De cat timp incercati sa aveti un copil?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns iuliamaria spune:

de 3 ani, eu -HSG, laparoscopie, analize perfecte, sotul oligospermie, aprox. 10 IAS nereusite, Un FIV recent nereusit-cel putin am aflat cauza: incompatibilitate: singura sansa ICSI, sperante mari si datorita unei echipe exceptionale ptr. care nu am cuvinte sa le multumesc: Dr. Neamtu Dr. Cocei. Dr. Niculescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Alexa Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kla78 spune:

de cat timp????hmm.. 6 ANISORIIIIIIIIIIII!!!!!!!!
tot felul de tratamente...5 inseminari iar acum pe 24 programare sa incep primul FIV!!!sper sa fie si primul si ultimul!!!

prin ce am trecut????mai bine nu va zic sa nu va demoralizati!doar va zic sa alegeti cu mare grija medicul ca sa nu vi se intample si voua la fel ca mie!

speranta nu mi-am pierdut-o si pe zi ce trece parca am tot mai multa incredere si curaj sa merg inainte si sa lupt......ehhh....mai decad si eu psihic ca doar sunt om,mai ales in ziua cand vin rushii aia uratiiiii,dar imi revin si o iau de la inceput...

pupici fetelor si curaj ,chiar daca bebe se lasa mult asteptat noi nu ne dam batute asa usor!succes!

"cand o persoana are un vis tot universul conspira pentru ca acest vis sa devina realitate"-Paulo Coelho

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Liana30 spune:

de cat timp??????
pai de 10 ani...timp in care am pierdut 3 sarcini..
acum incerc prima inseminare luni sau marti..sper sa fie totul ok..
pupici la toate fetele
si multa bafta!

Liana

"Nimic nu-i imposibil!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristinici spune:

de cati ani!!!!! sa tot fie vreo 9 in care am avut 2 extrauterine (deci trompele ,adio cu ele), apoi 2 FIV nereusite.
Stari cum ati spus si voi de la de la deznadejde la speranta.
Norocul meu ca sunt o fire optimista chiar daca uneori ma napadeste plansul. Dar nu renunt si poate D-zeu se va indura si de noi.
cristinici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Liana30 spune:

nici eu nu renunt deloc..sunt o optimista convinsa..
va pupic pe toate

Liana

"Nimic nu-i imposibil!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dodo23 spune:

...de 6 ani. Trei inseminari la activ, doua ture de Sovata si cateva "tentative" esuate de FIV. Diagnosticul: infertilitate inexplicabila.
Ca si Tia la un moment dat, incerc sa ma conving ca nu merita atata lupta pentru a avea un copil, ca viata poate fi frumoasa si fara, dar din pacate instinctul (matern) invinge de fiecare data ratiunea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Costi spune:

De cind? De multi ani, ani care mi s-au parut secole.
Sa tot fie vreo 16 ani.
In fiecare an mi-am dat un ultimatum, m-am apropiat vertiginos de final si azi, chiar azi am ajuns la data scadenta, 37 ani, dar mi-astept cu nerabdare printesa acasa.
E o dulceata de fetita, in curind va fi fetita mea mult dorita.
Elena

Ultima speranta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zamfir.mel spune:

....de 3 ani ne chinuim si nimic,timp in care in urma unei stimulari cu clostylbegyt(pentru ca nu am ovulatie) am ramas fara un ovar si o trompa???? acuma sunt la ciclu iar.
am zile cand sunt optimista si zile cand plang de inund pamantul,oricum speranta moare ultima. speram ca pana la urma sa ne ajute Dumnezeu si pe noi,toate.va pup si sa auzim de bine,

mel

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kariris spune:

De 8 ani nu mai raman insarcinata. Ultima sarcina a fost acum 8 ani - extrauterina si am ramas fara trompa dreapta. Inainte de extrauterina au mai fost sarcini normale, dar pe care nu le-am vrut la momentul respectiv. Crezand ca o sa raman ca iepuroaica pana la menopauza, am facut intreruperi de sarcina si am spus ca o sa fac copilul cand o sa consider eu ca e momentul...DAR... constat cu tristete ca acel copil nu mai vine... a trecut de mult termenul limita pe care mi l-am acordat pentru a avea un copil. Eu inca il astept... Despre investigatii si tratamente nu are rost sa mai scriu, am facut tot ce se putea, inclusiv FIV; degeaba, se incapataneaza sa nu vina...
Stari? De culpabilitate, de revolta, de frustrare...
Viitorul? S-ar putea sa continui sa "culeg roadele a ceea ce am sadit" sau, poate se va intampla si in viata mea minunea pe care mi-o doresc atat de mult!
Cum ma simt? In primul rand handicapata si consider ca poate mi-am facut-o cu mana mea, pedepsita de soarta.... si totusi ma simt fooooarte FEMEIE, o femeie optimista si increzatoare ca poate voi fi si eu mamaica pana la 40 de ani! Ca dupa...cred ca va fi prea tarziu.

Mergi la inceput