M-am hotarat...adoptie (21)
Raspunsuri - Pagina 7
patri spune:
Ignatica, ai scris "orice fel de bebe", eu i-ti spun cu mana pe inima, sunt perfect convinsa ca bbul pe care-l vei avea va fi creat pt tine, indiferent daca ai sa-l nasti tu sau nu! A-i sa-l iubesti ca si cum l-ai fi nascut tu, in orice situatie va fi PUIUTUL TAU! Eu asa simt, si cand tu vei fi convinsa ca-l vrei pe puiut mai presus de orice altceva, atunci sa pornesti pe calea adoptiei, pt ca numai asa vei fi pregatita sa treci peste toate piedicile. Eu vad ca pe fetele care nu pot avea copii, cel mai mult le ranesc comentariile celor din jur. Eu nici nu simt ca cineva ar avea ceva impotriva, mie cel mai greu mi-a fost sa inteleg reactiile celor care au ca slujba rezolvarea situatiei copiilor abandonati, si care, am observat, privesc din alt unghi decat noi!dar , repet, daca esti convinsa de ceva, nimic nu te mai poate intoarce din drum, poate din contra, te intareste mai mult!
patri
carmens spune:
Ignatica si la noi sotul meu tot spunea sa incercam sa avem copilul nostru. Nu a respins ideea de adoptie dar inca nu avea, probabil curaj. Cand capatase cat de cat curaj a vazut o emisiune de genul celei amintite de Asi si iar a dat inapoi. Am dus munca de lamurire ( aici m-a ajutat si Liliana 
) si argumentul hotarator a fost fetita adoptata a prietenilor nostri.
Daca o sa va hotarati sa alegeti aceasta cale scrie-mi si te voi indruma care o asistenta sociala deosebita care te va ajuta.
Fie ca Dumnezeu sa va lumineze gandurile si sa luati cea mai buna decizie pentru voi !
carmen
Otilia
ilinca_tomescu spune:
Ignatica, sunt si eu in acord deplin cu tine si cu celelalte fete. Eu m-am hotarat sa adopt inainte de a opri prima oara anticonceptionalele si a incerca sa fac un copil. Doar ca a trebuit sa am rabdare cu cei pe care ii iubesc si care au avut nevoie de timp ca sa isi doreasca acelasi lucru! Dar e bine ca am reust si acum toata lumea asteapta cu sufletul la gura sa o vada pe bombonica acasa.
Eu m-am hotarat la fata mea, fara sa o vad, fara sa o aud, am aflat ca exista si am zis: ea este! Intre timp am vazut-o, am luat-o in brate... Ma duc la ea de doua ori pe zi! O sa incerc din rasputeri sa o iau cat mai repede din maternitate, ca sa am grija de ea cat mai bine si sa se simta si ea iubita si in siguranta. Imi este tare greu sa ma mai concentrez la altceva, la datoriile mele zilnice, pentru ca acum ea este cea mai importanta. Sotul meu vrea sa mergem sa cumparam patut si de toate, eu vreau sa asteptam pana ce vom sti daca ne vor lasa sa o luam acasa.
Dosarul ei este departe de a fi simplu si stiu ca exista multe obstacole si semne de intrebare. Chiar daca in general in mine primeaza rationalul asupra afectului, si am crezut ca imi pot impune niste limite pana trec cele mai grele bariere, ei bine, nu pot. Deja cand ma gandesc la ea, adica de vreo 9,999,999,999... de ori pe zi, simt ceva intre stomac si inima, o greutate "usoara", o caldura si o neliniste, si imi dau lacrimile. Este o senzatie complet noua, seamana foarte putin cu cea de cand te indragostesti, dar este diferita, este mai stabila, mai complexa... Cred ca cele mai multe dintre voi stiti cum este! Si cele care nu au simtit inca, le doresc din inima sa simta cat mai curand!
Va pup pe toate cu drag
Ignatica spune:
Va multumesc foarte mult pentru sustinere, mai ales ca " apropiatii " mei nici nu vor sa auda de subiectul asta. Rasfoind " arhivele" pe aici imi dau seama ca probabil toate fetele care s-au hotarat spre adoptie au intampinat acceasi rezistenta din partea cunoscutilor si mai ales din partea familiei ( mame, soacre. matusi etc.)
Eu deocamdata reusesc doar sa aduc discutia in treacat despre subiect si cu mama si cu soacra, iar reactiile sunt 
. Sotul mau are parinti mai conservatori ( sunt din Republica Moldova iar preconceptiile sunt si mai mari acolo ) si el inca tine la parerea lor. Iar parerea lor este ca oricine poate avea un copil pe cale naturala.
In aceeasi perioada in care eu am pierdut sarcina, obtinuta dupa un an de incercari , sora sotului nastea un minunat baietel ( ea ramamsese insarcinata foarte usor, nici macar in asa-zisa perioada ovulatorie, desi nu isi dorea un copil ). La 2 saptamani de la iesirea mea din spital am fost sa ne vedem nepotelul. Nu va pot spune ce invidie am avut ( cred ca fetele care au pierdut sarcini stiu ), ma ineca plansul si nu imi doream altceva decat sa se termine mai repede vizita.
Cand au deschis subiectul copii, desi de-abia trecusem prin trauma respectiva, si mama soacra si cumnata m-au intampinat cu fraze de genul : trebuie neaparat sa faceti si voi unul, trebuie sa fie al vostru, trebuie ..., trebuie...Parca imi comandau sa raman insarcinata .Senzatia era de sufocare, mai ales ca ei sunt niste oameni deosebiti si rezonabili si niciodata nu am avut conflicte sau suparari.
Nu stiu cum sa mai abordez problema cu sotul meu si cu familia lui, trebuia sa fac un tratament, ( care oricum mi se pare inutil si dureros) pe care l-am amanat din cauza serviciului cu inca o luna, timpul trece si parca traiesc asa fara nici o bucurie si fara nici un scop.
asi spune:
Liliana ai dreptate cu emisiunile alea.Dar ce sa fac daca eu sunt panicoasa si mi-am inchipuit tot felul de chestii.
Sa stii ca au mai fost cazuri cand angajate de la DPC cu putina spaga au zis parintilor naturali cine le-au adoptat copii.Orice e posibil mai ales in Romania
liliana csaki spune:
Asi, Doamne fereste, sigur ca asa ceva e posibil(din nefericire) dar de la asta si pana la atacat sentinte e cale lunga. Oricum, hai sa nu mai fim asa de prapastioase si sa-ncercam sa gandim pozitiv.
Ignatica, vrei si parerea mea? eu cred ca decizia de avea un copil, natural sau adoptat, apartine cuplului. In ce ne priveste, n-am cerut parerea nimanui, ne-am hotarat si in ziua in care am avut-o acasa pe Laura ne-am sunat si familiile sa le spunem ca avem o fetita. Din pacate nu le-am putut vedea fetele, pana ne-am vazut au avut timp sa rumege ideea si cand au vazut-o s-au indragostit iremediabil de ea. Nu spun ca asa trebuie sa faci dar tu si sotul tau trebuie sa decideti ce faceti cu viata voastra. Ceilalti, chiar daca la inceput nu vor fi de acord vor sfarsi prin a va respecta dorinta. Succes in lupta cu prejudecatile!
Pozele noastre
Poze noi
irina_g spune:
LUME LUME
M-am hotarat sa fiu prima care trimite acest mesaj Totdeauna mi-o iau altii inainte 
Frumoasa ALEXANDRA, printesa Cristinei implineste azi 30 septembrie frumoasa virsta de 1 anisor asa ca draga Ale, iti urez
LA MULTI ANI!
sa fii fericita, sanatoasa si sa le aduci numai bucurii lui mami si tati.
Frumoasa esti asa ca iti urez sa fii si mai frumoasa (ca sa aiba mami ce pazi de baieti ) 
La cit de frumoasa esti, vei fi o 
pentru baieti asa ca .. Cristina, ai grija de ea
o mamica fericita spune:
LA MULTI ANI! ALEXANDRA
Mii de bucurii si impliniri toata viata, sa iti faci parintii mandrii si fericiti asa cum sunt si acum.
Lorelei si
liliana csaki spune:
La multi ani, Alexandra! sa cresti mare, sa fii sanatoasa si norocoasa si sa le aduci numai bucurii alor tai.
Si remarc acum, ca maica-ta care scrie mereu pe-aici, s-a dat la fund, pesemne ii e frica de cheltuiala, nu vrea sa dea de baut desi odata face fiica-sa un an
Pozele noastre
Poze noi
aissa spune:
Liliana, esti tare! Nu m-am dat la fund, dar ieri am avut o zi mai nasoala ca sigur stiti cum e cand tu ai treaba si nu vrea cupchilu sa doarma. Asa ca am facut tortul intre suspinele ei si nervii mei (dovada ca nici nu s-a intarit cum trebuie) si 2 plimbari in parc. Si nici nu ma asteptam sa ne felicitati asa devreme. Irina a dat si timpul inainte numai ca sa fie ea prima 
Fetelor, ce sa va zic, acum mi s-a trezit printesa si numai ce o pupam in timp ce trageam cu ochiul pe aici. Urmeaza sa ii dau ei prima sa bea 
lapticul si apoi plecam la plimbare.
Va multumesc celor care deja ne-ati felicitat si celor care sunt sigura ca urmeaza, va doresc si celor care inca nu aveti copiii acasa sa ii gasiti curand si sa traiti bucuria de a fi parinti.
Va ofer macar si virtual sau suc (dar nu gasesc acum emoticonul, noi diseara avem o petrecere de pitici si daca aveti drum prin zona noastra va asteptam pe toti cu drag. Chiar daca de data asta cred ca o sa mi se paravaleasca tortul...
In incheiere ca nu vreau sa las sarbatorita sa maraie azi....acum un an (dar mai pe seara, ca la 18,30 este nascuta) mi se schimba viata 
. Si eu inca nici nu stiam.
Alexandra (30.09.2004)