Religia si Arta
Raspunsuri - Pagina 18
tata lu Toma spune:
Myrhha, ajuta-ma te rog ... am citit de doua ori mesajul tau si tot nu mi-e foarte clar unde bati ... vrei sa zici ca sansa romanului sau a societatii romanesti de a iesi din rahat este cultura ?
_
Sunt moderator dar ma tratez
myrrha spune:
Iertare, Lilanda, am pitici pe creier cu relativismul asta. N-am dormit toata noaptea, ca sotu'meu scria o lucrare despre stiinta in secolul 19 (o minunatie, despre un tip, Brewster, optician inventator al caleidoscopului si a unor telescoape meseriase, cu care credea ca o sa poate ajunge sa vada locuitorii de pe alte planete, desigur, probabil tot oameni, dar ce fel de oameni ar putea fi aceia daca nu l-au cunoscut pe Iisus? inseamna ca trebuie sa fie niste creaturi intermediare, e exclus ca Dumnezeu sa se fi incarnat si pentru altii, de pe alte planete 
)
Tata lu Toma, te-ai prins 
. Cred ca religia, cultura si educatia au un rol esential in orice forma de asociere umana, si daca ele sint pervertite in societatea romaneasca, nu e vina lor, ci a societatii.
ps. prin societate inteleg atit consumatorii cit si creatorii, unii ca nu au destula disponibilitate si curiozitate, altii ca nu fac efortul sa se exprime mai bine si sa atinga oamenii.
parca e un perete de sticla intre ei, publicul pune eticheta de elitisti ciudati, iar elitistii se incuie mai rau in elitismul lor si se alieneaza de ei insisi. arta nu e nici la unii, nici la altii, pentru ca arta nu exista acolo unde nu e comunicare ci numai acolo unde cineva spune un mesaj care ajunge mai mult sau mai putin intreg la altul. arta nu exista in afara relatiei vii dintre creator si receptor.
tata lu Toma spune:
Ok, atunci sa-ti spun parerea mea :
1.O sa ramanem in rahat inca mult timp de acum incolo.
2.Suntem off topic.
3.Am apreciat tonul ironic fin al dizertatiei.
_
Sunt moderator dar ma tratez
myrrha spune:
OK, Tata lu Toma, acu imi spun si ultima rautate pentru tine : daca ai crede putintel in Dumnezeu, n-ai spune asta . Pentru ca exista minuni.
Eu ma gindesc la mine si la altii ca mine, prieteni, elevi din stagiul meu de prof: e miraculos ca dupa acest brain washing exista atita putere de viata si dorinta de cunoastere inca printre noi. Mie mi se pare miraculos cum am ajuns eu sa fac cu incapatinare latina la 14 ani: cu doi parinti atei, fara sa stiu nici o rugaciune, cu un tata care imi interzicea sa citesc ca doar nu vreau sa ma dau mai desteapta ca el. Cu bunica mea de la tara, taranca neam de neamul ei, care se inchina seara, dar nu mergea niciodata la biserica de peste drum (si pe care eu o asociam cu castele parasite din povesti). Cu bunicul meu din Dobrogea, cioban neam de neamul lui, care nu mergea niciodata la biserica, nu se inchina, si care a batut-o pe bunica mea pina a facut comotie cerebrala si a lasat-o pe mama si inca 7 frati orfani.
Fiecare om are o sansa noua. Si daca se pariaza pe ea la tinerete, viitorul poate fi surprinzator.
Si mai e o diferenta dintre noi. Ca eu nu cred ca sintem off topic. Ca viata si cultura (si religia, daca sintem de acord sa innobilam cultura prin ea) sint inseparabile, oamenii sint - cu sau fara voia lor - produse ale culturii locului. Poate fi o cultura mai saracuta in idei, poate fi una mai sofisticata, una mai eclectica si contradictorie, una coerenta. Dar nu pot iesi din ea. Asa cum nu pot scapa de serotonina. Deci gasesc ca e mai bine, sa incerce sa gaseasca o cale de mijloc intre toate acestea si sa aduca cultura inalta pe intelesul oricarui public. Dar la asta folosesc geniile, nu? Sau doar ca sa le tinem in vitrina...
lilanda spune:
quote:
Originally posted by myrrha
arta nu exista acolo unde nu e comunicare ci numai acolo unde cineva spune un mesaj care ajunge mai mult sau mai putin intreg la altul. arta nu exista in afara relatiei vii dintre creator si receptor.
heee...uite io chiar vroiam sa discutam despre asta, insa gindacelu mi-a taiat-o scurt ca-s abstraciuni si ca oricum nu-i vina nimanui ca artistul si receptorii nu se inteleg intre ei...
pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
myrrha spune:
quote:
Originally posted by lilandaquote:
Originally posted by myrrha
arta nu exista acolo unde nu e comunicare ci numai acolo unde cineva spune un mesaj care ajunge mai mult sau mai putin intreg la altul. arta nu exista in afara relatiei vii dintre creator si receptor.
heee...uite io chiar vroiam sa discutam despre asta, insa gindacelu mi-a taiat-o scurt ca-s abstraciuni si ca oricum nu-i vina nimanui ca artistul si receptorii nu se inteleg intre ei...
Bakhtin, Julia Kristeva si Barthes au o teorie faina despre asta. Ca orice artist isi plaseaza instinctiv opera intr-un sistem preexistent, ca nu exista opera care sa nu se refere (fie si prin ignorare) la altele, precedente (o sa-mi ziceti da cum a fost cu prima opera, eu va spun sincer ca habar n-am)
Orice act de receptare e o forma de reinviere a unui material mort. O data cu creatia, autorul iese din ecuatie - el s-a exprimat, si-a spus cit de bine a putut adevarurile. In acest sens, Barthes vorbeste despre moartea autorului.
Ca sa ma intorc cu picioarele pe pamint, pe mine nu ma incalzeste deloc ca in cultura romana a existat autorul Eminescu, daca sint tot mai putin cititori care refuza sa ii invie poezia si ii fetisizeaza textul, anulindu-i continutul...
Adica, eu cred ca o mai buna receptare a unei opere de arta e intotdeauna posibila. Ce inteleg prin mai buna: mai bine raportata la "adevar" si mai creativa, nu neaparat mai conforma cu intentia autorului (caruia textul i-a scapat din mina din momentul scrierii). Conteaza cit de vie e interpretarea receptorului, ce sens legat de propria lui existenta scoate din mesajul codat in piatra, cuvinte sau sunete. Iar cea mai buna cale pe care o cunosc pentru asta e educatia (care poate fi educatia sculptorului de porti din Maramures, care a invatat mestesugul de la cel mai bun din sat)
casandra spune:
Draga Myrrha, sper sa nu te superi pe mine pentru ce o sa spun, dar comentariile tale, referitoare la romani, tocmai demonstreaza ceea ce spuneam: intelectualul desconsiderandu-i pe ceilalti.
Legat de ce spuneai despre prietena ta:
----------
Am o buna prietena care lucreaza la o fundatie culturala bucuresteana. Si care se chinuie din rasputeri sa gaseasca un limbaj potrivit, mediu, intre discursul artistic/cultural european si publicul romanesc.
----------
am si eu o curiozitate, cui i se adreseaza acel discurs artistic/european? Cati dintre europeni sunt interesati de el? Care europeni?
Parerea mea e ca daca "arta mare" nu reuseste sa faca publicul, caruia i se adreseaza, sa rezoneze, inseamna ca nu este mare, iertare sa-mi fie. Iasr artistii sunt neintelesi, pentru ca nu reusesc sa se faca intelesi.
conchita spune:
quote:
Originally posted by lilandaquote:
Originally posted by myrrha
arta nu exista acolo unde nu e comunicare ci numai acolo unde cineva spune un mesaj care ajunge mai mult sau mai putin intreg la altul. arta nu exista in afara relatiei vii dintre creator si receptor.
heee...uite io chiar vroiam sa discutam despre asta, insa gindacelu mi-a taiat-o scurt ca-s abstraciuni si ca oricum nu-i vina nimanui ca artistul si receptorii nu se inteleg intre ei...
mi-a placut intrebarea ta de ieri, Lilanda, despre motivatia scriitorului, de ce scrie? spuneai tu, ca sa transmita un mesaj si te gandeai ca daca mesajul nu e receptat cu acuratete de cititor, atunci cum o arata dezamagirea scriitorului. cred ca asta e o intrebare esentiala in discutie: scriitorul scrie ca sa mantuiasca, asa cum viseaza Sabina? scrie ca sa schimbe destinul unui popor, asa cum spera Myrrha de la literatura care trebuie sa devina militanta in aceste momente grele pentru Ro? scrie din intamplare, asa cum din intamplare citeste si Vlad (pura placere adica)? scrie sa se modeleze pe sine, cum bine zice Gandacelul? sau scrie subscriindu-se destinului tragic de perpetuu neinteles (ca fiecare intelege ce e educat sa inteleaga, asa cum frumos descrie Qsar predestinarea culturala) si o sa sfarseasca avand un singur cititor (cum cred eu) si anume pe el insusi ca inlocuitor al lui Dumnezeu pe pamant? :-))
eu cred ca numai scriitorii mici scriu avandu-l pe cititor deja in minte cand li se lipeste de maneca prima pagina alba care asteapta sa fie scrisa. nici nu stiu cum este sa scrii poticnindu-te la fiecare cuvant, imaginandu-ti ce reactie ar avea xulescu, ygreculescu daca l-ar citi...probabil ca asa se scrie literatura militanta, nu stiu, probabil ca asa scriu cei care vor sa fie scriitori, nu neaparat cei care sunt scriitori si scriu cum respira.
si mai sustin ca, chiar daca inspiratia e de natura divina, scriitorul ala magic care mestesugeste adevaruri universale nu poate sa fie altfel decat ateu. macar in proportie de 80% trebuie sa uite de Dumnezeu ca sa il poata concura, iar in restul de 20% are nevoie sa practice mortificarea de dragul cuvintelor, lor trebuie sa li se umileasca, nimanui altcuiva. nici macar cititorului. in faza creatiei, receptorul nu exista. sau macar n-ar trebui, asta e parerea mea, daca vrem arta pura.
si inca ceva pentru Qsar: tu ai dreptate ca pierdem raiul cand ne dezgusta betivanul sau manelistul, dar zicerea asta e valabila cand vorbim despre credinta, pentru ca atunci betivanul sau manelistul sunt desconsiderati ca fiinte umane, nu ca etichete. discutia este totusi despre arta si valoarea ei. o analiza a artei nu are cum sa excluda incercarea de a crea tipologii, ierarhii, comparatii si de a plasa etichete pe post de categorii. altfel, de frica pierderii raiului (a cata oara?:-)) n-am mai evolua cultural de nici o culoare, pentru ca am inceta sa criticam si sa intelegem. o fi evoluat arta din religie, dar eu tot sustin ca in formele prezente astazi, arta poate fi de sine statatoare, cu functiuni diferite de mantuire, rugaciune, etc etc.
conchita spune:
quote:
Originally posted by casandra
Parerea mea e ca daca "arta mare" nu reuseste sa faca publicul, caruia i se adreseaza, sa rezoneze, inseamna ca nu este mare, iertare sa-mi fie. Iasr artistii sunt neintelesi, pentru ca nu reusesc sa se faca intelesi.
eu cred ca nu putem generaliza, mai ales ca avem destule exemple in istorie de oameni care si-au intrecut veacul, nereusind sa fie profeti in tara lor la momentul respectiv. un scriitor mai este neinteles si pentru ca, asa cum spune myrrha, publicul nu e educat sa perceapa mesajul. revin la comparatia manele/bach (de dragul argumentului, Qsar, nu ca sa dispretuiesc pe cineva :-)): daca exista milioane de oameni care inteleg si apreciaza manelele si numai cateva zeci de mii care il inteleg pe bach, atunci inseamna ca bach e vinovat, nu? dupa ce criterii stabileste cineva ce forma de arta sau ce mesaj artistic e inteles cum se cuvine? dupa numarul de discuri& bilete vandute? dupa ce? trimit cititorii scrisori explicative la autor, iar autorul iese dupa aia la rampa si confirma cate procente au inteles ce-a vrut el sa spuna si cate nu?
conchita spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Orice act de receptare e o forma de reinviere a unui material mort. O data cu creatia, autorul iese din ecuatie - el s-a exprimat, si-a spus cit de bine a putut adevarurile. In acest sens, Barthes vorbeste despre moartea autorului.
asta dovedeste ca Vlad are dreptate (plus ca e sincer) cand spune ca el cand asculta bach nu se gandeste nici la credinta mortului, nici la tehnicile de compozitie folosite, nici la mesaj, nici la nimic. recepteaza mesajul in starea lui pura, si-atat. mie asta mi se pare situatia ideala. dar, vorba lui Q, suntem predestinati cultural si e cam imposibil sa ascultam bach ignorandu-l pe bach insusi, o prejudecata tot avem. ceva de genul uoau, asta e bach, e bun, se cunoaste dom'le muzica buna. valoarea a fost deja stabilita cu mult inaintea actului de receptare, deci actul asta e cumva corupt. de aceea mai cred ca educatia artistica reala ofera si capacitatea de a te desprinde de tot balastul asta al informatiei ante-receptare si de a reusi sa te plasezi in postura nou-nascutului care acum suge prima oara la tzatza operei de arta, fara amintirea nici unui alt gust de lapte=arta dinainte. cam asa se intampla si in rugaciune :-))