Cum sa-mi revin?
Am gresit probabil in trecut si acum mi-i se pare prea greu sa o iau pe drumul care trebuia.
Ce faci cind vezi ca numai incurci si cei din jurul tau s-ar descuraca fara tine, cind de fapt tu numai ii intristezi cu problemele tale. Ce faci atunci cind si ei isi dau seama ca de fapt nu poti mai mult si probabil ca s-au saturat sa te vada incapabil de a te ridica si disperat?
Stiu ca exista o rezolvare la toate problemele dar la mine parca nu mai vine aceasta rezolvare.
Ana
Raspunsuri
conchita spune:
tiza draga, parerea mea e ca primul pas e sa nu te mai raportezi la cei din jur - ce cred ei, ce asteapta ei de la tine, ce planuri au ei pentru viata ta. stiu ca e greu si frustrant sa vezi ca ai gresit in asemenea mod incat nu mai gasesti picior de om alaturi sa creada in puterea si dorinta ta de indreptare, asa e, ai dreptate. dar tu nu pentru lumea din jur vrei sa iti revii si sa mergi mai departe. cauta in tine punctul de sprijin, motivatia si puterea. oricum nu le vei gasi prin nimeni altcineva. degeaba astepti minunea din afara, caut-o in sufletul tau, imposibil sa nu reusesti.
patry_r spune:
Asta seamana a melancolie de toamna!
Toata lumea greseste, pt.toti e greu sa aleaga drumul corect. Ceilalti s-ar descurca si fara tine? Desigur. Nimeni nu e de neinlocuit.
Doar incurci? Dar poate e numai parerea ta. Ia cauta, nu e si nimic pozitiv pe acolo, prin gandurile, prin faptele tale? Un lucru cat de mic.
Rezolvarea vine intotdeauna de la noi insine. Ne vaitam, plangem uneori, tipam, ne cainam dar la un moment dat dupa ce ne saturam de vaitat si plans de mila, ne mobilizam si facem in asa fel sa razbim.
Daca dai si ceva amanunte poate gasim si sfaturile exacte!
Rufus spune:
Mi se pare ca esti putin prea drastica cu tine.
Greselile pe care le-ai facut sunt simple meandre in calea vietii tale. Stii, pentru unii drumul este lin, pentru altii nu. Nu exista alt drum (corect sau nu) decat al tau. Este deja "trasat", tu doar mergi pe el.
Pe acest drum intalnesti oameni. Te casnesti sa le faci pe plac tuturor. Uneori reusesti, alteori nu. Gresesti. Suporti greselile lor. Cine spune ca-i usor?
Tot ce trebuie facut este sa continui pe drumul tau. Parerile celorlalti conteaza, dar numai daca te imping inainte. Daca nu, mergi mai departe dupa propriile idei si puteri. Drumul continua, fie ca vrei, fie ca nu.
http://community.webshots.com/user/tora97
Miruna Enescu spune:
"Am gresit probabil in trecut si acum mi-i se pare prea greu sa o iau pe drumul care trebuia"
Ma gandesc ca era greu s-o iei pe drumul pe care trebuia de la inceput, si gresala a fost ca ai preferat sa nu o iei pe drumul asta. Asa ca acum esti in acelasi loc: este tot greu (poate si mai greu) s-o iei pe drumul care trebuie: vrei sa faci din nou gresala de a nu o lua pe drumul cel bun? Mai tarziu va fi si mai greu.
Cum au spus si mai sus, nu ce spun/cred ceilalti este important, ci este important sa fii tu in pace cu tine insati. Daca este greu, cere ajutor, si apoi fa ceva!
Bafta!
patry_r spune:
...iar sa ii multumesti pe toti cei din jurul tau nu o sa reusesti niciodata. Alegi tu si numai tu cine e mai important si nu trebuie dezamagit, cine conteaza cu adevarat.
enderbaby spune:
Si eu am uneori impresia ca mai mult incurc lumea din jurul meu, si ca ma plang de o gramada de chestii, dar apoi stau si ma gandesc putin si nu mai dau importanta la toate lucrurile astea si imi vad de mine si merg mai departe.
Eu ma deprim destul de repede si ca orice femeie simt nevoia de schimbare..asa ca imi iau o haina sau imi schimb coafura sau orice ma face sa ma simt bine!
Incearca si tu sa iesi cu o prietena la cumparaturi si ai sa vezi ca trece depresia!
Lizuca
http://pg.photos.yahoo.com/ph/enderbaby/album?.dir=/cfe8&.src=ph
anaana spune:
Multumesc de raspunsuri.
Trebuie sa incerc sa-mi revin dar parca nu mai pot. Bineinteles ca am scris mesajul intr-un moment de lasitate in care mi-ar fi placut sa dispar din viata tuturor (stiu ca oricine poate fi inlocuit).
Cred ca trebuie sa ma accept asa cum sunt (si asta e cam greu caci am pretentii mai mari de la mine) sa accept ca asta e calea si sa incerc sa vad rezolvarile pe care acum in disperarea mea nu le vad.
Ana
Ana68 spune:
Ana draga,
m-a intristat postarea ta,caci mi-a amintit de mine si de "tineretea" mea ...
Totodata mi-ai amintit,cu intrebarile pe care ti le pui si ni le pui si noua...de doua versuri dintr-un poem al Anei Blandiana,care suna asa:
"Eu nu am alta Ana,
Ma am doar pe mine"...
Cand am fost in momentele in care imi doream sa dispar subit de pe fata pamantului...mi-am zis "si ce?" si ca si eu am doar o Ana...pe mine...Si am ridicat nasul sus si am trecut pe langa cei care nu ma mai vroiau fara sa ii vad...mi-am continuat drumul,caci se daduse verde la intersectia unde oprisem pe drumul vietii mele...
Curaj!Viata nu e nesfarsita bucurie,insa toate aceste sinuozitati din drumul vietii o fac sa fie mai frumoasa cand ajungi pe autostrada...
Mult noroc si sa ne dai vesti bune!
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
Principesa spune:
Actiunile noastre nu au valoare in sine ci dobabandesc un calificativ prin consecintele asupra noastra si asupra celorlalti. Consecintele actiunilor tale par sa te faca sa te simti vinovata si sa iti afecteze stima de sine. Starea depresiva probabil te impiedica sa vezi situatia si din alte unghiuri si iti limiteaza perspectiva.
Foarte frecvent deprimarea este o consecinta a furiei reprimate pe care o indreptam asupra noastra de teama de a nu pierde suportul, acceptarea celor pe care suntem de fapt furiosi.
E bine ca stii ca exista o rezolvare, cu siguranta ca exista o solutie, de-asta exista probleme. Asta probabil iti mai reduce starea depresiva in care pare ca erai cand ai scris mesajul.
Un pas la stanga sau la dreapta poate te ajuta sa te vezi in alte culori
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura