DRUMUL CATRE PARIS -jurnal de calatorie, sep 2003

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

danilamonica spune:

Deja sunt obosita si se simte.. adorm tot mai mult in autocar si scriu tot mai putin..sper sa imi mai aduc aminte de toate câte au fost…
In fine drumul ne duce la Budapesta (eu am vazut-o cu o alta ocazie) deci acum doar rememorez: strabatem orasul intr-un tur rapid de autocar..ce se poate vedea din mers: Dunarea, Cetatea, Biserica Matei, Bastionul Pescarilor, Podul cu Lanturi, Parlamentul, Podul Elisabeta.
Ghida ne povesteste câte ceva despre Budapesta si locurile prin care trecem, deci sa consemnez fidela…
Zona castelului din Buda (zona cea mai inalta) este partea cea mai veche orasului ce pastreaza inca un aer medieval, pe partea dreapta a Dunarii. Tot ceea ce il inconjoara erau cândva suburbii, din care se ajungea doar urcând catre aceasta fortareata.
Bastionul Pescarilor aflat la baza aceastei fortificatii, si-a primit numele de la fosta piata de peste aflata pe malul Dunarii in aceasta zona. Privind de aici peste Dunare se zareste celebra insula Margareta (o insula de aproximativ 2,5 km plina de verdeata si flori, un adevarat parc in inima orasului, unde se practica diverse sporturi si exista izvoare terapeutice-centre de sanatate), Parlamentul Ungariei, Podul cu Lanturi si Podul Elisabeta.
Toate astea le vom vedea rând pe rând seara luminate in croaziera pe care ne-am ales-o ca sa incheiem aceasta minunata excursie. Asa ca pentru ultima oara coborâm bagajele din autocar si ne cazam la hotelul care ne va “legana” in ultima noapte petrecuta prin strainatate.
Ne imbracam de seara si admiram inca o data in asfintit orasul…apoi ne indreptam catre debarcader pentru a ne imbarca pe vaporasul de croaziera. Luminile orasului s-au aprins, Mihai filmeaza de zor, si pasim pe unul din multele vaporase ancorate pe Dunare…cam murdara dupa parerea mea (Dunarea, nu vaporasul…).
Atmosfera de aici e primitoare..mese intinse cu bunatati traditionale unguresti: gulas dar si sarmale, platouri cu aperitive si cu o multime de salate, dulciuri…mmm ma apuca foamea numai gândindu-ma la ce a fost…
Luam loc la o masa si savuram un vin rosu (mmda destul de bun dar nu se compara cu al nostru) , muzica in surdina ne incanta urechile si luminile de pe Dunare stralucesc in noapte.
In timp ce savuram pe indelete bucatele (desi se produce imbulzeala specifica românilor la platourile cu mâncare) vasul porneste de-a lungul orasului si vedem cum arata seara Budapesta luminata.
Muntele Gellert se ridica ca o stânca uriasa (desi are doar 140 m deasupra nivelului apei), dar ofera o superba panorama a intregului oras. Sus se ajunge pornind de la piciorul podului Elisabeta sau a podului Libertatii.
Si daca tot vorbim despre celebrele poduri din Budapesta sa le si descriem.
Podul Arpad, situat undeva la nordul insulei Margareta are o structura moderna si lipsita de calitati estetice. Podul Elisabeta este reconstruit fata de cel original, care a fost distrus de nemti in 1945. Au fost necesari 4 ani ca sa fie reconstruit si numai picioarele vechi au ramas ca baza pentru cele doua turnuri care tin cablurile suspendate, iar acum are un aer modern si este un loc foarte des vizitat de catre turisti.
Podul cu Lanturi, a fost printre primele poduri folosite pentru a traversa Dunarea, pe aici retragându-se armata ungara in fata austriecilor in 1849. Austriecii au incercat sa-l arunce in aer dar din fericire incarcatura nu a explodat. Totusi nemtii au reusit sa-l distruga la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, dar a fost construit repede si renovat periodic de atunci incoace. De pe acest pod este o panorama frumoasa de unde se fac fotografii si acum in toiul serii este efectiv inundat de lumini.
Podul Libertatii este al treilea construit in Budapesta si initial a fost numit Podul Franz Joseph , dupa Imparatul Habsburgic. Deschis in 1896 ca parte a Sarbatorilor Mileniului are un design elegant dar simplu .Vazut de pe Podul cu Lanturi este cel mai frumos pod, lucrat in fier si cu desene ce reprezinta un soi de pasari - simboluri mistice in istoria maghiara.
Podul Margareta, este a doilea peste Dunare construit de o echipa de ingineri de la Paris, are o forma mai neobisnuita in sensul ca la jumatate se intoarce in unghi si continua in linie dreapta. La cotitura are o ramura care leaga acest pod de insula Margareta.
Ultimul este Podul Petõfi undeva mai jos decât Podul Libertatii a fost construit in timpul recesiunii din 1930 si este mai putin folosit.
Si uite asa incet incet am trecut pe sub aceste Poduri, am admirat Parlamentul in toata splendoarea lui (luminat mirific), am trecut pe lânga alte vaporase pline de muzica si lumini, am mai degustat un pic din bucate si uite asa a trecut si ora noastra de croaziera pe Dunare.
Totul a fost frumos, seara calda si linistita, orasul primitor, gazdele zâmbarete si noi OBOSITI….dar FERICITI ca ne-am umplut sufletul in atât de putin timp cu atât de multe lucruri pe care am tinut sa le consemnez unele din viteza autocarului altele din amintire, altele vizionând casetele video si pozele pe care le-am facut.
Si cam asa s-au incheiat cele 10 zile de hoinarit prin lume..ultima noapte dinaintea plecarii cred ca a fost si ea fara vise. Dimineata ne-am facut de data asta definitiv bagajele : de ce-om fi carat dupa noi ca disperatii atâta apa minerala nu stiu.. ca ne-am intors cu ea.
Ne-am imbarcat la autocar si la drum catre granita cu România …datorita faptului ca am stat la granita destul de mult am mai avut timp sa cumparam câte ceva din duty –free Acum ne-am numarat banutii ramasi si i-am cheltuit pe ultima suta de metri pe ceva bautura, un video si unii tigari (noi nu, ca nu fumam) . In final am trecut bine si de vama, chiar fara probleme, si ne-am asternut la drum pret de un ceas fiindca dupa-aia ne-am oprit la o cârciumioara la sosea (nu cine stie ce ) dar avea CIORBA…ceea ce nu mai mâncasem de 10 zile si ne era dor de o mâncare româneasca ca la mama acasa. Tot de aici am dat si telefoane (dupa ce am plecat din Franta nu am mai avut cartela) si i-am linistit pe cei de acasa ca suntem pe drum si vom ajunge târziu in noapte.
Dupa ce ne-am potolit foamea am pornit-o la drum cu mici opriri la iarba verde sa ne dezmortim si sa savuram verdele de acasa..cu mizeria de rigoare..dar eram pe pâmânt românesc si sincera sa fiu imi era dor de el.
Am cântat in autocar, s-a facut concurs de talente : recitari, poezii, bancuri, scenete.. intr-un cuvânt parca ne bucuram cu totii ca ne-am intors.
Incetul cu incetul am strabatut acelasi drum ca la dus, insa parca abia acum descopeream cât de frumoasa este si tara asta a noastra. Undeva pe la Sibiu ne-am despartit de prietenii nostri, mai in vârsta, cu care strabateam Parisul la picior si le-am promis ca le facem o copie dupa casetele video….
Seara târziu am ajuns in Piata Victoriei din Bucuresti si ne-am luat frumusel la revedere de la toti cei cu care am calatorit, de la ghida si ne-am indreptat spre casa cu valizele la fel de pline dar de data asta cu cadouri, pliante, surprize pentru cei de acasa si mai ales cu sufletele un pic mai bogate.
Reintâlnirea cu cei de acasa a fost emotionanta: mi-a fost asa de dor de Andrei..mi-a sarit in brate mititelul si s-a bucurat enorm ca ma vede…l-am incarcat de cadouri..chiuia ca un iedut desfacând la bagaje…am povestit si am adormit imbratisati toti trei leganati de vise dulci cu aroma de PARIS.
A fost un vis si inca mai este pentru ca l-am inchis adânc de tot in strafundul sufletului meu , hranindu-ma in fiecare zi din bogatia de informatii si trairi pe care le-am incercat acolo. Am adormit cu ochii la o stea care lucea si la Paris si i-am promis ca ne vom revedea cândva.
Când ..numai timpul o va sti.. si daca nu in viata asta atunci cu siguranta in cea viitoare ne vom revedea la Paris, locul unde inima mea s-a oprit!!!

Reporter de ocazie,
Monica Danila

pozele noastre

chatonel spune:

multumesc, monica
Frumoasa relatare...

Toulouse, la ville rose

Lorym spune:

Multumim ! A fost extraordinar.Te-am urmarit din prima zi in care ai inceput sa scrii si am salvat fiecare document pe care l-ai scris.
pupici ca ne-ai impartasit din experienta ta minunata.Imi va de de real folos la anul prin iunie cind sper sa ajung si eu la Paris.Voi fi mai atenta la detaliile pe care ni le-ai impartasit.

nunta noastra

poze lory