De cat timp incercati sa aveti un copil?
Raspunsuri - Pagina 3
Animagus spune:
Sa nu radeti, nu bat campii! Mai ales atunci cand din punct de vedere fizic analizele si testele ies ok sau aproape ok, uitati un pic de vizitele la doctori si mergeti la un psiholog. Daca va spune ca nu va poate ajuta cautati un altul. Sunt cazuri in care BB nu vine pentru ca parintii nu se simt, dintr-un motiv sau altul pregatiti pentru asta, chiar daca ei nici nu-si dau seama.
La vache qui rit
dana p. spune:
Eu incerc de 5 ani si 7 luni, timp in care am avut o sarcina extrauterina soldata cu scoatere trompei drepte si 3 sarcini oprite in evolutie la 6 saptamani. De 2 ani n-am mai ramas insarcinata pentru ca am descoperit in urma laparoscopiei pe care am facut-o anul asta in aprilie si a histeroscopiei facuta in iunie, ca am trompa infundata si nu se mai poate desfunda decat prin operatie clasica care este riscanta pentru ca se pot face aderente si sa ajung iar la extrauterina.Tratamente am facut in functie de rezultatul la analize , pentru toxoplasma,tiroida sau tratamente pentru desfundarea trompei-instilatii si tratament la namol.Am facut si 4 HSG ultima acum 2 ani cand mi s-a spus ca am o problema cu trompa si ca s-ar putea sa fie infundata, si asa a fost.
Nu mai am ce tratamente sa mai fac sau analize, asa ca m-am lasat la voia Domnului , ca numai El poate sa decida pentru mine.
Varianta cu FIV este destul de complicata la mine pentru ca am avut sarcinile oprite din evolutie si exista riscul sa se opreasca iar sau sa nu se prinda deloc , ceea ce iar e rau.Ar mai fi variante adoptiei pentru care eu sunt 100% de acord cu ea , dar sotul meu nu este chiar atat de hotarat ca mine.
Starile prin care am trecut au fost de la agonie la extaz si invers.
Plangeam si mai plang si acum cand vad copii pe strada sau la televizor, si cel mai rau imi este de Craciun atunci cand toti copii se bucura de sarbatorile de iarna si le lucesc ochii in cap de bucurie cand primesc cadourile aduse de mosul.
Probabil ca nu o sa-mi treaca sensibilitatea asta decat atunci cand o sa am un copil, pana atunci nu pot decat sa sper ca se va intampla o minune si pentru mine.
Va pup 
pe toate si sa fim impreuna mai optimiste si mai unite in ganduri
.
Dana
http://community.webshots.com/user/danavas
Amely spune:
Doamne, cata suferinta si cate incercari ne sunt date uneori, noua femeilor, pentru a ne vedea visul cu ochii
. ACEASTA ESTE ADEVARATA DRAMA...
Eu, comparativ cu alte fete care scriu aici pe forum, nu traiesc dezamagiri decat de un an si 8 luni, de cand ne dorim un bebic. Timp in care am pierdut o sarcina, din cauze neelucidate...
Sentimentele alterneaza: dorinta, optimism, dezamagire, disperare, blazare, apoi ciclul se reia...acum sunt intr-o faza de confuzie, caci drumul s-a ingustat si nu mai stiu incotro s-o apuc, analizele noastre sunt bune toate si totusi bebe nu vine... Dar a ramas SPERANTA!
"...mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
Pozici cu noi
andicu spune:
Si eu incerc numai de 2 ani, dar suficienti pentru noi, cat sa fac 2 extrauterine si sa raman fara trompe. MAi crunt a fost ca s-au intamplat la interval de 8 luni. Stari: disperare, deznadeje, " de ce ma pedepseste Dumnezeu ?",speranta si optimsism dupa o perioada. Si eu am trecut prin stari de depresie, mai ales in vara, dupa ultima interventie . Am reusit sa trec peste, aproape total, exceptand momentele in care ma ia plansul cand vad nasteri, copii nou-nascuti ai altora sau viitoare mamici fericite...starea asta nu pot sa mi-o stapanesc,desi fac eforturi sa nu ma vada nimeni atunci cand se intampla.
Urmatorul pas si singura optiune ramasa inafara de adoptie: fertilizare in vitro, sper la anul, prin februarie. Nu ma gandesc prea tare daca voi reusi, incerc sa fiu puternica si sa-mi zic ca voi incerca iar si iar pana voi reusi !! cu riscul ca ne vindem tot ptr aceste incercari!
Vine si randul meu..
Pozele mele
Monica-Elena spune:
M-am recunoscut in toate starile traite de voi.
De cand incerc - de 11 ani pana cand am ajuns la medicul potrivit si mi s-a dat verdictul FIV. Am avut sansa sa prinda din prima. Dupa 9 luni de stat la pat a venit pe lume MIhnea - Gabriel globuletul meu de aur.
Starile prin care am trecut de la ras la plans spus pe scurt. Am luptat cu indarjire si mi-am dorit cu disperare acest copil. Am facut multe sacrificii dar acum nu mai conteaza nimic nici macar nu imi mai aduc aminte prin ce am trecut cand ma uit la el.
Oricum as vrea sa va spun sa nu va pierdeti niciodata speranta si sa va ganditi ca o parte tine de voi, o parte de medic si o mare parte de Dumnezeu si de steluta norocoasa a fiecaruia.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabriel_bambache/my_photos
Alexa Ioana spune:
monica, tia

datorita povestilor voastre avem puterea sa mergem mai departe !
sa va traiasca puiutii !!!
piccaflor spune:
Noi incercam de 1 an...stiu,in comparatie cu majoritatea dintre voi nu e mult timp...
Cauzele ar fi pina acum astenozoospermia sotului...eu astept sa fac HSG,sperind sa fie totul bine...
Starile prin care am trecut sint foarte multe...furie,plinsete disperate,agitatie,emotii...dar in tot acest timp SPERANTA si CREDINTA nu m-au parasit nici-o clipa...
zisaCami spune:
De 11 ani astept sa se intample minunea, din care ultimii 8 ani cu toate investigatiile posibile, tratamente ( instilatii, Clostylbegit ), 3 operatii ( 2 pt. chisturi endometriozice + 1 pt. polipi uterini ) si 2 FIV-uri nereusite in 2004! Si ca tacamul sa fie complet sufera si sotul de infertilitate - oligospermie!
Cu toate acestea nu mi-am pierdut speranta, peste 4 zile incep tratamentul pentru al 3-lea FIV.
Despre starile prin care am trecut ar fi multe de spus ... m-am regasit in multe din cele descrise de voi.
Despre viitor ... cred cu tarie in sansa mea si in Dumnezeu!
Cami
tumpi spune:
7 ani,5 de investigatii,tratamente, 2 HSG-uri, stimulari,acum 2 ani descopar ca am chlamydia si ureeaphlasma.de ureaaphlasma scap dupa prima luna de tratament, de chlmaydia dupa un an.Prima spermograma a sotului ok, a doua , acum un an ne-a lovit direct in moalele capului: OATS severa, inclusiv ICSI.
Starile?cam aceleasi de care ziceau si fetele.deznadejde si ura,acum undeva jos de tot, ca apoi sa o iau de la capat.
Stiu doar ca la un moment dat imi voi tine
-ul in brate
A sti, a putea sa te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in arta, ca si in viata!" - Al.Vlahuta
