de ce sunteti atei?

sau poate mai bine spus....cum de sunteti atei(ateisti)?... e doar o simpla intrebare...
eu sunt crestina si nu am fost niciodata ateista asa ca sunt nedumerita cum pot alte persoane sa nu creada in Dumnezu si sa creada in Nimic?

michelle

iren spune:

Xenoooo, treci la iesplicat!!

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo
pozne


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

adusca spune:

quote:

---

Initial creeata de michelle-usa

sau poate mai bine spus....cum de sunteti atei(ateisti)?... e doar o simpla intrebare...
eu sunt crestina si nu am fost niciodata ateista asa ca sunt nedumerita cum pot alte persoane sa nu creada in Dumnezu si sa creada in Nimic?

michelle

---

raspunde tu prima la urmatoarea intrebare:

cum de esti credincioasa?

este posibil eu sa fiu atee si sa nu fi fost niciodata credincioasa, si as putea fi nedumerita cum alte persoane pot sa creda in Dumnezeu.

crede-ma ca nu vreau sa isc o controversa cu tine, nici sa te iau peste picior...........ce vreau eu sa arat e ca raspunsul ar putea fi formulat destul de greu de ambele parti, fiecare crede ca are dovezi....sau ma rog, lipsa de dovezi din partea cealalta.



Fetele de pe DC
Sabina are nevoie de noi


Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

doruletz spune:

hai ca pana vine Xeno inerc io un raspuns
In primul rand exista mai multe feluri de atei asa cum exista mai multe feluri de credinciosi, iar motivatiile lor sunt diferite. Pot fi impartiti in categorii in functie de raspunsul la intrebarea "Credeti ca Dumnezeu exista?"
- ateism pozitiv - raspuns: "D-zeu nu exista"
- ateism negativ - "Nu cred ca D-zeu exista"
- ateism agnostic: - "Nu stiu, nu pot sa raspund la intrebarea despre existenta lui D-zeu"
- ateism revolutionar sau stiintific: - "Stiinta si modernitatea vor invinge pana la urma credintele in D-zeu"
- ateism indiferent sau practic: " Existenta lui D-zeu nu face parte dintre preocuparile mele. Chestiunea nu ma intereseaza"
- ateism metodologic: "D-zeu este un concept inutil pentru a putea explica lumea"
... alte categorii?!lista ramane deschisa

Cateva dintre motivatiile ateilor din toate categoriile (fara pretentia de a le fi enumerat pe toate):
- ratiunea - nu pot crede in ceva irational, ilogic si inexplicabil stiintific
- inexistenta unei dovezi clare ca D-zeu exista
- faptul ca in atatea milenii D-zeu nu a dat nici un semn clar, nici o dovada ca ar exista in ciuda nenumaratelor rugi ale omenirii din toate timpurile si toate cultele => ineficienta rugaciunilor
- daca D-zeu exista de ce nu a trimis nici o dovada irevocabila pana acum? de ce se ascunde?
- admitand ca D-zeu exista dar se ascunde, pe ce criterii alegem o religie in favoarea alteia? de ce oamenii pastreaza in general religia in care s-au nascut?
- promisiunile religiilor sunt prea frumoase ca sa fie adevarate: eternitate, mantuire, intalnirea cu cei apropiati dincolo de moarte, cele 70 de fecioare la musulmani etc. Seamana prea mult cu dorintele omenesti ca sa nu dea de banuit ca vorba de o inventie umana
- D-zeu seamana prea mult cu omul ca sa nu se banuiasca ca a fost creat chiar de imaginatia lui
- D-zeu ramane indiferent la raul din lume (catastrofe, moartea copiilor inocenti etc)
- pentru a se simti liber, nesupus unor dogme inventate acum cateva mii de ani
- pentru ca refuza solutiile gata facute
- pentru ca nu simte nevoia sa fie 'salvat', 'iertat' de o forta superioara
- pentru ca religiile genereaza fanatism si intoleranta
- pentru ca religiile sunt conservatoare, se impotrivesc progresului
- pentru ca descoperirile stiintifice infirma din ce in ce mai multe atributii divine
- pentru ca dupa moarte nu mai urmeaza nimic
- pentru ca obtinerea unei salvari/mantuiri iluzorii in lumea de dincolo impiedica o apreciere a vietii actuale, probabil singura
- altele... ?!

Adusca are dreptate, corect ar fi sa spunem si care ar putea fi motivatiile credinciosilor, de ce oamenii au fost si sunt tentati sa creada atat de usor in 'ceva /cineva' superior. Unele din ele :
- nimic nu e intamplator => trebuie sa existe o entitate superioara care coordoneaza totul
- facilitatea: orice fenomen inexplicabil stiintific e pus automat pe seama unei 'forte superioare'
- promisiunile: o viata mai buna dupa viata terestra, mantuirea, paradisul
- teama: teama de moarte, de iad, de pedeapsa divina
- anturajul: daca toata lumea din jur crede in D-zeu inseamna ca ceva exista
- educatia religioasa primita in copilarie
- nevoia de a fi 'salvat', iertat, nevoia de un ghid moral in viata, absenta liberului arbitru
- moralitatea: credinta ca fara D-zeu nu ar exista principii morale, ca un ateu e un om imoral si rau (aici se poate pune intrebarea daca de fapt credinciosii si-ar masacra semenii, ar fura, ar minti si ar insela dar numai teama de pedeapsa divina ii impiedica s-o faca?! greu de crezut)
- revelatia: unii pretind ca s-au intalnit cu D-zeu (halucinatie sau adevar? era D-zeu sau Diavolul? imposibil de verificat)
- altele ... ?!

xenocid spune:

Ei bine povestea optiunii mele nu e "mare". Adica as vrea sa spun : "La 5 ani cand parintii mei erau la coada la butelii am descoperit in sura Dictionarul Filozofic al lui Voltaire si asa a inceput totul"

Raman doar varsta si faptul ca nu'mi placea sa mananc. De la balcon hraneam cu prastia cu chiftelute toate potaile din cartier. Vazandu'le consumate mama a dedus ca'mi plac si le suplimenta zilnic cu 30%.

...pina nici cainii nu au mai suportat si au refuzat sa mai apara (rusine Pavlov!). Am hotarat ad-hoc ca cel mai bun loc de ascuns muntele de chiftelute ar fi in spatele frigiderului unde le-am indesat una cate una.

Intimplarea(!?!) a facut ca in aceeasi zi jucandu'ma prin blocurile in constructie sa "zbor" printr'o foaie de geam de 4x2m si sa'mi fac o rotula cam harcea-parcea.

Adus acasa de la spital sub privirele admirative ale colegilor de joaca mama mi'a spus: "Vezi daca n'ai fost cuminte si ai aruncat mancarea dupa frigider ? Te'a vazut Dumnezeu!"

Imi aduc aminte ca am spus (nu foarte printre dinti) : "Bagamiashi picioarele in barba ta de bosorog alta treaba n'ai avut decat sa te uiti la mine dupa frigider"

Eh dragii mei ...si asa a inceput totul.



*segmentation fault*

bagoiu spune:

Inteleg, Xeno, ca pt tine Dumnezeu exista, dar nu prea iti place tie cum se implica El in viata ta.Deci asta nu se cheama ateism

Jazz spune:

Doruletz
Le-ai acoperit pe toate!

adrienne12 spune:

Dorulet si Adusca mi-au placut f. mult raspunsurile voastre. Eu sint agnostica pt. ca nu pot crede ca e posibil sa demonstram sau sa infirman existenta lui D-zeu. Cred in existenta unei puteri supreme (pe care ex-ul meu o identifica cu extraterestri, dupa el noi, pamintenii ne tragem din extraterestri) dar mi-e greu sa accept toata ierarhia de sfinti si cuviosi propovaduiti de biserica ortodoxa sau ideile bisericii catolice conform carora preotii lor nu se pot casatori. Imi repugna pina si faptul ca de-a lungul istoriei biserica Catolica a dus multe razboaie (deci omorit multi oameni in numele religiei). Cu religia musulmana nu sint la curent iar prietenul meu e ateu deci nu am cu cine discuta. Imi cazuse in miini acu citva ani o carte a lui Dalai Lama. Pe bune daca nu ma gindeam sa ma convertesc la budism! Numai felul in care isi trateaza ei mortii m-a facut sa nu. In rest incerc sa fiu un om bun drept si moral caci astea sint virtuti propovaduite de orice religie, nu? Apoi de mica am avut nelamuriri de genul: bun daca Ceausescu e idiot de ce nu-l ia D-zeu? De ce nu moare sa scape o natie asuprita de el? De ce D-zeu permite sa existe razboaie, foame, crima, copii morti si atitea nenorociri? Ce sa va mai zic? Citeamm in ziare acum vreo 2 saptamini cind a inceput retragerea din Gaza ca soldatii au gasit in case si sinagogi oameni care se rugau si nu le venea sa creada ca D-zeu sau cum il numesc ei, whatever ca iudaism nu stiu, nu a facut o minune ca ei sa poata sa ramina! Eu am ramas muta la asemenea atitudine, dar in fine nu vreau sa isc controverse pe forum. Pt. mine e inaccpetabil ca in plin secol 21 sa avem inca razboaie religioase ca acum 2000 ani? Religia e in noi, D-zeu e in npi, asta e ce cred eu.pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos

mariuta spune:

Ateu poti fi prin educatie, optiune si orizonturi.
Ai toate sansele sa ramai ateu daca nu vei intalni niciodata un sfant (ei inca mai exista si sunt dovezi vii ale prezentei lui Dumnezeu in lume) sau o jertfa de dragoste, dezinteresata, care iti va intoarce pe dos toate principiile rationale despre lume si viata.

marius spune:

Interesante raspunsuri. Parerea mea este urmatoarea:
Cred ca ar trebui un pic diferentiata lumea materiala as putea spune chiar personala, fata de lumea spirituala. Intrebarile sunt grele, ce pot fi puse si si de o parte si de cealalta si cer raspunsuri certe ce nu cred insa ca exista.
Acum stau sa ma gandesc si reflectez despre mine insumi. Si de fiecare data, mi-e tot mai teama sa dau un raspuns de grija de a nu fi unul pripit. Si daca va fi sa raspund maine probabil deja voi raspunde altfel. Oricum vis a vis de intrebarea cum s-ar putea explica sau accepta ideea existentei unui Dumnezeu cand sunt atatea razboaie, dureri si suferinta imi vine in minte un pasaj conform caruia un tata avea doi fii din care unul a ramas acasa si a muncit si si-a ajutat parintii in timp ce cel de-al doilea a plecat s-a distrat si s-a intors sarac si slabit. Iara tatal la intoarcere acestuia, a facut masa mare si a taiat animalul cel mai frumos si l-a spalat si ingrijit, iar baiatul ce ramasese acasa nedumerit si suparat l-a intrebat de ce face toate acestea caci el a fost cel care a ramas acasa si a trudit si nu a avut parte de ceea ce celalalt are acum, desi a fost plecat si a risipit tot ceea ce a avut. Raspunsul a fost simplu si dupa mine cuprinzator. Am facut toaste acestea deoarece fratele tau a fost ratacit si s-a intors acasa pe drumul lui si acum toata suferinta si deznadejdea a disparut.
Razboaiele sunt duse si facute de oameni. Ele sunt materiale nu spirtuale. Tin de viata noastra concreta. De aici si expresia Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac. Desigur nu este necesar sa creada cineva in existenta unui Dumnezeu. Tot de aici si liberul arbitru. Din nou insa imi aduc aminte de o alta expresie care spune ceva de genul:
Daca am crezut in Dumnezeu si acesta nu exista nu voi fi pierdut nimic, insa daca acesta exista totusi, voi fi castigat totul. Sigur oamenii si omenirea au un destin fiecare in modul in care isi duc si conduc viata de zi cu zi, asa cum o concepem noi in modul nostru particular de gandire si conceptie. Insa din nou as dori sa precizez ca atunci cand ceva ne doare daca suntem bolnavi, sau avem o suferinta fizica, ne adresam unui om care prin ceea ce a invatat de la alti oameni, sau care prin gandirea sa ne poate ajuta sa ne diminuam sau sa eliminam acea suferinta. Uneori insa nu. De ce facem asta? Fizic discutand pentru inconfortul de a fi suferinzi. Este ceva biologic, animalic as putea spune. Insa daca vedem un om in suferinta de ce ne doare pe noi cei care nu suntem in suferinta aceluia? Pentru ca suntem oameni? Nicidecum pentru ca si un animal se intoarce dupa semenul lui aflat in suferinta. Deci nu e un atribut al omenirii. Compasiunea, durerea sau bucuria de unde vin si cum se explica? De ce spunem: ma doare sufletul? De ce radem sau plangem? Din credinta in Dumnezeu? Nu. Din lipsa credintei in Dumnezeu? Nu. Si totusi ce anume ne doare, ce anume ne bucura, ne intristeaza sau ne inveseleste? Unde este acel ceva? Cineva de mai sus a scris ceva ce pe mine m-a marcat. Dumnezeu nu este langa noi ci in noi in fiecare. Ceva de genul acesta. Este inca ceva ce a scapat dupa mine ca si concept. Poate este mai degraba o intrebare de-a mea:
De ce il cautati pe Dumnezeu afara cand el este inauntru? Nu va ridicati ochii spre ceruri ci cautati inauntrul vostru, priviti-va pe voi insiva cu ochii mintii, a sufletului, bucurati-va atunci cand sufletul vi se bucura si plangeti daca sufletul v-o cere. Plangeti pentru voi plangeti pentru altii, bucurati-va pentru voi, bucurati-va pentru altii toate acestea sunt inauntrul vostru. Un om fie el ateu sau nu, asa cum ne place noua sa spunem, un animal fie el de prada sau nu, traieste in lumea asta materiala dupa mersul firii, dincolo de toate insa acolo unde doar ochii sufletului poate pot sa vada, toti suntem la fel. Ne este dat sa ne intoarcem capul inapoi dupa cel aflat in nevoie. Asa cum altcineva scria mai sus, este indeajuns doar o data sa iti fie dat sa vezi un gest poate minor, poate nu, facut cu dezinteres, ca intreg universul credintei tale sa se naruie precum un castel de nisip.

Va doresc cumpatare si intelepciune.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

DARAEL spune:

Marius, !!!


Cu stima,

Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT