Cadou de ziua noastra!

Incepuse luna septembrie si eu eram intr-o agitatie maxima. Trebuia sa ma intorc la serviciu, chiar daca moatza mica abia implinise 5 luni, insa nu reusisem sa-mi gasesc inca o bona care sa-mi placa. De fapt in sinea mea nu prea-mi doream sa o las atat de micuta pe mainile unei bone, mai ales ca o alaptam exclusiv si nici nu incepusem bine diversificarea (ar fi insemnat sa o trec pe formula, desi eu aveam lapte suficient), asa ca le gaseam la toate doamnele nod in papura. Pe de o parte eram constienta ca trebuie sa ma intorc la munca (era singura sansa sa obtinem un credit sa scapam odata de chiria asta nesuferita) insa pe de alta nu-mi venea sa-mi abandonez puiutul atat de repede. Si recunosc, nu de putine ori mi-a trecut prin cap sa-i mai fac un fratior sau o surioara repede, sa stau 2 ani acasa si sa am grija de amandoua, si apoi sa-mi vad linistita de cariera.
Revenind...eu tot gaseam pretexte sa o lungesc cu statul acasa pana cand la un momentdat chiar seful meu imi recomanda o bona pe care o vad, pare ok, nu mai am ce sa-i reprosez asa ca incep fara nici o tragere de inima o perioada de proba cu ea.
Asa a debutat luna septembrie....incep serviciul cam pe la jumatatea lunii si la nici o saptamana de la inceperea lui, moare bunica mea. Nu zic nu, ne asteptam sa se-ntample din moment in moment (zacea la pat de luni bune), dar tot a fost o pierdere grea pentru mine, mai ales ca era cea care ma crescuse.
Trecem si peste asta....vine ziua de 28 septembrie, ziua "noastra" (si eu si tati suntem nascuti amandoi in aceasi zi, 28 septembrie , dar ani diferiti). Trecusera mai bine de 22 de zile de la UM, asa ca nici un motiv de stres, metoda calendarului trebuia sa functioneze! Asa ca am sarbatorit fara nici o grija !
Vine sfarsitul lunii, se termina perioada de proba pentru bona, totul pare in regula asa ca de comun acord stabilim ca incepand de saptamana viitoare va veni program normal (8 ore, nu 6 cum statuse pana atunci) si ii cresc si salariul corespunzator. Numai ca luni, surpriza, ma anunta ca ea si-a gasit altundeva si ca de maine n-o sa mai vina (asta in conditiile in care eu incepusem deja serviciul, program normal)!! Un car de nervi (nici macar n-a avut bunul simt sa-mi spuna dinainte) apuca-te si cauta alta bona, norocul meu a fost ca prima doamna pe care am vazut-o, chiar daca n-a avut nici un fel de "recomandari" de la prieteni, a fost suuuper ok, asa ca a doua zi deja incepeam perioada de proba cu ea.
Tot in perioada aia o masea incepe sa-si faca de cap, se umfla in asa hal ca singura solutie a fost dentistul. Norocul meu a fost ca era prea umflata si nu mi-a putut face nimic pe moment, mi-a dat doar tratament urmand ca dupa ce se desumfla sa merg sa mi-o scoata.
Atunci am avut primele semne ca ceva e in neregula cu mine (nu suportam medicamentele, imi dadeau o stare de voma groaznica) insa in prima faza nu prea am bagat in seama "simptomele". Apoi a urmat al doilea semn, imi intarzie ciclul (care la mine era mai mult decat regulat, nu numai ca venea in aceasi zi, dar si cam la aceasi ora mereu). Normal, zic eu, la ce luna am avut, probleme cu bonele, revenitul la serviciu, moartea bunicii, clar, stresul si-a spus cuvantul, nu e decat o dereglare, mai ales ca-n perioada de varf protectia fusese maxima.
Dar totusi, ma roade curiozitatea prea tare, asa ca-n a patra zi de intarziere cumpar un test de sarcina. Urmeaza mesajul postat pe forum in ziua respectiva (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=33056&whichpage=9" target="_blank"> uite si dovada ):

quote:

---

Originally posted by Mickyyy

Si hai sa va povestesc cum fu' aseara cu testarile.....n-am rezistat tentatiei si m-am repezit la prima farmacie sa-mi iau test de sarcina. Da' lasa de mine nu se duce sa vada ce apare pe el....asa ca l-am trimis pe barbata-meu sa vada rezultatele. Ma-ntreaba el ce si cum trebuie sa iasa si ce-nseamna una si 2 liniute, dupa care se duce sa bage ochiul pe test. Se-ntoarce si mi-l flutura pe la nas, o liniuta evidenta, dupa care-l arunca la cos. Toate bune si frumoase pana aici.....eu am incredere-n el ca s-a uitat unde trebuie si cum trebuie (eu n-am mai stat sa studiez liniutele). Seara in pat ma-ntreaba barbata-meu...."auzi, pe ce parte a testului trebuia sa ma uit de liniute?? Ca pe o parte era doar o liniuta si pe cealalata erau 2 !" Aa ca m-a bagat in ceata total....ca degeaba i-am zis eu ca pe fata trebuia sa se uite...cum naiba sa-i explic care-i fata.....ca tot testul era o banda de juma de cm grosime si vreo 10 lungime...... Si bineinteles ca testul a fost deja aruncat la cos....cosul de gunoi dus.....iar eu tot fara rusi si alte semne ca ar vrea sa vina sunt.
Asa ca habar n-am....mai astept vreo cateva zile si daca vad ca nu se intampla nimic, mai iau un test (ca si asta care l-am facut era recomandabil sa fie facut dimineata, mai ales in prima perioada de intarziere.

---

Insa intrerup tratamentul dat de dentist, invocand diverse pretexte, si aman si urmatoarea vizita la el.
Intr-un final, la mai bine de o saptamana de intarziere, imi iau inima-n dinti si refac testul de sarcina, si de data asta mi-l citesc singura. Cum era de asteptat, 2 liniute!
Bineinteles, in prima faza si eu si tati am hotarat ca nu-i momentul, e prea repede, am facut si tratament in perioada aia, n-avem inca casa noastra, abia am inceput serviciul, ce mai....era o lista luuunga cat o zi de post plina de motive contra. Asa ca ramane ca spre sfarsitul luni sa mergem sa fac intrerupere de sarcina.
Ce-a urmat...o luna plina de framantari si lacrimi. Dupa o prima vizita la medic (care mi-a explicat ca din punct de vedere medical daca vreau pot pastra sarcina, medicamentele pe care le luasem erau ok iar diferenta mica dintre sarcini nu-i un impediment) deja imi pierdusem orice chef sa renunt la bebe (singurul motiv cu adevarat important pentru care as fi facut avort, respectiv medicamentele luata in acea perioada, nu mai exista).
Urmarea....multi din voi o cunosc deja (pentru cei care n-o cunosc, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=35700&whichpage=1" target="_blank"> lectura placuta), ideea e ca n-am reusit sa merg pana la capat. Mai pastrez si-n ziua de azi trimiterea pentru intrerupere de sarcina data de doctor in dimineata cand am mers sa fac avort.

Si uite-asa reincepe aventura....serviciu servici, Malina bebe mic - acasa, si eu gravida din nou! Sarcina a fost usoara, greturile suportabile iar moaca sefului cand a auzit ca's din nou gravida de nedescris (insa a avut bunul simt sa nu comenteze nimic si sa-mi ureze toate cele bune, desi numai bine nu i-a picat).

Si ca istoria sa se repete din aproape toate punctele de vedere....vine DPN-ul, trece DPN-ul, si bebitza nici un semn ca ar vrea afara.

Intr-o sambata dimineata (aveam deja 41 de saptamani), contractii cam la 5 minute bucata si destul de dureroase. Gata zic eu....a venit momentul....aranjat, echipat, plecat cu mic cu mare la spital la camera de garda. Bineinteles ca pana am ajuns acolo bunatatea mea de contractii disparuse cu desavarsire...da' zic eu ca daca tot am batut drumul, sa ma vada totusi cineva, mai stii?! Normal...col lung si inchis, nici o sansa sa nasc in week-end. De suparare, am pornit-o cu malina la Zoo, am mai luat-o si in brate...poate poate se-ntampla vreo minune....da' nici gand.

Ma apropiam vertiginos de 42 de saptamani, asa ca doctorul hotaraste ca-i cazul sa incerce o inducere. Zis si facut, marti dimineata la ora 10 ma internez. Fac si o ecografie de control, bebelusul mai avea ceva lichid, dar destul de putin, asa ca nu mai are rost sa astept mama natura sa-si faca singura treaba.
Colind vreo 3 ore prin spital (ca era perioada cu eliasul in renovare si nici macar paturi libere nu aveau) si reusesc intr-un final (cu o cotizatie de bun simt la infirmiera de pe palier) sa obtin un pat. Desi dupa ce am obtinut acel pat, ma simteam chiar prost, ca eram doar eu si inca o fata proaspat operata in salon care stateam singure in pat....in restul paturilor cate 2 lauze (care se mai chinuiau sa si alapteze in acelasi timp). Noroc ca pe la 4 se elibereaza paturi in saloanele de lauze si sunt cu toate mutate.
Bon, eu stateam cuminte si asteptam...injectia cu calciu incepuse sa-si faca efectul, si ceva contractii neregulate aparusera. Numai ca la controlul de seara, nici o schimbare, col luuung si inchis...desi incepuse parca sa se centreze. Mai baga niste perfuzi in mine, poate poate porneste bebe. Mai trec vreo cateva ore, apar si contractii regulate, se mai scurteaza colul, dar insuficient. Asa ca doctorul hotaraste sa nu-mi mai administreze nimic peste noapte, sa incercam din nou dimineata. Pe la 4 dimineata apar in sfarsit contractiile care trebuie...intai la 10 minute, apoi la 5, iar pe la 9 mi se rupe si apa! Gata...hai ca merge zic eu convinsa ca pana la pranz o sa nasc (asta dupa spusele doctorului). Insa la urmatorul control abia abia incepuse sa se dilate colul, nu cred ca ajunsesem nici macar la dilatatie 2...iar eu asteptam nerabdatoare fericitul moment al instalarii epiduralei, ca deja contractiile erau destul de dureroase si dese. Asta e, mai e de asteptat (cine zice ca al doilea bebe vine mai repede....se-nseala )...dupa control ma-ntorc in salon cuminte. Era aproape ora 11, cand dupa o vizita la buda ma trezesc cu un lichid galben verzui pe picioare, care nu mai semana deloc cu acel lichid usor rozaliu pe care-l pierdeam dimineata. Dau o fuga la asistenta, mai imi face un control, nici o schimbare la col insa nici ea nu-i multumita de culoarea lichidului pe care-l pierdeam. Asa ca ma baga la o monitorizare rapida. Si rezultatul monitorizarii (in timpul contractiilor bataile inimii bebelusului ajungeau lejer la 100) plus culoarea lichidului il determina pe medicul meu sa ma bage de urgenta in operatie, desi uram cezariana si el stia asta. Insa in momentul ala conta binele bebelusului, mofturile mele nu-si aveau locul. Asa ca hopa sus la sala de operatii. Cum de dimineata mancasem binisor, se exclude anestezia totala, asa ca am fost treaza tot timpul operatiei. Ca o completare, bebitza n-a vrut sa iasa nici macar asa, a fost nevoie sa ma apese zdravan de vreo 3-4 ori pana s-a sinchisit domnisoara sa-si scoata capsorul prin taietura. Oricum, mititca nu mai avea pic de lichid, era uterul mulat pe ea, asa ca orice minute de intarziere ar fi putut s-o coste scump.
Emotia pe care am simtit-o cand am vazut-o prima oara nu poate fi descrisa in cuvinte, chiar daca nu eram la prima nastere. Buburuza mea avea 3.350 si 50cm. Mult sub estimarile ecografului (3.800) si chiar si ale medicilor (care spuneau ca al doilea bebe e in general mai mare decat primul, iar malina avusese 3800), dar un bebelus perfect pentru mine. Si pletoooooos, nevoie mare .

La nici 2 ore de la nastere deja o tineam in brate, lipita de sanul meu, si nimic nu mai conta in momentul ala, desi durerile de dupa in cazul cezarienei erau ingrozitoare, fata de cele ale unei nasteri normale. Bebe sugea, uterul proaspat taiat se contracta iar mie-mi venea sa urlu. Insa nu mi-ar fi folosit la nimic, oricum bebe trebuia sa suga, oricum uterul trebuia sa se retraga, asa ca rezistam cu stoicism.
Si parca am avut o presimtire legata de operatie de-am ocolit-o cat de mult am putut, atatea probleme am avut cu ea dupa (cauzate de intoleranta organismului meu la firele de sutura care n-au vrut sa se resoarba asa ca am tinut-o numai in sangerari saptamani bune), ca nici mie nu-mi vine sa cred ca intr-un final s-au rezolvat.

Cam asta a fost povestea noastra....scrisa cam pe fuga ultima parte, ca terorista mica s-a trezit de ceva vreme si asteapta sa ma duc laga ea. Daria a fost un cadou nesperat de ziua noastra, iar cadourile nu se refuza !


Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (31.03.2004) Daria Maria (22.06.2005)

pisoi3 spune:

Frumoasa poveste, Micky, sa iti traiasca ambele comori si sa fiti fericiti toti patru impreuna, m-a impresionat foarte mult felul in care ai povestit, bravo!
Anda si bebe Mark 25+

toujours optimiste
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;20724;122/st/20060107/dt/8/k/0200/preg.png

Carmen.cita spune:

Mi-a placut povestea ta, Mickyyy, desi sincera sa fiu am citit postarile tale si stiam mare parte din ea! Felicitari pt fetitele tale, sa-ti traiasca si sa fie sanatoase!
Astept si eu un cadou ca al tau de ziua mea, apropo este tot pe 28 septembrie!

andira spune:

Sa-ti traisca fetitele, sa te bucuri de ele si sa-ti fie alaturi toata viata!

Eu si Irinuca (14.04.2005)

Doris-Alina spune:

Frumoasa poveste, Mickyyy!
Sa-ti traiasca fetitele, sa te bucuri de ele, sa fiti fericiti si tot binele din lume sa se reverse asupra voastra!


DORIS siINES
Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele

Portofoliu INES

POZE CU NOI

andre_ea spune:

Sa-ti traiasca comorile, Mickyyy! Felicitari pentru decizia luata!

Andreea, mamica lui Tudor - 10.08.2005

POZE

DidiAlex spune:

Superba povestire..frumoase eroine..



Alex

"Secretul fericirii este sa faci numai ceea ce te pasioneaza"Gabriel Garcia Marquez

light spune:

Adevarul este ca ai cam avut de tras, nu gluma pana sa iti vezi si a doua minune in brate. Oricum si rasplata chinurilor prin care ai trecut e pe masura.Sa va traiasca fetitele sanatoase si voi pe langa ele sa le calauziti pasii.

---

mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41618" target="_blank">Povestea-nasterii Super-desenele lui Liviu - august 2005Opere de artaNoutati

Mickyyy spune:

Multumim tuturor pentru urari . Si La multi ani Carmencita !

Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (31.03.2004) Daria Maria (22.06.2005)

Cat spune:

Foarte frumos povestit!
Sa va traiasca comorile Mickyyy si sa va bucurati de ele!
La multi ani fericiti si multa, multa sanatate tie si sotului! Petrecere frumoasa de ziua voastra!

Am vazut ca bebelina ta are acelasi nume ca al mandrei mele!Sa le poarte noroc !

fetele cucuiete!

Pozele noastre

Piscotel mititel

Catrinel 17+ si Daria Maria

Carmen.cita spune:

La Multi Ani iti doresc Mickyyy, tie si sotului din tot sufletul! Multa sanatate, fericire tie si familie tale!

Chiar daca anul acesta n-am primit cadoul dorit, poate il voi primi sub forma unui bebelus anul viitor de ziua mea... de fapt oricand e binevenit...