Tatici singuri nu exista?

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mariaanna spune:

quote:
Originally posted by Rufus

Fetelor, eu am fost tatic singur, dar nu mai sunt. Nu a fost nici o scofala, daca nu puneti la socoteala mandria pe care o simteam atunci cand eram admirat mai ales de femei (omenesc sentiment, nu?). Altfel, ma setasem pe un program in care nu avea loc decat Ioana. Mi-a fost greu doar in primul an, cand nici nu-mi permiteam (material) un ajutor. Oricum, fetei nu i-a lipsit nimic (ba chiar avea orice la nivel inalt) iar sacrificiul meu pentru acest lucru era usor de suportat si, oricum, cu nimic mai maret decat al unei mamici singure. Timpul era dedicat in exclusivitate Ioane, nici macar un flirt nevinovat nu avea loc. Fugeam de orice complicateie care mi-ar fi rapit din timp sau energie.
Am calcat, spalat, facut curatenie si mai ales mancare pana cand mi s-a luat, dar trebuiau facute si, deci, le-am facut. Pana cand a venit Magda, pe care am platit-o sa faca asa ceva. Eram deja in Rai.
De ce am fost tatic singur? Pentru ca nu am conceput sa traiesc fara Ioana. De aici a pornit o lunga munca de lamurire a fostei sotii, cu argumente de bun simt, cu negocieri materiale, cu promisiuni pe care mi le-am tinut la sange, chiar daca am fost taxat drept fraier. Nu-mi pare rau de nimic.
Cum este un tatic singur? La fel ca o mamica singura. Daca si-a luat un astfel de angajament, va da totul, ca o mama, pentru copilul sau. Sunt lucruri in care nu o poate inlocui pe mama? Sunt. Dar se poate trai fara ele, plus ca nici o mama nu-i poate da partea tatalui copilului ei . Cu alte cuvinte, handicapul lipsei unui parinte este egal, fie ca lipseste mama, fie tatal.
Sunt mai multe mame singure, pentru ca asa am mostenit. Plus ca, se pare, sentimentul matern nu permite abandonarea puiului nici macar la animale. Dar sunt si tati singuri.
Nu-i nevoie sa li se ridice statui. Tatii singuri sunt retrasi (nu sunt "pretiosi"!), pentru ca nu au timp pentru show si nici nu sunt dispusi sa fie luati peste picior ca sunt mai fraieri. In general nu au avut de ales si, mai ales in prima parte, sunt stangaci si chinuiti. Dupa o vreme, pot fi socializati, dar sunt mai periculosi decat o femeie atunci cand odrasla este in impas. Nu strica o astfel de experienta niciunui barbat.
Eu sunt fericit acum. Dar din timp in timp, Ioana imi marturiseste ca-i este dor de acele timpuri in care eram doar noi doi. In care vorbeam mult, ne plimbam, mancam amandoi, faceam sport, calatoream si, in general, nu-i refuzam nimic. Iar mie mi se umezesc ochii, ma abtin cu greu sa nu ma comport ca o...femeie si da, imi este dor si mie de clipele noastre de tandrete. Stiu insa sigur ca, pentru ea, fata mea, o familie mare este mai importanta, chiar daca nu mai este ea centrul Universului.
Sunt parinte vitreg? Da. Insa nu imi aduc aminte de acest lucru decat in aceste momente, cand vorbesc cu voi, de exemplu. Si, desi multa lume a zis ca va fi altfel, Ana, copilul meu "bun", nu are intaietate in fata dragostei vietii mele: Ioana. Vor fi, cu siguranta, egale.

http://community.webshots.com/user/tora97

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde



Da, dar oare cati sunt ca si tine?
Nu putem generaliza daca exista sau nu, daca toti taticii singuri sunt buni sau nu...daca se descurca,daca vor sa fie tatici, sa le poarte de grija , sa-i ocroteasca si sa-i iubeasca neconditionat pe copilasi.
La fel cum nu putem generaliza despre mamele vitrege.Unele sunt mai bune chiar decat cele adevarate, altele sunt cu adevarat niste mastere.
Pot exista tatici singuri atata timp cat acestia sunt in primul rand oameni.

Mariaanna, mami de Alex nazdravan

câteva poze

Povestea nasterii lui Alex,povestea noastra



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geny45 spune:

exista si sunt multi dar,le este teama sa o arate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Insider spune:

:)
Bineinteles ca exista tatici singuri ... ma rog fara partenera :)
Banuiesc ca ceilalti tatici singuri nu posteaza pentru ca nu au vazut postul (2005!!!) sau nu posteaza pentru ca suntem foarte putini. Exista din pacate superstitia aceea cu copilul trebuie sa creasca cu mama - pentru ca e o superstitie (iti da mari batai de cap in justitie mai ales daca judecatoarea este femeie :). Nu poti afla sfarsitul unui drum pana nu mergi pe el. Poti lua decizii doar cu privire la datele pe care le ai nu ?
M-am adaptat suficient de bine cred eu. Serviciu, acasa, mancare, spalat, lectii, plimbare, de altfel lucruri pe care le faceam si in timpul casniciei. Desi stiu ca dorinta baietelului meu cea mai mare este sa aiba si mama si tata nu vreau sa mai dau gres inca o data. Puteti sa imi spuneti ca imi lipseste curajul. Poate. Dar timpul imi lipseste cu siguranta. Si increderea cred. Poate maine voi gandi altfel. Dar azi, ca si ieri si ca si maine, pe primul loc este EL. Poate acolo undeva este cineva si pentru noi. Eu unul stiu cu siguranta ca nu mi-am dorit nimic mai intens decat o familie normala in care copiii sa creasca linistiti si fara griji. Sa primeasca invataturi de la ambii parinti si sa creasca intr-un mediu sanatos. Dar ... viata nu e deloc asa de usoara cum ti-ai dori si trebuie sa faci fata la situatii neprevazute si extraordinare. Asta te caleste. Vreau sa cred ca baietelul meu vede la cei noua ani pe care ii va implini curand ca nu m-am dat batut niciodata pentru noi si ca am luptat si lupt in continuare pentru ca lui sa ii fie bine. Pentru ca il iubesc atat de mult ca ma doare. Daca mi-ar aparea acum Dumnezeu in fata si mi-ar spune ca trebuie sa te sacrifici acum pentru ca si copilul tau sa fie fericit as face-o fara sa termine fraza :). Bineinteles Dumnezeu nu ne va cere niciodata asa ceva si ne ajuta asa cum nici nu gandim noi :).
Florin este lumina ochilor mei si am trait alaturi de el orice eveniment deosebit din viata lui. De la zile de nastere, Craciunuri, serbari la gradinita sau la scoala, la zambetul lui din somn sau la saritul funduletului in sus cand se da in balansoar toate imi lumineaza viata si imi dau putere si multumire sufleteasca asa cum nu prea gasesc cuvinte sa exprim. Si cand ma gandesc ca era o mogaldeata cu capul mare imi dau lacrimile. Acum e ¨campionul lui tati¨ care stie multe pentru varsta lui dar care uneori se revolta ca lumea e cu susul in jos. Si in urma cu ceva timp cand varsa mancarea jos sau cand facea mizerie intentionat eram singurul capabil sa ii inteleaga frustrarile si modul lui de a se revolta ca viata nu e dreapta. Dialogul a rezolvat multe intre timp si bineinteles vor mai fi multe de rezolvat :)
Nu am fost si nici nu sunt un parinte perfect ci unul normal care a citit carti despre educarea copilului cand nici macar nu se nascuse, care a intrebat in stanga si in dreapta cum e mai bine si cum se procedeaza in cazul de ... De altfel asa am ajuns si aici cautam niste muzica pentru copii :)
Suntem doar noi cu bucuriile si greutatile noastre si ne suparam cand treburile merg prost si ne bucuram pentru orice nimic :). Suntem doar oameni :)
Aveti grija de voi !
Adi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorinsonia spune:

Adi pt time
Stiu prin ce treci.
Imi cresc puiul (11.5 ani) singura de cand s-a nascut si stiu ca nu ti-e usor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns strumfi2004 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Insider

:)
Bineinteles ca exista tatici singuri ... ma rog fara partenera :)
Banuiesc ca ceilalti tatici singuri nu posteaza pentru ca nu au vazut postul (2005!!!) sau nu posteaza pentru ca suntem foarte putini. Exista din pacate superstitia aceea cu copilul trebuie sa creasca cu mama - pentru ca e o superstitie (iti da mari batai de cap in justitie mai ales daca judecatoarea este femeie :). Nu poti afla sfarsitul unui drum pana nu mergi pe el. Poti lua decizii doar cu privire la datele pe care le ai nu ?
M-am adaptat suficient de bine cred eu. Serviciu, acasa, mancare, spalat, lectii, plimbare, de altfel lucruri pe care le faceam si in timpul casniciei. Desi stiu ca dorinta baietelului meu cea mai mare este sa aiba si mama si tata nu vreau sa mai dau gres inca o data. Puteti sa imi spuneti ca imi lipseste curajul. Poate. Dar timpul imi lipseste cu siguranta. Si increderea cred. Poate maine voi gandi altfel. Dar azi, ca si ieri si ca si maine, pe primul loc este EL. Poate acolo undeva este cineva si pentru noi. Eu unul stiu cu siguranta ca nu mi-am dorit nimic mai intens decat o familie normala in care copiii sa creasca linistiti si fara griji. Sa primeasca invataturi de la ambii parinti si sa creasca intr-un mediu sanatos. Dar ... viata nu e deloc asa de usoara cum ti-ai dori si trebuie sa faci fata la situatii neprevazute si extraordinare. Asta te caleste. Vreau sa cred ca baietelul meu vede la cei noua ani pe care ii va implini curand ca nu m-am dat batut niciodata pentru noi si ca am luptat si lupt in continuare pentru ca lui sa ii fie bine. Pentru ca il iubesc atat de mult ca ma doare. Daca mi-ar aparea acum Dumnezeu in fata si mi-ar spune ca trebuie sa te sacrifici acum pentru ca si copilul tau sa fie fericit as face-o fara sa termine fraza :). Bineinteles Dumnezeu nu ne va cere niciodata asa ceva si ne ajuta asa cum nici nu gandim noi :).
Florin este lumina ochilor mei si am trait alaturi de el orice eveniment deosebit din viata lui. De la zile de nastere, Craciunuri, serbari la gradinita sau la scoala, la zambetul lui din somn sau la saritul funduletului in sus cand se da in balansoar toate imi lumineaza viata si imi dau putere si multumire sufleteasca asa cum nu prea gasesc cuvinte sa exprim. Si cand ma gandesc ca era o mogaldeata cu capul mare imi dau lacrimile. Acum e ¨campionul lui tati¨ care stie multe pentru varsta lui dar care uneori se revolta ca lumea e cu susul in jos. Si in urma cu ceva timp cand varsa mancarea jos sau cand facea mizerie intentionat eram singurul capabil sa ii inteleaga frustrarile si modul lui de a se revolta ca viata nu e dreapta. Dialogul a rezolvat multe intre timp si bineinteles vor mai fi multe de rezolvat :)
Nu am fost si nici nu sunt un parinte perfect ci unul normal care a citit carti despre educarea copilului cand nici macar nu se nascuse, care a intrebat in stanga si in dreapta cum e mai bine si cum se procedeaza in cazul de ... De altfel asa am ajuns si aici cautam niste muzica pentru copii :)
Suntem doar noi cu bucuriile si greutatile noastre si ne suparam cand treburile merg prost si ne bucuram pentru orice nimic :). Suntem doar oameni :)
Aveti grija de voi !
Adi


Wow, chiar exista! Si gandesc si sanatos.

mami, "pinsentza" si "diliciosul"

Strumfii spun lucruri trasnite

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=21" target="_blank">Secretul cozonacului meu(st1) si www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=22" target="_blank">ochi catre ingeras(st2)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nicoll_mada spune:

Felicitari Adi!
Chiar nu ma asteptam sa vina un raspuns atat de plin de caldura,de iubire si implinire din partea unui barbat.Iti doresc multa putere si rabdare sa depasiti orice obstacol va apare.Si poate asa cum chiar tu spuneai,candva viata voastra se va schimba prin aparitia "mamicii".O mamica care sa il iubeasca pe Florin asa cum il iubesti tu!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns egon spune:

da... tatici singuri...
sunt mai putini. De ce? pai intrebati orice avocat ce inseamna pentru un tata sa obtina tutela copilului.
aparent vi se pare ca taticii sunt fara sentimente si sunt rari cei care doresc sa fie cu copilul...
tot rari par si cei care par a fi capabili sa aiba grija de copil.
tot rari... ce sa mai spun
eu nu stiu ce sunt.
sunt un tatic singur care asteapta cu nerabdare sa isi vada fiica. Intru la rubrica tatic singur? aparent nu dupa unele comentarii de mai sus. se zice ca sunt "liber"... mare porcarie.
mamica ei e singura? nu.
cine e singur aici si cine e tatic?
ce sa scriu aici?
cum e sa fi singur? nu o sa scriu asta
cum e sa te ocoleasca alti parinti, mai conteaza? oamenii nu se socializeaza dupa astfel de criterii.
cum e sa organizezi o zi cu copilul tau asteptand cu cutitul la os ora la care trebuie sa il duci?
sa te uit la ceas si sa speri ca poate trece mai incet timpul
ce mai vreti sa stiti?
cum m-am adaptat? la ce? gateam si inainte si altele. Aveam grija de fiica mea cu alte cuvinte. Si daca zice cineva ca asta e ceva rar... nu stiu cum pica dar mie imi pica rau. pentru ca inseamna ca regula esta tot de partea mamicilor si ca chiar daca as fi o exceptie... regula e regula. Dar nu e asa. Taticii sunguri ca si taticii in general comunica mai putin. Asa sunt ei. Cand au o probleme o rezolva nu stau si o toace la telefon sau pe net. Au mai putine dubii. O fi bine sau rau nu stiu, dar asa e.
altfel cunosc persoane admirabile care au reusit sa fie tati deosebiti pentru niste copii minunati care acum au crescut si e mai mare dragul sa ii cunosti. Si condescendenta e jignitoare pentru ei
Nu, nu o sa povestesc aici tot felul de astfel de povesti. Nu are rost. Nu am inclinatii spre barfa iar de socializare virtuala ... ce sa zic. E greu.
Copilul o sa creasca - dumnezeu stie cum - si o sa ajunga curand sa fie mai independent si atunci treaba cu mamica si taticul singur... dispare ca subiect. Atunci ambii sunt singuri...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Egon
Taticule, esti trist, am simtit un nod in inima cand te-am citit. Si e normal sa te simti asa daca esti despartit de copilul tau, de fetita tatii.
Eu nu cred ca tatii sunt fara sentimente, ei isi iubesc copiii la fel de mult cum ii iubesc si mamele.
E dragostea de parinte neconditionata si pana la moarte.
Ma doare inima pentru orice tata care e despartit de copilul lui la fel si pentru copilul care are tatic doar cu portia.
Stiu ca timpul cu fiica ta e scurt, dar pentru ea e un timp magic, pentru copii timpul nu e asa scurt cum ne pare noua, ceasul nu ticaie asa de repede.
Tata a fost aproape absent in viata mea, stiu ca ma iubea dar a baut mult, era mereu plecat, sau certandu-se cu mama, nu a mers niciodata la o serbare sau la o sedinta la scoala, le invidiam pe colegele care aveau tatii prezenti la serbare sau sedinta, al meu nu venea..nu stiu de ce..
As fi preferat sa am un tata de weekend, sau un timp cu portia cu el dar ala sa fie doar un timp dedicat mie. Situatia ar fi fost altfel.

Ramai in viata ei la fel de implicat ca si pana acum si vei culege roadele mai taziu, vei fi mereu omul special din viata ei.
Numai bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns happiness spune:

Ma bucur sa citesc randuri atat de sensibile scrise de tatici care tanjesc dupa copiii lor sau ar sacrifica orice pentru a fi cu ei.Ady,toata admiratia pentru daruirea ta fata de baietel.Si eu imi cresc singura fetita si gandesc exact ca tine,Ea este si va fi mereu cea mai importanta.Egon,imi pare rau ca suferi,imi dau seama ca timpul petrecut cu fetita ta este prea scurt,in general bucuriile sunt prea scurte...Viata este foarte adesea nedreapta,ideea ar fi sa luam din ea doar clipele frumoase,de la cele simple pana la cele mai complexe.Si va admir mai ales pentru curajul de a intra pe un forum in care majoritare sunt mamele ,pentru indrazneala de a scrie ,de a vorbi despre puii vostri.Tuturor taticilor care isi cresc singuri copiii,ca si mamicilor care o fac,sanatate multa in primul rand si putere sa treaca peste probleme .Sa incercam sa ne bucuram de orice clipa alaturi de cel mic,pentru ca timpul este extrem de neprietenos cu parintii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paul_tm36 spune:

tatici care tin tot singuri... primiti?

Mergi la inceput