Povestea unui greieras

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Povestea unui greieras | Autor: ariadnabr

Pe tati il cunoscusem de Craciun...cadoul de meu de Craciun...o noua dragoste! Ce-mi puteam dori mai mult? Poate doar sa fim impreuna zi de zi, lucru imposibil, el apartinand tarii spiridusilor (Irlanda), eu, plaiurilor mioritice. In aprilie, am reusit sa plec la el. Timp de 8 saptamani am trait un vis, amandoi...vis tulburat numai de gandul ca eu trebuie sa plec inapoi acasa. Imi repeta zilnic ca ma va astepta....daca e nevoie si pana in 2007 cand Romania va adera la Uniunea Europeana. Hotarasem insa ca trebuie sa-mi gasesc un loc de munca, undeva mai aproape de el. Insulita asta, la capatul Europei, purta in ea inima mea. Cautarile mele insa nu aveau mare succes, pana intr-o zi, cand am aflat de un program, numit Au-pair. Familii din strainatate, in cazul nostru UK si o insulita pierduta in Marea Irlandei, undeva intre Marea Britanie si Irlanda, cautau persoane care sa aiba grija de copii lor, contra unei sume modice de buzunar si a posibilitatii de a locui cu ei. Cum imi pierdusem speranta ca voi gasi o slujba adevarata, am acceptat oferta primita si la sfarsitul lunii mai, am aterizat in Isle of Man (Insula Barbatului). Mick, asa il cheama pe irlandezul meu...ma sunase imediat ce aterizasem in Isle of Man, spunandu-mi ca in weekend vine sa ma vada. Uraaaaaaaaaaaa!! A venit si weekend-ul si cu el iubirea mea... Putin stiam eu ca in noaptea aceea, de vineri spre sambata, se va mai intampla o minune. Greierasul nostru mic si poznas, a fost conceput pe data de 4 iunie 2004!

Saptamanile au trecut si mie ciclu nu mi-a venit...am dat vina pe zbor, pe socul mutarii in alta tara...pe stresul adaptarii intr-o familie pe care nu o cunosteam. Mick suna zilnic si nu incheia fara sa intrebe....asa intr-o doara daca mi-a venit ciclul. Eu, fara nici o grija, convinsa fiind ca e totul ok si ca nu am nici un motiv sa-mi fac griji amanam momentul cumpararii unui test de sarcina. Pana intr-o zi cand dupa ce ma tratasem la o cheltuiala masiva de cosmetice, fiind in magazin, pun mana si pe un test de sarcina. Asta se intampla pe data de 15 iulie, intr-o joi. Am ajuns acasa, m-am dus direct la baie si...BUM!!!! Testul arata doua liniute!!!!!! Am inceput sa tremur...ce faceam eu, intre straini si la mii de km departare de casa, insarcinata si nemaritata!!!! L-am sunat pe Mick, care era la munca si nu i-am spus decat "Salut, sunt insarcinata!"...m-a intrebat "Glumesti?" I-am spus ca nu. Mi-a spus ca e la telefon cu un client si ca ma suna el in 10 minute. Dupa 10 minute, care pentru mine au parut ani, ma suna si-mi spune sa ma duc sa consult un medic sa ma asigur ca sarcina e ok si ca el a doua zi va fi cu mine. In mintea mea se perindau fel de fel de scenarii, toate fara el in ele. Nu mi-am inchipuit niciodata ca in toata povestea asta, el imi va fi sprijinul si puterea. Ma duc la medic, mi se ia sange si mi se spune sa revin dupa rezultate a doua zi. Il sun din nou...ii spun sa nu aiba grija, ca sunt optiuni si ca o sa fac ce e mai bine pentru mine...ma intreaba ce optiuni?! Ii spun raspund "pai...optiuni" si incep sa plang. Imi spune ca din punctul lui de vedere, nu exista decat o singura optiune, o sa avem un bebel , ma mai linistesc...apoi ma apuca tremuratul iar, ce-o sa fac eu cu un bebel...daca n-o sa fiu o mama buna...unde si cum nasc?? O mie si una de intrebari imi treceau prin minte cu viteza luminii, toate fara un raspuns aparent. Imi dorisem mult un bebe, dar eram gata pentru el?

A doua zi mergem impreuna la medic, se confirma o sarcina de 4-6 saptamani (DNP 18 februarie 2005). Pierdusem cu un an in urma o alta sarcina, oprita in evolutie asa ca cer ecograf. Mi se spune ca ecograf se face la 12 saptamani!! Pai ce? Eu aveam rabdare inca 6-8 saptamani sa aflu daca puiul meu e bine??!! Am insistat sa fac ecograf la 8 saptamani,m-am linistit cand am vazut inimioara aceea mica batand...Ma indragosteam in fiecare zi din ce in ce mai mult de micuta viata care se dezvolta in burtica mea. Ii vorbeam in fiecare zi, visam cu ochii deschisi la momentul in care o/il voi putea tine in brate...Totul parea atat de departe, 42 de saptamani!! O vesnicie!! Si totusi au zburat...

Pe la 5 luni m-am intors in Irlanda si ne-am casatorit. Apoi am revenit in Romania, unde mancarea de care imi era asa de dor a dus "greierasul" meu (asa i-a spus mama) de la 950 de grame la 2,500 in 6 saptamani!! Am mancat ca nebunu', mancam si de 6 ori pe zi...orice si nu ma puteam abtine!! Intre timp aflasem ca greierasul e greieroaica si tati facea ce facea si la fiecare nume pe care il propuneam eu raspundea "Sonia"! La 36 de saptamani au inceput insomniile! Si asa am tinut-o pana la 42 de saptamani! Greierasului, ii placea se pare, in burtica si nici prin cap nu-i trecea sa iasa sa ne cunoasca.

Pe data de 28 februarie plecam la spital pentru ca mi s-a parut mie ca in ziua aceea minunea mea nu miscase destul. Asa ca ajungem, o tanti moasa ne ia sange si ne conecteaza la un aparat care masura contractiile si bataile inimii fatului. Vine si o doctorita si ma intreaba cand sunt programata pentru inducere. Eu intreb ce e aia inducere? Pe 3 Martie avem programare sa ma vada doctorul care urmarise sarcina. Imi spune senina ca nu crede ca o sa ajung la acea vizita. Ma uit ciudat la ea si o intreb daca sunt cumva in travaliu. Imi spune ca nu-s dar ca o sa fiu in curand.

Ma conduce moasa la salon, tati trebuie sa plece dar promite ca revine a doua zi. Ma plimb nauca pe holurile spitalului....de insomniile tot acolo erau! A doua zi (1 Martie) la noua, vin 3 doctori la vizita. Mi se introduce un gel care trebuia sa faca colul sa se deschida. Mi se spune ca dupa amiaza daca nu intru in travaliu mi se va mai introduce un gel. Pe la 2 pm incep contractiile....slabe...eu ii chem fericita ca a inceput travaliu. Ma intreaba daca pot vorbi. Eu spun ca da!! Imi spun ca atunci cand NU voi mai putea vorbi sunt in travaliu....La 6 pm alti doctori...alt gel...Travaliu iok! Pe la 9 pm incep durerile sa fie mai puternice. Sunt conectata din nou la aparatul acela si mi se spune ca daca devin regulate contractiile ma vor duce in sala de nasteri. Ma apuca frica!! Singura eu nu ma duc nicaieri imi spun in gand! Il sun pe tati sa-i spun, imi zice sa stau linistita ca daca ma duc in sala de nasteri apare si el. Pe la 3 chem asistenta, care decide ca e mai bine sa-mi faca o injectie sa-mi atenueze durerile si sa ma culc ca pana dimineata nu se intampla nimic. Adorm si ma trezesc la 7 dimineata. Contractiile disparusera intre timp. Ma asez sa mananc si apare moasa care imi spune sa-mi fac bagajul ca ma duc la sala de nasteri. Incep sa ma agit...eu nu ma duc nicaieri singura. Mi se spune ca mi-au sunat deja sotul si ca e pe drum. Mananc fara tragere de inima si astept asistenta sa ma conduca la sala de nasteri. Tati insa nu aparuse. Incep sa plang, apoi ma enervez. Cand ajung in usa salii de nasteri, il vad alergand spre salon. Rog asistenta sa se duca sa-l aduca.

Ma aseaza pe pat, eu stau botoasa ca a intarziat! De parca ar fi contat daca ajungea mai devreme...doar mancam, nu faceam altceva! Vin doua moase si o doamna doctor. Se chinuie (ma chinuie) vreo ora sa-mi rupa apele, reusesc intr-un final. Respir usurata, crezand ca de acum o sa fie mai usor! De unde atat! Mi se pune o perfuzie cu ceva care sa-mi induca contractii si ...incepe distractia. Cer ceva pentru durere, mi se da optiune...gaz (asta e oxigen de fapt...) sau epidurala. Stiam de la clasele prenatale ca daca ceri epidurala prea devreme e vai si amar de tine mai tarziu asa ca le spun ca incep cu gazul. Treaba cu gazul sta cam asa...simti durerea, dar esti atat de ametita incat nu realizezi ca doare. Si uite asa am stat pana pe la ora 1,30 pm cand am simtit ca nu mai pot si L-am rugat pe Mick sa cheme moasa ca vreau epidurala. Nu stiu cum au reusit ei sa imi faca epidurala cu durerile alea!! Cand mi-au facut epidurala, eram dilatata doar 2 cm! Cert e ca nu am stat cu epidurala decat vreo jumatate de ora, pentru ca la minute dupa ce a plecat anestezistul, am simtit ca din mine coboara ceva....rotund! Greierasul meu se deplasa cu viteza mare! I-am spus lui Mick sa cheme moasele de urgenta. Mi-a raspuns calm "Stai linistita ca apar ele" (el le auzise pe moase spunand ca nu se asteapta sa nasc inainte de 8 seara, deci statea linistit)! Am tipat la el sa aduca moasele ca nu mai e mult! Le-a adus si cand au verificat cum stam, se simtea deja capul greierasului! De atunci a mai durat cam o ora si la 15:44 si-a facut aparitia mititica mea. A plans doar un moment, apoi s-a calmat cand mi-au pus-o pe piept. Mick mi-a spus ca era albastra!! Si ca am zambit cand mi-au dat-o...eu nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte multe amanunte...Stiu doar ca am sunat-o pe mama si i-am spus ca are o nepoata...apoi a supt Sonia cam vreo ora...

In prima noapte a plans cam mult si eu nu stiam ce sa-i fac...dar moasele de acolo au fost niste dulci si au venit de cate ori au auzit-o plangand. Apoi pe la 2 am, mi-a venit mie sa o schimb de pampers....si uite asa a facut Sonia un pipi monstru in patul de la spital!!! Ca de...nu m-am priceput ca atunci cand scoti scutecul de sub ei trebuie sa-l pui pe cel curat ca se mai intampla accidente. Si iar am chemat moasa...de data asta sa schimbe patul...

Am ajuns acasa cand Sonia avea 4 zile...

Acum are 7 luni si jumatate si e micuta noastra comoara, o alintata si jumatate...recunosc ca e vina mea. Nu-mi aduc aminte de cum era viata inainte de ea si nu-mi doresc decat sa adorm ascultand cum respira. Fiecare minut din viata merita trait daca zambetul ei imi insoteste pasii...

Am scris povestea asta pentru ea...sa ma iertati daca e prea lunga!

Madalina si bebe Sonia
www.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=59" target="_blank">Aici poti schimba viata cuiva!

www.babiesonline.com/babies/s/sonia/" target="_blank">Sonia
Sonia 7 luni!
Sonia in vacanta - 6 luni!
Sonia la 5 luni Sonia la 4 luni Botez Sonia pana la 4 luni

www.snugglepie.com/ezb/214953.png" target="_blank">Varsta Soniei

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

mamaluidavid spune:

Felicitari pentru greieras,mi-a facut mare placere sa va citesc povestea!

Stefania si David 24.12.2004

acina spune:

Sa va traiasca greierasul , frumoasa povestea voastra.

Anca 23+

Pozele Noastre

Ina869 spune:

Superba povestea, superbe pozele!
Sa va traiasca greierasul,sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii!

Ina si bebelusha 33+

Denisam spune:

Sa va traiasca printesa si sa va aduca numai bucurii!
Frumoasa povestea!

Denisa
26+
Emma Andreea
BEBIK
Zambeste, si maine e o zi!

dana_ene spune:

Sa va traiasca comoara mica, GREIERASUL scump !
Sunteti o familie foarte frumoasa !

Daniela (23+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA
ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006

mamini spune:

sa va traiasca greierasul, frumoasa povestea!

M

ariadnabr spune:

Multumim frumos pentru urari si pentru ca ne-ati citit povestea

Madalina si bebe Sonia
www.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=59" target="_blank">Aici poti schimba viata cuiva!

www.babiesonline.com/babies/s/sonia/" target="_blank">Sonia
Sonia 7 luni!
Sonia in vacanta - 6 luni!
Sonia la 5 luni Sonia la 4 luni Botez Sonia pana la 4 luni

www.snugglepie.com/ezb/214953.png" target="_blank">Varsta Soniei

ancutzathree spune:

frumoasa poveste,sa va traiasca greierasul si sa fitzi fericitzi alaturi de el

ancutzathree&alex***raza de lumina si fericire din viatza mea***(17iulie 2005)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60236" target="_blank">POVESTEA NASTERII
www.snugglepie.com/cb/52888" target="_blank">Varsta lui Alex
poze cu noi