Religia si Arta
Raspunsuri - Pagina 21
Andrada spune:
Citeam despre un critic de mincare care intre Fata de vaca la tava cu artichokes, si Creme Brulee Mocaccino se delecta cu piine intermediara ca sa revina pe pamint.
Parvenirea nu inseamna sa pici in pacatul ordinarului ci sa stringi comori valoroase pentru altii,
A
ps Nu faptul ca exista "femeile sint de pe marte si barbatii de pe venus" ma ingrijoreaza ci faptul ca milioane de femei cred ca "s-au prins" in sfirsit.
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
casandra spune:
-----
in primul rand ca omul nu e Dumnezeu
-----
Dar rostul lui este sa se indumnezeiasca, sa tinda spre a deveni ca Dumnezeu, intru Dumnezeu.
O sa iti dau un exemplu, prozaic, dar care ilustreaza ce vreau sa spun. O perioada am predat la liceul de informatica din Bucuresti. Admiterea la liceu era extrem de dura, media ultimului intrat fiind foarte ridicata. La un momend dat, pe parcursul anului, se transfera un tiganus, de la liceul Grivita, unde nu se dadea admitere deloc. Copilul era extrem de slab, dar avea parinti foarte ambitiosi, probabil cu mertzanul la poarta, care au dat cat si cui trebuie si si-au vazut copilul la liceul cel mai cel. Profesorii l-au acceptat, ca n-au avut incotro, dar il priveau cu scarba si il tratau ca pe un nimic. El cum era depasit de situatie, ce sa faca? Facea necazuri, asta facea. Din partea mea, era absurd sa ii cer ce le ceream colegilor lui. Asa ca l-am luat de la 0. L-am pus in prima banca si am inceput sa lucrez cu el de la Adam si Eva. El avea sarcini diferite, material diferit. Dar, trebuia sa lucreze si nu putea sa imi spuna ca nu a stiut. N-a fost zi in care sa imi vina cu tema nefacuta sau sa imi spuna ca nu stie, sau sa imi deranjeze ora. Era foarte incantat ca era tratat ca un elev capabil sa te inteleaga. Desi, initial era foarte ostil.
Eu inteleg ca artistul nu e dascal. Dar, depinde ce asteptari are. Daca se adreseaza unui cerc inchis, e dreptul lui as o faca, nimic de zis. Dar, in cazul asta, nu are de ce sa fie mirat ca nu e pretuit la nivel larg. Ca n-are de ce sa fie.
myrrha spune:
quote:
Originally posted by casandra
Draga Myrrha, sper sa nu te superi pe mine pentru ce o sa spun, dar comentariile tale, referitoare la romani, tocmai demonstreaza ceea ce spuneam: intelectualul desconsiderandu-i pe ceilalti.
Legat de ce spuneai despre prietena ta:
am si eu o curiozitate, cui i se adreseaza acel discurs artistic/european? Cati dintre europeni sunt interesati de el? Care europeni?
Este o fundatie culturala est-europeana (www.ecumest.ro), lucreaza cu si pentru artisti est-europeni (inclusiv turci, pe care i-a vizitat saptamina trecuta si imi povestea ca aproape nu exista cladire in Istanbul care sa nu adaposteasca un atelier de pictura, dans contemporan ori muzica, toate sustinute de palierul inferior - atit la propriu cit si financiar - unde sint barurile si restaurantele)
Casandra, si eu spun asta, ca arta mare ajunge la orice public (si ca ducem lipsa de asa ceva), dar in acelasi timp (pentru ca arta inseamna comunicare), publicul trebuie sa fie receptiv si disponibil...
myrrha spune:
Hehe, Casandra, asta e dascalul pe gustul meu (de pustioaica-intelectual etern parvenita si pasionata)
Dascalul are ceva comun cu artistul, si anume ca poate spune niste lucruri care sa atinga direct la tinta si sa trezeasca. E cu mult mai putin decit poate face un artist si cu muuuult mai putin decit poate face religia, dar in esenta face acelasi lucru: trezeste constiinte, ii face pe oameni sa-si puna intrebari si sa inteleaga ca exista ceva mai mult decit ei, predispune la umilinta (pentru ca smerenia e cea care ar trebui sa caracterizeze un om de cultura veritabil si onest, iar eu in aceasta privinta cred ca 
calc pe becuri rau pe acest forum...)
myrrha spune:
Ei, ca sa fiu in ton cu discutia elevata (Andrada, si mie imi stau pe limba niste birfe din categoria Plesu si NEC, dar... nu se cade sa acuz afisari si arogante cind si io tot asta fac), Qsar, intii ma laud ca am fost duminca la muzeu, si apoi adaug ca am fost la cel mai tare muzeu... www.batashoemuseum.ca/" target="_blank">de pantofi. Asta inseamna culmea snobismului sau culmea relativismului? Adica am coborit stacheta artei atit de jos (taman la pantofi), sau am izolat-o in sfere abstracte si inaccesibile (ca sint pantofi baroci, arta adinca, domle)
Eu nu cred ca e nici una nici alta. E o forma de expresie culturala care are semnificatia sa si e intotdeauna o bucurie (copilareasca poate) sa descoperi o semnificatie noua (orgasmele multiple de care vorbea Lilanda). Din punctul asta de vedere, Lilanda, sint un epicureu convins 
qsar spune:
Daca tot trebuie sa fie cineva mizantropul in toata aceasta discutie, ma ofer volintir! :)) Plus ca sunt palida de invidie (si nu glumesc deloc!) ca nu am vazut si eu muzeul cu tarlicii rococo. Ca este arta? Neindoielnic! Ca m-ar imbogati la cap? Probabil. Ca mi-ar bucura sufletul? O-hoooo!
Q
myrrha spune:
Qsar, pai daca vrei tu de buna voie si nesilita de nimeni sa fii mizantroapa din poveste, eu ma ofer sa pozez in victima fandosita 
stiam eu c-o sa te dau gata cu papucii 
cataghe spune:
Io am inceput sa vad o multime de gheme, dar nu mai vad clar firele dintre ele... Ia sa-mi pun ochelarii
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
cataghe spune:
Btw, permiteti-mi sa ma recomand: Nea Ghita ma numesc!
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
amuleta spune:
Sabina, cred ca arta te poate apropia de Dumnezeu. Nu-i nevoie sa fii analfabet si cu calcaiele crapate ca sa te mintuiesti, nici transpirat si cu barba. Insa mai cred ca exista si arta "negativa", adica arta care te indeparteaza de Dumnezeu si arta ce sfideaza orice echilibru sufletesc posibil, chiar si ateu, arta care "rascoleste" fara sa puna ceva in loc.
Stiu ca suna cinic sa aplicam asta la arta dar discutia mi-a adus aminte de vorba "nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie". Si atunci propun sa simplificam putin lucrurile si sa acceptam ca fiecare Vasile are intervalul lui de sensibilitate artistica (adica percepe un interval diferit de frecvente artistice decit vecinul lui) si ca intervalul asta este legat de firea innascuta, educatie si epoca istorica. Includ preconditionarea culturala in educatie (e mai simplu). Exista asadar grupe de indivizi cu sensibilitati si apetit artistic asemanatoare.
Vorbind despre artisti, mai inainte de a fi artisti, sint suflete zbuciumate. Un suflet perfect echilibrat, impacat cu sine, fara cautari si fara intrebari nu poate fi artist, ala e sau un sfint sau un imbecil. Nu mi se pare insa ca artistul trebuie sa fie credincios, dupa cum nu mi se pare nici ca arta il apropie intotdeauna pe om de Dumnezeu.
Este arta un pacat ? Aici ma gindesc iar la sarea in bucate : depinde de bucate si de cantitatea de sare, daca se strica sau se drege o mincare. Asa si cu arta, depinde de mesajul ei si de masura ei. Sa-ti dau un exemplu : un om care-si da ultimii bani din casa pentru a cumpara un tablou sau o carte rara, ignorind strigatul de ajutor al vecinului care n-are ce minca, se duce de-a dura sufleteste cu tot cu tablou. Adica, arta care devine patima te duce direct la rai sau direct la iad, nu prea te lasa la mijloc. Arta, fie ea cit de inalta, nu compenseaza lipsa de omenie sufleteasca, nici in ograda creatorului si nici in cea a consumatorului ei. relatia dintre arta si suflet mi se pare aceea dintre o rochie strimta si trupul unei femei : se pot ajuta dar nu si suplini unul pe altul. Asta-i doar parerea mea de necreatoare si consumatoare timida de arta.