Emil Garleanu, prea trist pentru copii?
Emil Garleanu, prea trist pentru copii? | Autor: ML
Am gasit ieri pe Net toate povestirile lui Emil Garleanu (Din lumea celor care nu cuvanta) si vreau sa va intreb daca le cititi copiilor fiind atat de triste (ei, nu chiar toate...). Daca da, la ce varsta?
Cati ani aveati cand le-ati citit voi? Regretati? Eu nu dar mi se strange inima cand le revad. Multumesc.
Raspunsuri
sali spune:
Le-am citit si recitit la vremea mea si mi-au placut tare mult, cred ca eram prin clasa a treia sau a patra. Le-as citi oricand copilului, nu m-ar retine faptul ca sunt triste. Nu cred ca ar face altceva decat sa induioseze un copil, chiar unul mai sensibil, nu sa-l marcheze la modul ingrijorator.
Unde le gasim, ca le-as mai citi si acum, mare fiind?
ML spune:
Sali multumesc frumos pt. raspuns.
Daca vrei doar textul povestirilor aici il poti gasi (mergi in josul paginii):
http://wikisource.org/wiki/Autor:Emil_G%C3%A2rleanu
scarmanus spune:
quote:
Originally posted by sali
Le-am citit si recitit la vremea mea si mi-au placut tare mult, cred ca eram prin clasa a treia sau a patra. Le-as citi oricand copilului, nu m-ar retine faptul ca sunt triste. Nu cred ca ar face altceva decat sa induioseze un copil, chiar unul mai sensibil, nu sa-l marcheze la modul ingrijorator.
Unde le gasim, ca le-as mai citi si acum, mare fiind?
Ba pe mine sa stii ca m-a marcat povestea puiului foarte tare. Tin minte ca am tot sperat pana in ultima clipa ca nu i se intample nimica rau, chiar daca a fost neasscultator, ca doara nu a facut rau nimanui el, de ce sa moara numai pentru atata lucru? Tin minte ca am plans si nu-mi venea sa cred ca mamica lui nepasatoare si-a luat zborul cu ceilalti pui si el a ramas sa moara singur.
Ca sa nu mai vorbim de "Moartea caprioarei" a lui Labis....
Asa ca, zic io, nu subestimati sensibilittea unui copil.
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
Porumbita spune:
mi imi par multtt prea triste...
qsar spune:
Pfuuu! Greu de spus. Unele sunt parca... prea mult. Cred ca nu sunt chiar genul pe care i le-as citi lui Dinu. Cel putin nu acum. Eu le-am citit singura; probabil ca aveam cam 7-8 ani si unele m-au cam marcat. Negativ.
A, si pentru ca veni vorba de primele mele lecturi: Cred ca aveam 6 ani cand am primit de Craciun o carte frumoasa, legata elegant, cu coperti cartonate, cu contra-coperta aurita... ce mai, o editie rara. Am fost atat de incantata de aspect incat nu m-am lasat pana cand nu am incercat sa o citesc, desi toata lumea imi spunea ca nu este pentru varsta mea. Si chiar nu era. Prima mea carte fara desene :)). Ma simteam asa de importanta! Din pacate a fost un experiment traumatizant, nu din cauza continutultui ci din cauza formei. Renart vulpoiul. Poem epic medieval :)) - imposibil de citit la varsta aia. Din cauza ei mi-am pierdut interesul pentru citit pana cand am descoperit carticelele cu povestirile lui Emil Garleanu. Care aveau si "poze" :)).
scarmanusm - Care pui? Cel cu "Nu ma lasati! Nu ma lasati!"? Bratescu-Voinesti, parca?
Q
PS. eu oricum plang si la desene animate... asa ca nu se pune.
descintec spune:
Eram in concediu, la o pensiune. In curte se juca un baietel de patru anisori. Istet foc, argint viu, dar foarte agresiv. Cum era contrazis, cum punea mana pe ce-i pica si te lovea. Copii, adulti, nu conta, cotonogea zdravan pe oricine. Era crud cu insectele, cu pisica. Fara sa-mi dau seama, am urmarit copilasul ala. Am mai discutat si cu ai lui si pac, mi-a picat fisa: copilul nu avea o reprezentare a durerii. Nu-l invatase nimeni nimic despre suferinta. I se spunea "nu lovi", fara sa i se explice ca produce suferinta in ceilalti. Cred ca i-ar fi prins tare bine povestirile lui Garleanu.
_
Sapte dintr-o lovitura!
scarmanus spune:
quote:
Originally posted by qsar
scarmanusm - Care pui? Cel cu "Nu ma lasati! Nu ma lasati!"? Bratescu-Voinesti, parca?
Q
PS. eu oricum plang si la desene animate... asa ca nu se pune.
mama, ce de ras ma facui. Carevasazica Bratescu-Voinesti e nenea care m-a traumatizat pe mine? Ptiu, acuma ma duc sa-l caut pe Garleanu, ca se impune 
In orisice caz, ramane cum am stabilit si despre Labis si si despre pui (atata ca aista din urma e a lui altcuiva).
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
ML spune:
Am recitit/citit asta seara toate povestirile si este adevarat... unele dintre ele sunt tare, tare triste. Asa ca deocamdata le-am selectionat pe cele usurele si cred ca ii vor place.
Uitasem de pui. In aceeasi categorie l-as pune si pe Fram ursul polar.
Multumesc!
zana spune:
quote:
Originally posted by descintec
Nu-l invatase nimeni nimic despre suferinta. I se spunea "nu lovi", fara sa i se explice ca produce suferinta in ceilalti. Cred ca i-ar fi prins tare bine povestirile lui Garleanu.
sau poate Gandacelul de Elena Farago ,de cand am citit-o avem mare, mare grija si de furnici...
Din lumea celor care nu cuvanta sunt triste rau de tot, mai bine mai tarziu!
Rufus spune:
Mi-au placut in mod deosebit poeziile lui Garleanu. Sunt asa de pline de viata, de miscare, de mister! Si sunt si triste, dar toate numai bune de dat ca pilda. Despre "puiul" lui Bratescu Voinesti, ce sa spun? Mi-a stat in gat pana la adolescenta.
Asta este literatura adevarata. Toti copii ar trebui sa citeasca asa ceva. Mai mari nu vor mai fi impresionati de tristetea scrierilor, dar nici nu vor mai gusta textele.
http://community.webshots.com/user/tora97