De cat timp incercati sa aveti un copil?

asi spune:

De prea multi.Intre timp ne-am cam plictisit si am reinceput sa traim.

lucia1 spune:

Noi incercam de 3 ani 6 luni.Am facut doua insamantari si un FIv,din pacate fara rezultat pozitive.

Speranta:multa,foarte multa,cat cerul de mare. Ma simt:destul de bine. D-zeu ne va ajuta,sunt sigura de asta.PUPICI!

pepsica spune:

...de 7 ani.. stari? nenumarate: minie ( pt avortul facut acum 9 ani disperare, neincredere, l;ipsa seprantei, air incredere,apoi din nou deznadeje, si air de capat incit nuam istiusuccesine tututor starilor.. insa am gasit puterea alaturi de voi - nu, nu este o figura de stil- si dupa luni intregi in care primul impuls era sa deschid dimineata site-ul sa vad ce mai fac fetele, am inceput sa primesc in inima mea si alt sentiment deosebit de cald care m-a acaparat incetul cu incetul.. si m-am mutat la adoptie... si am gasit prieteni care m-au sprijinit - multe din voi si-l amintesc pe robert- si uite ca acum ssint aspiranta de copil adoptat , in asteptarea atestatului.. deci eu cred ca de aacum starea mea de baza se va numi : stare de speranta...

mishi spune:

...din aprilie 2003. stari? nici nu mai conteaza, dupa tratamente pe ambele fronturi, un fiv nereusit si o incercare de ET dupa 7 luni care decat ne-a pus pe jar ca embrionasii s-au "imbolnavit de deces" in dimineata mult asteptata...ce sa mai zic. cu toate astea, predomina o stare: OPTIMISMUL CARE VINE DIN CREDINTA. drept urmare, am luat-o de la capat si nu ne lasam pagubasi pentru nimic in lume.

mishi
.............
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.

iren spune:

Dragele, va urez mult noroc shi citzi bebei va doritzi, nu va pierdetzi sperantza, io am doo prietene care au fiecare cite-un kupil, una dupa 10 ani de incercari, iar cealalta dupa 9 ani

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo

motzu Juliei+tortu lu Bogdanelu-nou!
august-septembrie-nou!
pozne
degetzeii




In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

Tia spune:

nu prea as mai avea de ce sa scriu aici, dar m-am gandit sa postez totusi pentru a va incuraja.

noi ne-am "straduit" 3 ani, dar 3 ani luna de luna, exceptie facand numai luna in care am facut FIV. cred ca stiti foooarte bine ce inseamna asta, nu e nevoie sa dau prea multe detalii. si de fiecare data, dezamagirea si tristetea ma copleseau, sotul meu se tinea tare ca trebuie sa fie cineva care sa sustina cu curaj aceasta lupta. in mod incredibil in aceeasi zi imi refaceam fortele si o luam de la capat cu sperantele.. si tot asa! a existat un moment in care mi-am dorit sa nu mai vreau acest copil, era aberant ce simteam, dar era real! dar nu puteam, il doream si luptam in continuare uneori parca impotriva vointei mele. cand ne-am pregatit pentru al doilea FIV, aveam toate injectiile in frigider, asteptam menstruatia urmatoare sa incepem. desi totul era programat pentru asa ceva am zis sa ne "facem datoria", imi amintesc ca am ras amandoi dar am continuat... asa a venit bb! era prima data cand ramasesem insarcinata si nu mai sunt asa juna! fetelor, daca va doriti din tot sufletul un bb, el va veni, nu va lasati descurajate, nu va pierdeti speranta, cand te gandesti mai putin, vine! multa bafta!

---

Alexandru (14 iulie 2005)

Alexa Ioana spune:

noi de 4 ani si 20 de zile, luna de luna, exceptand perioada laparoscopiei si a tratamentului cu diphereline...
plus o inseminare artificiala nereusita...
stari ? n'are sens...
planuri de viitor ? incercam in continuare, dar ne si bagam actele pentru adoptie...

va pup, si multa, multa bafta la toata lumea !

badjoke spune:

Dupa o lupta de 9 ani cu destinul, dupa o extrauterina si dupa o inseminare artificiala nereusita, Dzeu ne-a ajutat ca prin FIV sa se lipeasca printesa noastra Nicoleta.
Despre starile emotionale ....nu am cuvinte sa ma exprim.
Ajunsesem sa-mi dea lacrimile cand vedeam mamici cu copii pe strada si eu nu puteam avea copii. Plangeam cand vedeam copii si la tv.
Dar Dzeu m-a intarit si am mers mai departe.
Poate ca pentru unele dintre noi, dorinta asta de a avea copii si lupta pentru a-i aduce pe lume, devine mai interesanta si fructul realizarii mai pretios.
Dzeu ne pune la incercare in fiecare moment. Deci, mamici aspirante...nu renuntati!
Multa sanatate si bafta!

http://pg.photos.yahoo.com/ph/pusa_stefan/album?.dir=/41a0

"Cine se amesteca in Legenda Personala a altuia, niciodata nu si-o va descoperi pe a lui." ~ Paulo Coelho

AYSHA 2 spune:

Din august 2004, exceptand luna trecuta cand am luat anticonceptionale pentru chist.
Stari ? oscilante, in mare parte optimiste
Ce-mi mentine speranta ? Credina in Dumnezeu si-n puterea Lui
Cauze ? analize la mine si la el bune, uter retrovers, oligoastenospermie moderata

MURA spune:

7 ani grei. 8 inseminari nereusite.
Probleme.... la mine dereglare hormonala la sot oligoastenospermie moderata.
Starile prin care am trecut au fost mult prea multe si diversificate . As putea , ca si voi de altfel, sa scriu un roman.
Speranta, deznadejde, lacrimi multe la vederea copiilor si a femeilor insarcinate. Sperante si mai mari in luna in care mi-au iesit 4 teste de sarcina FALS POZITIVE, Beta HCG negativ. In zilele acelea l-am rugat pe Dumnezeu sa nu isi bata joc de sufletul meu si de sperantele mele, se pare ca nu m-a ascultat. Poate ca nu a considerat ca este momentul sa am un bebe. Oare o sa considere vreodata momentul potrivit si pentru mine? Cine stie?
Planuri de viitor.... FIV, ultima speranta.
Apoi adoptia, poate, nu stiu inca, atata timp cat mai am o speranta nu ma pot gandi cu adevarat la adoptie. Dar este o varianta.
As prefera insa sa simt cum creste si se naste acea noua viata in mine.
Multa bafta tuturor celor care nu au reusit inca.