Adolescentii- dragostea si scoala

Buna ziua,
Sunt Dani si locuiesc in Montreal de 7 ani.Am o fata de 17 ani care a cunoscut un baiat care provine dintr-o familie foarte bine plasata din punct de vedere financiar.
Baiatul este politicos, manierat- nu am ce sa-i reprosez, insa fata mea a luat-o razna de-a binelea. E indragostita lulea si se poarta foarte urat cu mine si sotul meu. Steven, baiatul, o asteapta in fiecare zi la scoala, merg sa manance impreuna dupa care o aduce acasa si incep sa vorbeasca pe internet sau la telefon. Bineinteles ca timp de lectii nu mai ramane si de aici toate discutiile in familie. Am incercat sa le explic, la amandoi, ca nu am nimic importiva relatiei lor, dar ca trebuie acordata atentie scolii, ca este vorba de viitorul lor. Va rog nu interperetati prin prisma faptului ca sunt de acord cu relatia lor doar ca el provine dintr-o familie in care banii nu sunt o problema. Stiu ca si Steven este indragostit de ea.
Am incercat sa impun anumite conditii (fara rezultate), am vorbit si iar am vorbit (si mai urat dar si cu blandete). Simt ca nimic nu mai merge .
Am momente de disperare si ma consum enorm. Stiu ca este o perioada grea dar si eu am limitele mele.
Ce sfaturi aveti sa-mi dati.
Va multumesc.

Ramonika spune:

sa speram ca dragostea asta a fiicei tale e doar un foc de paie care se va stinge (sau potoli) cat mai repede. e intr-un fel normal sa se indragosteasca asa, mai ales fiind prima dragoste.
daca de voi nu mai asculta, poate ar trebui sa vorbesti cu prietenul ei sau chiar cu parintii lui, sa o convinga ei ca trebuie sa invete. sau alte persoane aproapiate de fiica ta, dar nu voi, ea avand impresia ca voi sunteti contra ei.
succes

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza

utana99 spune:

Buna ziua Ramonika,

Multumesc pentru raspuns. Am incercat sa vorbesc cu baiatul de mai multe ori. Mi-a spus ca este total de acord cu mine ca scoala este importanta, dar ca nu vede nimic rau in faptul ca vrea sa o vada pe Irina (fata mea) in fiecare zi.De fapt am realizat ca niciunul dintre ei nu cunoaste notiunea de echilibru - petrecem timp impreuna dar si invatam.
In ceea ce priveste parintii: am cunoscut-o pe mama baiatului si pe sora lui. Mi-au facut o impresie buna si am fost surprinsa de faptul ca stiau foarte multe despre noi (probabil de la baiat). Nu stiu daca este inca timpul sa am o astfel de conversatie cu ea, dat fiind faptul ca copii se cunosc doar de 5 luni si relatia s-a "aprins" in ultima perioada. Intalnirea mea cu mama lui Steven a durat 20 min si a fost la spital cand Steven s-a operat de apendicita.

De saptamana aceasta sunt in faza de represiune pasiva- nu-i dau bani de buzunar stiind ca nu vrea sa-i ceara lui Steven.

Toate cele bune

criss spune:

Draga Utana,

Imi pare rau sa iti spun ca nu sunt foarte de acord cu tine.

Eu tin minte ca in adolescenta, fluturii zburau peste tot si era bine, daca ceva s-ar fi intamplat , daca mi s-ar fi interzis prietenia...m-as fi simtit daramata. Oricum...indiferent ce ceea ce este in jur....doar visezi si zambesti privind zarile senine.

La varsta aceasta, toate iau o amploare de neimaginat.

Chiar daca nu ii dai bani de buzunar sa iasa impreuna nu ai sa o faci sa nu il iubeasca la fel de mult, poate cu o indaradnicie mai mare . Iar rezultatele la scoala vor fi dezastruoase.

Eu zic ca echilibrul in toate este ce face viata fericita si usor de suportat pentru toti.
Nu te impotrivi ca se departeaza de tine si va suferi...si asta doare ca o rana.

Prietenia si dragostea da incredere si echilibru, este motorul, asa simt eu.De exemplu, eu ma bucur cand baiatul meu imi povesteste de prietena lui, de locurile in care se plimba ...simt ca imi este apropiat si nu as schimba asta cu nimic.

Iti doresc sa ajungeti la o intelegere, gandeste-te ca e normal ce se intampla, era nasol sa nu se indragosteasca

criss

NinaB spune:

nu faci bine ce faci!
activeaza-ti PM-ul si stam de vorba pe indelete

RaluD spune:

Din pacate, cred ca trebuie sa lasi focul sa se consume.
In situatia asta, nu ai cum s-o opresti, abia inrautatesti lucrurile.
Cand "te calca vaca neagra"... nu mai judeci si nu e vina ta, sunt niste procese biochimice carora nu ai cum sa li te impotrivesti.
Eu zic sa ai incredere in ea, poate ca la scoala situatia nu e rea, poate ca se descurca si in conditiile astea.
Sper ca situatia ta sa poata fi rezumata prin expresia "cand omul n-are griji, isi face".

Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica

utana99 spune:

Buna ziua RaluD,

Incep mesajul prin a cita ultima fraza din mesajul tau.
"Sper ca situatia ta sa poata fi rezumata prin expresia "cand omul n-are griji, isi face"."

Sincer, nu stiu ce sa cred, oare un parinte isi face griji degeaba cand copilul lui pica examenul de chimie, iar la restul de materii are note sub media grupei? Fiica mea a avut pana acum numai note de la 85% in sus (la notarea pe o scara de 100 %). Aici, viitorul unui elev depinde de notele de la colegiu, care sunt calculate in raport de media grupei si de cota colegiului.
Ma intreb oare - daca ai trece prin asa ceva, nu ti-ai face griji?

Desigur mesajul transmis pe forum nu reprezinta decat o « fotografie » a situatiei reale. Problema este cu mult mai complexa si nu am de gand sa expun public problemele noastre. In orice cas eu multumesc celor care mi-au raspuns intru-un fel sau altul. Am crezut ca exista parinti care se confrunta cu aceleasi probleme ca si mine.
Multumesc inca o data si toate cele bune.

patri spune:

Ma bag si eu in discutie, pt ca si eu am 2 baieti, unul de 18 si celalalt de 19 ani! Parerea mea e ca nu rezolvi nimic nici cu pedeapsa , nici cu impunerea. Eu am norocul ca baietii mei i-mi sunt foarte apropiati, si cuminti, pt ca am incercat sa discut orice cu ei, si sa nu le impun nimic! Chiar ma bucur ca cel mare are o prietena cu care se intelege f bine, am si fost impreuna cateva zile in concediu! Cred ca cel mai bine ar fi daca ti-ai aminti cum ai fost tu la varsta de 17 ani, cand dragostea era totul, nu conta scoala, nu conta nimic! Cauta sa fi alaturi de ea, s-o intelegi, s-o lasi singura sa realizeze ca scoala si dragostea nu se exclud, ci din contra, pot fi imbinate!Intelege ca fata ta e destul de mare ca sa inteleaga, nu mai e o joaca de copii, si spun asta pt ca eu l-am cunoscut pe sotul meu la 17 ani, avem acum 25 de ani de cand suntem impreuna si suntem o familie fericita!
Si acum revenind,cred ca numai intelegand-o si incercand sa fii alaturi de fica ta vei putea indrepta raul pe care l-ai facut incercand sa te bagi in sentimentele ei si sa-i impui anumite lucruri! Ai grija, ai putea sa-ti indepartezi fata!Asta e parerea mea, poate am spus-o prea direct, dar stiu cum e cu adolescentii astia din ziua de azi, vb din proprie experienta!Adevarul e ca cred ca fetele sunt si mai sensibile decat baietii!I-ti doresc succes!

patri