Tatici singuri nu exista?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

cati 73 spune:

Primim, primim...

Tatal copilului meu nu are nicio traire speciala in prezenta sau in absenta copilului nostru...

Suntem singuri de cand avea baiatul 2 ani si 5 luni...acum are 5 jumate.

Intr-o zi s-a oferit sa-l ia de la gradi. Nu, nu pentru ca voia sa petreaca ceva timp cu el, ci pentru ca voia "sa stie educatoarea ca baiatul are si tata!" Ce s-ar mai putea comenta?!

Exista si tatici care sa merite incredintarea copilului, dar, in general, NU!!!

catale spune:

Cati, am intrat sa te salut. Pup si piticul...

lara_c spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

Fetelor, eu am fost tatic singur, dar nu mai sunt. Nu a fost nici o scofala, daca nu puneti la socoteala mandria pe care o simteam atunci cand eram admirat mai ales de femei (omenesc sentiment, nu?). Altfel, ma setasem pe un program in care nu avea loc decat Ioana. Mi-a fost greu doar in primul an, cand nici nu-mi permiteam (material) un ajutor. Oricum, fetei nu i-a lipsit nimic (ba chiar avea orice la nivel inalt) iar sacrificiul meu pentru acest lucru era usor de suportat si, oricum, cu nimic mai maret decat al unei mamici singure. Timpul era dedicat in exclusivitate Ioane, nici macar un flirt nevinovat nu avea loc. Fugeam de orice complicateie care mi-ar fi rapit din timp sau energie.
Am calcat, spalat, facut curatenie si mai ales mancare pana cand mi s-a luat, dar trebuiau facute si, deci, le-am facut. Pana cand a venit Magda, pe care am platit-o sa faca asa ceva. Eram deja in Rai.
De ce am fost tatic singur? Pentru ca nu am conceput sa traiesc fara Ioana. De aici a pornit o lunga munca de lamurire a fostei sotii, cu argumente de bun simt, cu negocieri materiale, cu promisiuni pe care mi le-am tinut la sange, chiar daca am fost taxat drept fraier. Nu-mi pare rau de nimic.
Cum este un tatic singur? La fel ca o mamica singura. Daca si-a luat un astfel de angajament, va da totul, ca o mama, pentru copilul sau. Sunt lucruri in care nu o poate inlocui pe mama? Sunt. Dar se poate trai fara ele, plus ca nici o mama nu-i poate da partea tatalui copilului ei . Cu alte cuvinte, handicapul lipsei unui parinte este egal, fie ca lipseste mama, fie tatal.
Sunt mai multe mame singure, pentru ca asa am mostenit. Plus ca, se pare, sentimentul matern nu permite abandonarea puiului nici macar la animale. Dar sunt si tati singuri.
Nu-i nevoie sa li se ridice statui. Tatii singuri sunt retrasi (nu sunt "pretiosi"!), pentru ca nu au timp pentru show si nici nu sunt dispusi sa fie luati peste picior ca sunt mai fraieri. In general nu au avut de ales si, mai ales in prima parte, sunt stangaci si chinuiti. Dupa o vreme, pot fi socializati, dar sunt mai periculosi decat o femeie atunci cand odrasla este in impas. Nu strica o astfel de experienta niciunui barbat.
Eu sunt fericit acum. Dar din timp in timp, Ioana imi marturiseste ca-i este dor de acele timpuri in care eram doar noi doi. In care vorbeam mult, ne plimbam, mancam amandoi, faceam sport, calatoream si, in general, nu-i refuzam nimic. Iar mie mi se umezesc ochii, ma abtin cu greu sa nu ma comport ca o...femeie si da, imi este dor si mie de clipele noastre de tandrete. Stiu insa sigur ca, pentru ea, fata mea, o familie mare este mai importanta, chiar daca nu mai este ea centrul Universului.
Sunt parinte vitreg? Da. Insa nu imi aduc aminte de acest lucru decat in aceste momente, cand vorbesc cu voi, de exemplu. Si, desi multa lume a zis ca va fi altfel, Ana, copilul meu "bun", nu are intaietate in fata dragostei vietii mele: Ioana. Vor fi, cu siguranta, egale.

http://community.webshots.com/user/tora97

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

Rufus, Ana o sa aiba parte de 'timp numai cu tati' si tandreturi si calatorii in doi in care tu sa nu ii refuzi nimc?Daca nu, pt. asta lacrimezi??O sa fie vreodata centrul universului?
Mie mi se pare f insensibil sa spui ca regreti vremurile cand inca nu erai cu actuala sotie cu care ai copil.
Copiii care apar din familiile astea 'mixte' care se trezesc cu frati vitregi, ei au vreodata sansa sa fie doar ei centrul universului vreodata?La fel ca si al doilea, al treilea copil dintr-o familie 'normala' ( nu stiu cum altfel sa-i spun..).
Cred ca parintii tb sa acorde o atentie sporita ca sa nu se simta nedreptatiti nici unii nici altii, dar keep in mind ca copilul nr 2 sau nr 1 din familia in care tatal tb sa isi imparta weekendurile nu a avut parte de 'centrul universului' si poate ca ar nevoie macar din cand in cand.

Alex2 spune:

Citat:

citat din mesajul lui lara_c
Cred ca parintii tb sa acorde o atentie sporita ca sa nu se simta nedreptatiti nici unii nici altii, dar keep in mind ca copilul nr 2 sau nr 1 din familia in care tatal tb sa isi imparta weekendurile nu a avut parte de 'centrul universului' si poate ca ar nevoie macar din cand in cand.

E prima data cand aud ca exista si posibilitatea ca cel mic, cel nou venit, sa aibe nesansa de a fi centrul universului. Lumea spune tocmai pe dos, ca atuci cand vine bebe, copil "comun", sa nu uiti de copii care ii ai deja. Idee care iar este o aberatie.

Dar e de inteles, de vreme ce eu insumi mi-am pus problema, ce si cum voi simti fata de al doilea copil, cand baietelul meu, crescut de mine, era lumina ochilor mei.
Ce va rog, este sa nu rastalmaciti cuvintele.
Rufus

Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

lara_c spune:

Citat:

citat din mesajul lui Alex2

Citat:

Alex, nu rastalmacesc, ca si mie mi se pare cateodata ca imi sunt rastalmacite cuvintele, e greu sa 'porti un dialog' in scris.
Uite de exemplu, in UK se acorda o ff mare atentie copilului nr 2 din familiie cu 3 copii.
Cica primul a fost 'centrul universului'-primele emotii, trairi de parinte, etc, e deja maricel si mai independent cand apare al treilea , al treilea e cel mai mic 'bebelusul' si uneori cel mai rasfatat, iar cel din mijloc ramane cam intotdeauna ramane un pic cam 'lasat deoparte'.S-a observat ca cei mai multi astfel de copii au probleme scolare, de adaptare, si ca adulti ajung chiar delicventi.Parintii cu 3 copii incearca sa ii acorde multa atentie celui de al doilea.
Eu nu ma gandisem niciodata la asta, dar mi se pare ca are sens teoria, totusi.
Se poate intampla si in familiile cu 2 pana la urma, daca unul se simte total ignorat.
Eu cand o sa am al doilea copil o sa fac eforturi ca si acela sa fie 'centrul universului' cateodata, chiar daca va avea o sora.Nu stiu cum deocamdata....lol, dar sigur voi tine cont de asta.
Mai sus ma refeream la faptul ca al doilea copil, chiar in familia in care si primul e 'comun' direct de cum se naste imparte TOT cu alt copil, de la atentia parintilor, la jucarii , etc.Sa nu mai vb de bietii copii din familiile mai nevoiase care poarta NUMAI hainele fratilor mai mari.

Alex, acum vad ca ai 3 copii, initial crezausem ca ai unul si iti mai doresti.Ai gasit raspunsul la intrebare?

Edit :Alex, am facut o gafa, iarta-ma.Of...iar nu am citit cu atentie.
Esti de admirat pt ca il mentionezi pe ingerasde la semnatura

Yasmine spune:

Citat:

citat din mesajul lui Alex2

Citat:

Chiar asteptam postul tau

.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

Alex2 spune:

Lara, inteleg ca esti la primul copil. Cand va veni al doilea, ai sa intelegi ca "centrul universului" nu are un singur loc. Asta este ideea, dar nu o poti intelege decat atunci cand o experimentezi real.
Ideea din subiect este insa alta.
Atunci cand un copil apartine biologic unui parinte, si al doilea apartin amandoura. Atunci cum e? Ca vorba zice ca "sangele apa nu se face". Desi nu experimentez acest gen de trairi, sunt partas la ele. Si-i multumesc Lui Dumnezeu pt partea care a avut-o pusa deoparte ptr mine.
Lumea ma atentiona sa nu-mi iubesc mai putin primul copil, acum ca vine bebe2. Din ce spuneai tu am inteles ca bebe2, ptr faptul ca e al doilea, cand exista deja un copil, va fi privat de a fi el in centrul atentiei. Sa stii ca nu-i deloc asa. Doar ca incercam sa implinim fiacarui copil nevoile lui. Fara sa privam pe vreunul de atentia noastra.
Ma intrebi daca am gasit raspuns. Da, l-am gasit, si sa-mi fie cu iertare fata de sotia mea, membra aici pe forum, ce scriu. Mi-am dorit al doilea copil, dar cand s-a intamplat am avut teama ca acest copil nu va fi, exact cum presupui tu "centrul universului". M-am temut ca nu-l voi iubi cum il iubeam pe baietelul meu, care e viata mea. Dar repet, "centrul universului" si "viata mea" nu inseamna un singur loc. Mi-au spus mamicile de mai multi copii, chiar de aici de pe forum, carora le multumesc , mi-au spus ca atunci cand vine al doilea copil, iubirea nu se imparte, ci se multiplica. Si asa este. Nu iti iubesti copii la fel, caci de asta ma temeam, ii iubesti diferit, dar nu pe unul mai mult sau pe unul mai putin. O iubesc inclusiv pe fetita mea, ingeras, care a trait doar 2 zile, dar aceasta este alta poveste.
Nu se spune ca iubirea de parinte este nemarginita?

Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Alex2 spune:

Citat:

citat din mesajul lui Yasmine
Chiar asteptam postul tau

.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

Multumesc, Corinna!

Stii tu ca acesta este punctul meu sensibil: copiii mei.
Daca ptr ei trebuie sa am grija de fiecare zi, de fiecare clipa, in care trebuie sa fiu, e suficient, e cel mai bun motiv.
(prietenii stiu de ce)

Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

cati 73 spune:

Multumesc, Catale! Te salut si eu!

Parca era altul subiectul...despre tatici..singuri, nu?

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui lara_c

Mie mi se pare f insensibil sa spui ca regreti vremurile cand inca nu erai cu actuala sotie cu care ai copil.

Lara, tie ti se pare insensibil din doua motive: nu citesti ce scrie omul sau rastalmacesti (voit) o propozitie. Inclin spre prima, nu am motive sa te suspectez de rea vointa.
N-am regretat nici atunci cand am scris, nici astazi, la aproape 5 ani de cand am intalnit-o pe Tora, vremurile in care eram doar eu si Ioana. De altfel, mai jos spun despre Ioana ca stiu sigur ca, pentru ea, e mai importanta o familie decat rasfatul meu.
Am spus doar ca imi e dor de vremurile acelea, au fost speciale si au consolidat o relatie tata-fiica, in conditiile in care lipsea mama, adica conditii speciale. La fel imi e dor de copilarie, de parinti...si in general de toatelucrurile speciale din viata mea.
E o mare diferenta cu regretul...
Ana a devenit, intre timp, centrul Universului, desi nu crezi ca ar putea fi copilul 2, 3... Nu numai parintii, dar si surorile, prietenii nostri (toti cu copii majori sau aproape), toata lumea se invarte dupa ea; bona nu-i mai e bona, e bunica, fereasca Dumnezeu sa spui ca Ana nu mai are bunici..."dar eu ce sunt?". Adevarul este ca-i un copil deosebit, din multe puncte de vedere.
Intr-adevar e invers. Intotdeauna cel mic e considerat soarele, ceilalti copii facand adesea crize de gelozie. La noi in familie doar Teodora s-a manifestat (geloasa) si numai pe la inceput; la ea este, insa, explicabil, Tora chiar si-a indreptat o vreme atentia spre Ana mai mult si Teodora si-a pierdut locul prim; insa nu vezi joaca mai vesela decat cea intre ea si Ana. Lucrurile se aseaza.
Parinte a trei copii nu-i usor sa fii, iar situatia noastra e si mai complicata; ne straduim, cu mare atentie, si in zilele noastre, dar nu exista vreun moment in care sa nu recunoastem, ambii parinti, ca am facut o "afacere buna" ca ne-am intalnit.
Alex are dreptate...iubirea se multiplica. Nu iubim la fel, e imposibil, dar la fiecare le iubesc particularitatile si sunt foarte mandru de ele...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor