Isi loveste tatal...

Isi loveste tatal... | Autor: annablue

Link direct la acest mesaj

Mi-am facut si eu un pic de curaj sa va scriu sa va intreb ce sa ma fac cu baietelul meu de aproape 3 ani care se poarta foarte urat cu tatal lui. Adica, il loveste tot timpul, cum prinde ocazia ii trage cateva (si are o palma grea....mama-mama...)indiferent de cum se poarta taica-su.
Cel mic a fost plecat in vara la soacra-mea si a stat vreo 5 luni, dupa care cand l-am adus e drept ca taica-su a fost un pic mai "rece" sau "dur" cu el spre deosebire de mine care-l pup si ii fac multe pofte (ca doar sunt mama...). Dar vad ca problema nu trece , desi sunt momente cand cei doi se joaca si Adi promite ca nu-l mai loveste pe taica-su. Dar cat de curand o face din nou...
Din pacate, nici nu accepta sa-l imbrace/dezbrace taica-su, doar daca intervin eu si pun piciorul in prag.
Pe de alta parte, tot timpul striga dupa el daca nu-l mai vede prin preajma, ii cere sa il ia in brate, au multe momente cand se joaca si se simte bine cu el.
Nu stiu ce sa mai cred, poate cineva specializat imi explica si mie, ca sunt in ceata totala...
Aaaa, am uitat sa va spun ca eu si sotul meu am avut ceva discutii/certuri in ultimul timp dar nu ceva monstruos si mi-a trecut prin minte inclusiv ca Adi incearca instinctiv sa-l pedepseasca pt ca m-a mai vazut plangand din cauza tatalui lui.
Oare asta ar fi explicatia ? Mai pateste cineva asa ceva ? Singurii in care loveste e taica-su, plus soacra-mea (pe care la fel a inceput dupa un timp de cand statea la ea, s-o respinga zgomotos si sa o loveasca), in rest nu se bate cu copiii, imparte jucariile cu ei, e chiar foarte afectuos si atasat de mine si de parintii mei.

Ana

________________________
Annablue si Adita(1.11.2002)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Ana,
cu riscul de a gresi am senzatia ca desparti doua tabere cu un copil intre cele doua. Eu parintii mei - sotul soacra mea si copilul intre noi care face asa cu unii si asa cu ceilalti. Citind ceea ce ai scris si mai ales cum ai scris mi-a sarit in ochi modalitatea ta de exprimare. Esti sigura ca ai o pozitie echidistanta fata de ceea ce spui? Si in final intreb?
Ce zice tatal despre propriul copil vis a vis de modalitatea de raportare a acestuia? Tu ce i-aiu spsu sotului tau despre ceea ce scrii aici? Dar el ce a raspuns? Mai am o intrebare pentru tine:
Din punctul tau de vedere este o deosebire intre o busitura si o lovitura? Daca da care?
Pt intelegere: "busitura" ar reprezenta gesturile de lovire usoara amicala cu tenta de amicitie, afectivitate fara a produce rau fiind o forma relativ primara de transmitere a afectivitatii.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jocelyn spune:

Eu tin minte din celalalt subiect al tau, ce s-a intamplat intre tine si sot nu au fost doar niste discutii, niste certuri, dar parca ai spus ca s-a mai imbunatatit situatia.
Sotul a fost si el violent cu tine in sensul ca a aruncat cu lucruri si ti-a vorbit urat dar ai spus ca baietelul nu a fost acasa cand s-a intamplat.

Atunci inseamna ca el isi da seama ca tu suferi din cauza tatalui lui (parca zicea ca "tati nu ma iubeste" sau confund eu cazurile ) si atunci este evident de ce se poarta asa cu tatal lui. Nici el (copilul) nu stie exact ce se intampla, simte tensiunea, te-a vazut plangand si reactioneaza si el cum poate.

Cred ca si marius are dreptate si daca cel mic vede ca voi nu va intelegeti e dezorientat.

If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Annablue, daca ce spun Marius si Jocelyn ti se pare ok, confirma ca sa vedem ce e apoi cel mai bine de facut

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annablue spune:

Da, Jocelyn, despre mine era vorba, tot de acelasi caz vorbeam la "In unul, in doi..."
Intr-adevar, fiul meu nu era acasa in niciunul din cazurile in care sotul meu a fost violent. Dar, cu siguranta simte tensiunea care era intre noi si care apare din cand in cand din cauza neintelegerilor.
Marius, poate ca asa pare din exprimarea mea,insa te asigur ca nu despre asta este vorba. Nici prin gand nu-mi trece sa fac doua tabere, ba chiar Adi e mort dupa socrul meu, cat a stat acolo cel mai bine cu el s-a simtit (chiar daca eu nu ma inteleg deloc cu el, am vrut din tot sufletul sa aiba o relatie buna cu nepotul lui, pt. ca mie mi-a lipsit mult ca nu am avut decat o bunica si nici un bunic alaturi in copilarie).
Cat despre diferenta dintre loviturile in semn de afectiune/complicitate si celelalte, da, fac diferenta clara. Tocmai de asta suntem ingrijorati, la inceput am crezut ca e o toana de copil, cand a inceput s-o respinga pe soacra-mea (desi pana atunci era foarte atasat de ea). Dar de cand a venit in Bucuresti, desi ii place sa stea cu tatal lui, il loveste furios in multe momente.
Si, asa cum va spunea Jocelyn, am intrat in panica dupa ce, intr-o zi mi-a spus "tati nu ma iubeste", fara sa aiba o legatura directa cu ce ii facuse sau nu tatal lui mai devreme. Cu ceva timp in urma insa, avusesem eu un schimb mai dur de replici cu taica-su.
Atunci, am incercat sa-i explic ca tati il iubeste dar e obosit si a parut sa accepte. Dar, a2a zi i-a spus maica-mii acelasi lucru, cand erau in parc...
De obicei, reactioneaza sa-l loveasca cand taica-su vrea sa-l ia in brate, sa-l pupe, sa-l imbrace/dezbrace, etc. Dar, daca vede apoi ca taica-su pleaca de langa el, incepe sa-l strige si sa planga de multe ori.
Sotul meu il iubeste foarte mult dar sta mai prost la capitolul exteriorizare, asa ca nu prea stie sa se "apropie" de Adi, insa de multe ori se joaca cu el, glumesc impreuna, se uita la fil" sau la desene... In ultimul timp chiar, eu am discutat cu el ce sa facem sa nu-l mai loveasca Adi si el mi-a zis ca o sa treaca, sa nu mai il cert pe Adi cand il loveste. De curand, am ajuns la concluzia ca pe Adi il speria cand il certa taica-su si am incercat sa-l cert numai eu, pt ca mie vad ca nu-mi poarta pica si trece usor peste.
Cam astea ar fi amanuntele la care m-am gandit, daca mai e nevoie de vreo clarificare, intrebati-ma si raspund.

Ana



Annablue si Adita(1.11.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Buuun am inteles. Spui ca nu manifesta nici o forma de violenta asa cum o vezi tu (lovirile) fata de alte persoane decat fata de tatal lui si fata de bunica. Mai mult aceste lovituri parvin doar sau mai mult asociate cu anumite momente specifice. Inseamna ca este o forma de protest de a nu fi de acord. La trei ani multi copii si in special baieteii fac astfel de gesturi. E important insa sa nu escaladeze sa nu devina o obisnuinta un gest reflex care sa il indrepet mai apoi si catre alte persoane si din alte motive. Ce este de facut? Vad din ceea ce scrii ca pe sotul tau nu il deranjeaza, iti cere tie sa nu il mai certi pe cel mic. Nu il deranjeaza pt simplul motiv ca e barbat si pt el aceste lovituri nu sunt deranjante. Daca l-ar durea sunt convins ca ar fi si el (sotul) mai atent la semnificatia gestului. De asemenea daca se va intampla fata de un alt copil. Probabil nu va mai fi neutru sau pasiv. Cheia este la sotul tau. Nu este la tine si uite de ce cred eu asta.
1. Cu tine este obisnuit
2. Lovitura o incaseaza taticul nu mamica
3. Plange dupa tatal lui daca pleaca nu dupa mamica.

Problema este insa tatal care este pasiv. Si in circumstantele unei relatii un pic tensionate intre voi exista probabilitatea sa nu te asculte dar daca vei pune problema din afara adica iti vei expune parerea de mama fata de copilul vostru al amandorora, probabil va fi atent la ceea ce ii vei spune. Pentru ca ceea ce vei dori sa transmiti nu te reprezinta pe tine ci copilul vostru si raporturile copilului cu altii inclusiv cu tatal lui. Roaga-l (a se citi roaga-l) sa nu mai accepte sa fie lovit. Sa o faca el asa cum stie el sa ii vorbeasca baiatului in mod calm ca nu este cel mai bun lucru sa fie lovit. Nu va reusi din prima dar incetul cu incetul baiatul va receptiona si accepta mesajul (informatia) dinspre tatal lui. Daca vei reusi sa colaborezi cu sotul tau vei avea o dubla reusita dupa mine. Iti vei demonstra si tie in egala masura ca poti sa realtionezi in conditii mai mult decat amiabile cu sotul tau. Si posibil ca si el (sotul) chiar daca nu va arata (dat fiind caracterul introvertit) sa receptioneze acest parteneriat realizat cu tine, efectul fiind cel mai bun si normal posibil. O relatie familiala buna.

Succes!

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annablue spune:

Marius, multumesc mult de raspuns, am asteptat cu sufletul la gura o parere pt ca ma preocupa mult problema. Am sa incerc sa aplic acest sfat, sper sa reusesc.
Intr-adevar, comunic mai greu cu sotul meu, dar asta in ultimul timp s-a mai atenuat, am incercat amandoi sa gasim o cale de comunicare si cred ca suntem pe drumul cel bun.
Observ ca Adi intr-adevar e foarte incapatanat, de fapt asa a fost de cand s-a nascut, are o personalitate foarte puternica si e dificil de comunicat cu el (la asta seamana clar cu taica-su ) asa ca si mie imi este de multe ori dificil sa-l conving/fac sa ma asculte. Dar, eu reusesc sa-l fac, taica-su nu are aproape nici o influenta. Si, alaturi de faptul ca spune tot timpul "NU!" sau "Taci!" , striga si vorbeste foarte tare, lucru care iar ma preocupa.
Altfel, e un copil foarte afectuos, a devenit prietenos cu copiii (cand ne-am dus prima oara la cresa, era extraordinar de posesiv cu jucariile si nu accepta sa dea nimanui din ce manca sau se juca).
Insa, nu-mi pot explica de ce dupa varsta de 2 ani devenise foarte atasat de figurile masculine (adica taica-su, socrul meu, taica-meu) si acum e la fel de atasat de bunici dar se poarta asa cu tatal lui.
Multumesc inca o data pt sfaturi !

Ana



Annablue si Adita(1.11.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Dupa mine nu este o regula vis a vis de atasarea fata de o persoana sau mai multe persoane de un anumit sex. Poate fi o chestiune de moment. La varsta de 3 ani sunt foarte variabili in comportament. Si sunt in general foarte expansivi. Fac pe grozavii, fac "crize", plang, urla se urca, coboara sunt extrem de receptivi la aproape orice. Se poate intampla sa spuna te iubesc pentru ca exact 1 minut mai tarziu sa spuna nu te iubesc esti cel mai rau /rea etc etc. Pana pe la varsta de 5 ani ceea ce ii intereseaza foarete mult este sa-si atinga scopul de moment. Au un fix si vor acum acel fix. Daca nu..... uhuhhuhuu... Desigur exista variatii mari de comportament functie si de tipologia fiecaruia. Dar in linii mari multi extrem de multi cadreaza cu acest gen de manifestari. Partea amuzanta este ca toti sunt formidabili si in speta sunt sanatosi. Asa sunt ei. Acum ce sa spun sti tu cum e fiecare parinte nu prea are de ales, trebuie sa-si rezolve problemele in modul lor particular si in fond asa si este normal si de ce nu chiar frumos. uneori frumosul se numeste nervi intinsi la maxim. Asta e meseria de parinte. Sa inghiti, sa zambesti, sa te enervezi, sa razi, sa fi ingrijorat si seara cand te culci deja sa stii ca a doua zi de dimineata incepe o noua zi. Si cand crezi ca te culci constati ca inca mai ai de invelit un fundulet sau un picior naravas iesit de sub plapumioara ce este vesnic prea mica oriucat de mare ar fi.
Nu-i asa ca nu ai da viata aceasta pe nimic altceva?

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annablue spune:

Ai perfecta dreptate, cel putin eu cu Adi n-am timp sa ma plctisesc deloc cat stau cu el si e uneori asa de obositor incat imi vine sa urlu (uneori o si fac, ca-mi ies din pepeni). Chiar azi-dimineata, mi-a tras un picior in fata cu talpa pantofului de am plans vreo 15 min de durere...
Insa, fara el viata mea n-ar mai avea sens, cat a fost la soacra-mea ne-am urcat pe pereti si eu si sotul de dorul lui, chiar daca era al naibii de placut sa nu mai avem grija sa vorbim incet sau sa cumpar cele necesare pt masa lui...
Dar, cred ca orice parinte care are un pusti "naravas" ca al meu, simte la fel. Si de fapt, prin asta se deosebeste el de alti copii, asta il face sa fie al meu, al nostru.

Ana


Annablue si Adita(1.11.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Sa fie vorba de complexul lui Oedip de care pomeneste Freud???

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annablue spune:

Lorelai, nu cred, dupa ce am citit amanuntele date de Principesa.
Adica, Adi e la fel de atras de taica-su (spre bucuria mea, dupa ce am incercat sa aplic din sfaturile de aici, deja in we s-au schimbat ceva amanunte in bine)si in plus are anumite "preferinte" intre fetitele de la cresa, chiar ne povesteste despre ele. S inca nu a aparut la el notiunea de "ma insor cu..."
Oricum, fiind constienta de aceasta potenitala problema, vom incerca s-o "omoram din fasa"...

Ana


Annablue si Adita(1.11.2002)

Mergi la inceput