Il iubesc din tot sufletul

daniela_b spune:

quote:

---

Originally posted by paraluta

......Suntem doua suflete disperate care nu mai stiu incotro. Cred ca Dumnezeu este o gluma pentru copii. Imi pare rau ca spun asta, dar suntem niste oameni buni, care ajuta pe toata lumea si ne si rugam Lui. De ce pe altii ii ajuta si pe noi ne-a uitat? Sotul meu este un om deosebit si bun. Cu ce a meritat sa se imbolnaveasca? De ce nu mai are sanse sa isi continue studiul si trebuie acum sa renunte, dupa atatia ani? Spuneti-mi si mie ca mai merita sa crezi in ceva pe lumea asta!
Simt cum incet-incet ne ducem de rapa. Suntem amandoi atat de epuizati! Sunt fericita ca oricum ii merge mai bine si a primit vestea proasta cu calm. Sper sa nu o ia din nou razna, ca asta ne-ar mai lipsi!
Nu stiu, am vazut atatia oameni rautaciosi care o duc bine, sunt sanatosi, n-au probleme mari. De ce ei primesc ajutor si noi nu? De ce oamenii cumsecade sufera cel mai mult pe lumea asta? Daca poate cineva sa-mi raspunda la asta, m-as bucura, caci eu nu mai cred in nimic. Nu cred ca se va mai intampla ceva bun in viata noastra in viitor.

---

De ce pe altii ii ajuta si pe noi ne-a uitat?
....pentru ca te indoiesti de El si in acest fel te indoiesti de tine...

Spuneti-mi si mie ca mai merita sa crezi in ceva pe lumea asta!
Nu stiu, spune-mi tu...mai merita sa crezi in forta ta?

Nu cred ca se va mai intampla ceva bun in viata noastra in viitor.
Dac tu nu crezi, cine sa creada?

Paraluta, daca il cauti pe Dumnezeu trebuie sa incepi prin a-L cauta in tine insati.
Stiu ca ai mai auzit asta de o mie de ori insa poate ca nu a fost suficient doar sa o auzi..

Daca tu consideri ca El este o joaca de copii inseamna ca asa o sa si fie de acum incolo odata ce i-ai dat forma asta de manifestare in gindurile tale.

Dar daca iti vei gasi resurse sa-ti ridici capul cu mindrie, spunindu-ti: "am puterea sa merg mai departe si sa ma autodepasesc!" atunci L-ai regasit dindu-i o alta forma.
Dumnezeu va fi mina care-ti sprijina fruntea...

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

She spune:

quote:

---

Originally posted by paraluta

Revin dupa mult timp cu vesti nu prea grozave.
Azi am aflat ca sotul meu n-a primit loc de studiu acolo unde urmeaza sa ne mutam. Suntem disperati!!!
Mai ales ca ne-am si gasit o locuinta acolo! Nici nu mai stim ce sa facem.Si aici unde stam am facut rezilierea si urmeaza la sfarsitul lunii sa predam locuinta. Am putea sa ne mutam temporar la socrelu, care e foc si para pe chestia ca n-a primit loc, si cu care ne-am parui mereu. Eu totusi m-as muta, desi acum n-ar mai avea rost. Dar macar am fi mai linistiti acolo, singuri.
Suntem doua suflete disperate care nu mai stiu incotro. Cred ca Dumnezeu este o gluma pentru copii. Imi pare rau ca spun asta, dar suntem niste oameni buni, care ajuta pe toata lumea si ne si rugam Lui. De ce pe altii ii ajuta si pe noi ne-a uitat? Sotul meu este un om deosebit si bun. Cu ce a meritat sa se imbolnaveasca? De ce nu mai are sanse sa isi continue studiul si trebuie acum sa renunte, dupa atatia ani? Spuneti-mi si mie ca mai merita sa crezi in ceva pe lumea asta!
Simt cum incet-incet ne ducem de rapa. Suntem amandoi atat de epuizati! Sunt fericita ca oricum ii merge mai bine si a primit vestea proasta cu calm. Sper sa nu o ia din nou razna, ca asta ne-ar mai lipsi!
Nu stiu, am vazut atatia oameni rautaciosi care o duc bine, sunt sanatosi, n-au probleme mari. De ce ei primesc ajutor si noi nu? De ce oamenii cumsecade sufera cel mai mult pe lumea asta? Daca poate cineva sa-mi raspunda la asta, m-as bucura, caci eu nu mai cred in nimic. Nu cred ca se va mai intampla ceva bun in viata noastra in viitor.

---

" un shut in fund, un pas inainte".

Toate au un rost.Poate cu ocazia asta intra in viata aruncat gramada sotul tau, in actiune cumva si se va simti mai bine?
Sufleca-ti minecile si ia parul draga mea si faceti ce se poate face, nimic nu dureaza o vesnicie.Sinteti in viata si asta este important!

bafta!

paraluta spune:

Multumesc mult de raspunsuri.
Aveti dreptate toti cei care mi-ati raspuns, e probabil chestia cu din ce unghi privesti problema.
Eu personal am cunoscut Rautatea Umana manifestata la maxim in orasul asta.Si scriu doar cateva exemple: Vi s-a intamplat vreodata sa plangeti in fata cuiva ca aveti necazuri,asa, ca sa va ma linistiti sufletul,iar persoana respectiva sa rada inabusit,ca vezi doamne, ce te mai poti stramba cand plangi? Sau sa te plangi cuiva ca iti merge rau, iar celalalt sa vezi cum zambeste satisfacut? Persoanele despre care scriu au o viata linistita, au venit pe aici cu doctorate, nu vorbesc O BOABA germana, dar stau linistit si caldut pe un salar in tara asta si sunt feriti de probleme. N-au fost in stare in 2 sau trei ani de cand sunt aici sa invete limba germana, macar un cuvant-doua.Eu de ce am putut sa ma stradui sa vorbesc acum foarte bine, si sa nu primesc decat suturi in fund-pe romaneste spus?
Stiu ca dreptate pe lumea asta nu exista, dar refuz totusi sa-i dau dreptate persoanei care mi-a scris ca pentru hotarari necugetate trebuie sa platesti. Am suferit prea mult ca sa ma las acuzata. Si am facut totul cat se poate mai bine. Si am gandit la un lucru de zece ori inainte de a-l face. Cred ca suntem ghinionisti.
Si sper ca de atatea necazuri sa nu ma imbolnavesc.
Ce sa mai spun? Am tinut postul acela de 9 saptamani martea, ma rog in fiecare seara, am donat haine la saraci, sotul meu este painea lui Dumnezeu...Ce mai, suntemniste oameni cumsecade, pur si simplu, am ajutat cat am putut pe toata lumea.
Socru-meu, care vine azi la noi, si care s-a mai linistit si el, spune ca pur si simplu viata este foarte grea. Mi se pare cea mai plauzibila varianta.

inca o zi spune:

paraluta, am citit si eu ultimele postari ale tale si as dori sa iti scriu si eu cateva randuri.ma gandeam ca trebuie sa iti fie tare greu,dar daca de atata vreme vezi ca aici nu aveti reusita de ce nu va intoarceti in romania?? poate v-ar fi mai bine.sotul ar putea acolo continua studiile sau poate chiar lucra,iar tie ti-ai fi mult mai usor,poate.nu stiu daca tu lucrezi sau nu aici,dar daca nici tu nu ai un serviciu,atunci e chiar nasol si aiurea,e normal sa fii asa depresiva si trista.eu in locul tau as cugeta bine urmatoarea miscare.ce vei face daca sotul tau nu va reusi in urmatori ani sa isi continue studiile sau sa gasesca ceva de lucru? servicul aici e o parte pricipala pt integrarea sociala,iar eu intotdeauna ma zis ca daca cineva pleca din romania,pleaca pt a da de ceva mai bun,dar daca voi aici numai ghinioane si nereusite aveti,nu stiu daca merita sacrficiul asta.anii trec si cu cat inaintezi in varsta iti va fi tot mai greu sa te integrezi aici.stii,ma gandesc ca D-zeu nu are nici o vina pt insuccesele noastre.omul e inclinat intotdeauna sa arunce vina pe el atunci cand ii merge rau,insa cand ii merge bine...nu stiu cati ii multumesc pt ca le merge bine.eu zic ca El ne da intotdeauna intelepciuneaa de a alege ce e bine, ce e rau si de multe ori poate noi nu intelegem vocea lui care poate fii de exemplu un gand ce ne vine ca sa facem cutare sau cutare lucru.gandeste-te bine si analizeaza-ti situati,vezi si tu daca merita sa ramai aici.tu te lupti,dar intreaba-te pt ce??daca nu reusiti sa va
ridicati,poate e drumul gresit pe care mergeti si ar trebui sa schimbati ´´macazul´´.din cate am inteles sotul tau e bolnav de o boala nu tocmai usor de tratat,poate ca ´´acasa´´ s-ar rezolva mai usor,dar aici stresul,insuccesele,nereusitele,il pot face mai rau si nu mai bine.

iarina spune:

Paraluta, dar nu mai puteti rabda un pic pana isi termina studiile? Si va mutati pe urma in alt oras...de ce nu ramaneti aici pana termina facultatea...daca tot ati stat atata vreme? Mergi de asemenea cu sotul la doctor sa te asiguri ca nu o ia razna iar....nu te baza pe faptul ca a primit vestea cu calm, peste vreo cateva zile poate sa pice iar in deznadejde...deci ai grija sa-si ia tratamentul.

coranima spune:

Paraluta, eu te inteleg ca este greu cu un sot ce sufera uneori de psihoze.Da, el trebuie sustinut sa treaca mai usor prin perioadele mai tulburi, dar am impresia ca viata ta se invarte doar in jurul lui.
De ce nu incerci tu sa-ti construiesti un viitor al tau in Germania daca intentionezi sa ramai acolo?Daca tot spui ca ai invatat limba, atunci echivaleaza-ti studiile din Romania pentru a putea obtine un job si incearca sa-ti construiesti o cariera si o viata acolo.O sa vezi apoi ca apele incep sa se limpezeasca.Stiu din experienta ca nu e usor sa te realizezi intr-o tara straina, dar iti spun ca prin mult efort , perseverenta si ambitie se poate.Cauta sa te inconjori de oameni care sa te sustina si fruntea sus.

dpop spune:

draga paraluta, imi pare rau pt ce vi se intampla ...
just hang in there...
eu cred ca totul se intampla cu un motiv, totusi, ca Dumnezeu are un plan pentru noi. Nu pot acum decat sa iti doresc sa fii tare, si sa treci peste problemele tale.
Chiar daca nu a fost acceptat la universitate, puteti sa va mutati... poate sotul tau ar privi un nou inceput cu speranta, sa luati de la zero oarecum viata. Nu e un dezastru sa nu termini o facultate, am cunostinte care se descurca foarte bine si fara o diploma in mana. Faceti o analiza impreuna, ce va doriti, cum vedeti viitorul apropiat, si cel indepartat. Fiti uniti, fiti sot si sotie .

paraluta spune:

...Revin din nou, dupa ceva timp.
Acum suntem la socrelu. Ne-am mutat aici la sfarsitul lui martie, si a durat ceva pana ne-am acomodat.
Este foarte nasol sa locuiesti cu socrul, care e un om afurisit, toate trebuie sa functioneze in casa lui asa cum isi doreste el. Nu e voie sa consumam apa asa de pomana, samd, pana la...trasul apei de la WC; ca , vezi-Doamne, ce scumpe sunt costurile aici in Germania!
Vom sta pe aici nu mai mult de cateva luni, pana imi gasesc eu de lucru, ca si asta dureaza ceva, iar apoi ne vom muta.
Ma simt singura aici, cu doi barbati, dintre care unul e sotul meu, care ma iubeste saracul, dar care deocamdata nu stie incotro, pentru ca aici e foarte greu fara sa ai o meserie, iar el nu stie daca mai poate si daca mai vrea studiu. Cred ca nu. Prietenii sunt putini si ocupatzi, singurele bucurii notabile din viata mea cenusie, sunt telefoanele de acasa, cand vorbesc cu parintzii, sora mea si nepotzelul, si faptul ca va scriu. Este extraordinar ca existati!
Am insa o veste buna, pritre atatea zile cenusii, care se perinda liniar, am reusit sa ma las de fumat, pe data de 6 aprilie. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut eu mie de ziua mea.Pentru ca dupa smotrul cu mutatul, pe care l-am facut aproape singura, sotul meu fiind acum cam aiurit, de la medicamentele pe care inca le mai ia,si dupa atata stres, m-am simtit foarte rau cu plamanii, si m-am speriat sa nu ma imbolnavesc de atatea necazuri!
Si tot de ziua mea, am primit mail de la minunatul meu fost prieten!M-a bucurat asa de mult, incat am reusit sa uit multe ore de situatia fara iesire in care ma aflu. Raman la ideea ca vreau sa pastrez legatura cu el cu orice pretz, pentru ca la nevoie m-ar ajuta fara sa sovaie.Si nu cred ca e deloc gresit, mai ales ca e un om foarte influent prin Bucuresti. La urma urmei, au trecut ceva ani de cand nu mai suntem impreuna, si ranile s-au vindecat.Oricum, il iubesc de la distantza in continuare, dar altfel, acum, decat atunci, candva.
Spuneti-mi, este oare posibil sa iubesti doi barbati in acelasi timp? Eu zic ca da, daca fiecare e iubit intr-alt fel ca celalalt.
Sper sa rezist, caci deja azi, dupa un timp record de 25 de zile, mi-a si mancat fikatzii socrelul, si m-am cam certat cu el. Evident, pe o chestie mica. Apoi, mi-a povestit ulterior sotul meu, ca l-a luat deoparte si i-a povestit ca nu sunt normala, ca va vedea el candva ce femeie sunt, ca nu stie ce urmaresc...Ce sa zic, paranioa pura! Cred ca din pacate il mosteneste sotul meu pe el...
Doamne, imi doresc si eu copii, de-aia m-am si lasat de fumat, ca sa ma pregatesc incet-incet, dar vreau si eu o casuta a noastra, unde sa nu ne frece numeni la cap, unde sa putem trai linistiti, fara stres!
Ma simt asa de abatuta! Sper sa fie si pentru noi bine candva.
Imi cer scuze daca v-am plictisit. Cine a reusit sa citeasca pana la sfarsit, primeste o bomboana de la mine! Va sarut, pe voi toti cei care ma cititi, prieteni dragi!

addinel spune:

paraluta, mie nu mi s-a intamplat niciodata sa iubesc doi barbati in acelasi timp. poate sunt demodata, dar sunt genul care se daruieste total. sau poate ca sunt doar prea rationala. oricum, cred ca se poate intampla...

multa bafta in continuare.

p.s. astept bomboana

nunta mea

dpop spune:

si eu merit bomboana, si eu!!!

e cam nasol socrelul, dar nu te lasa doborata. zi ca el si fa ca tine pana la urma o sa va mutati in alta parte.
faptul ca nu are o meserie invatata la scoala, nu inseamna ca nu poate avea o meserie deloc. poate stie sa faca multe lucruri din care sa inceapa o noua cariera (nu e rusinos sa fii de exemplu instalator - ba unii castiga mai mult ca un inginer), sau poate sa invete ceva. trebuie sa existe cursuri de formare profesionala. doar vointa sa fie. oricum, inactivitatea este cel mai mare dusman. ceva, orice, trebuie facut, si nu maine, poimaine ci acum. cel mai la indemana e sa te complaci, si nu e bine
cat despre tine, vad ca nu esti bine deloc, ai intrat din nou pe o panta descendenta, te vad dezamagita si suparata, si OBOSITA. nu te lasa, fii puternica! banuiala mea (si poate nu e asa) e ca de fiecare data cand intri intr-o pasa proasta, te apuca melancoliile si gandul la o viata mai buna de dinainte, si automat il re-invii pe fostul. sentimentele de iubire par ca sunt de fapt niste refulari ale tale si a faptului ca te simti neimplinita. dar poate ma insel.
mi-am propus sa nu mai ma bag in sfaturi la rubrica "in unul sau in doi", dar cum ti-am urmarit subiectul de mult, nu m-am putut abtine.
toate cele bune sa se-adune