Cred ca sunt cam ipohondra

Cred ca de vreo jumatate de an incoace am devenit cam ipohondra. Imi dau seama de acest lucru dar nu stiu ce sa intreprind ca sa nu ma mai stressez. Concret ori de cate ori am o indispozitie sau ma doare cate ceva, ma duc la doctor sau ma gandesc ca poate fi ceva mai grav. De obicei imi trece si uit si eu, insa la urmatoarele probleme fac iar din tantar armasar. Nu stiu cum sa ma educ, nu prea reusesc chiar daca imi propun.V-ati confruntat cu asa ceva? Cum ati rezolvat-o? Pur si simplu mi-e ciuda pe mine.

denizel spune:

Iarina, am trecut si eu prin asta. Nu am gasit vreun leac. M-a lasat dupa ce s-a nascut baietelul meu - am proiectat toate grijile si prapastiile numai asupra lui.
Incearca sa iei niste capsule cu sunatoare. Cind trec printr-o perioada mai stresanta, imi fac bine.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Principesa spune:

Iarina, preocuparea exagerata pentru starea sanatatii poate reflecta o stare de nesiguranta interioara neconstientizata sau poate frustrarea nevoii de atentie.


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura