiri - si luat totul de la capat. Astea-s concluziile la care am ajuns in clipa de fata:

Unii oameni cred ca fiecare dintre noi avem, pe lumea asta, propriul destin si nu putem schimba nimic.
Altii cred ca norocul ni-l facem singuri.
Altii - ca Dumnezeu ii incearca cel mai greu pe cei care-i iubeste cel mai mult.
Si mai sint unii care cred ca platim acum pentru greseli pe care le-am facut intr-o viata anterioara.

Cred ca toate raspunsurile acestea sint bune. Depinde numai din ce unghi privesti lucrurile. Personal, am ajuns sa cred ca ne inventam in permanenta scuze, justificari, motivatii in incercarea de a explica lipsa de judecata, lipsa de prezenta de spirit si de maturitate care ne impinge adesea sa alegem calea cea mai grea, situatiile cele mai complicate, oamenii cei mai nepotriviti.

Cred ca este timpul sa ne asumam responsabilitatile pentru alegerile pe care le facem in viata.

============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.