HELP! AGORAFOBIE

dragele mele,

am o buna prietena care sufera de agorafobie.
stiu ca este boala spatiilor deschise,care se manifesta cu atacuri furibunde de panica...

ei bine,fata asta sufera de agorafobie de 2 ani de zile.

ei, si in astia 2 ani a luat antidepresive cu pumnul,ceva care seamana foarte tare cu prozacul...
fireste,nu le-a luat de capul ei,a urmat indicatiile unui terapeut,dar,din nefericire,bate pasul pe loc...

a renuntat sa se mai duca la servici ,lucreaza acasa ce pica,are un baiat de 13 ani si un sot care a inceput sa cedeze nervos...

eu i-am propus sa incerce ca prim pas sa renunte treptat la antidepresive si vreu s-o conving sa ajunga la un homeopat!

voi ce stiti despre boala asta?
a suferit careva din voi de ea?
si daca da,cum s-a vindecat?
multumesc mult

ingerash spune:

inteleg ingrijorarea ta pt ea, dar a fost vreodata la psiholog sau psihiatru? aproximativ aceiasi problema a avut-o si un cunoscut de-al meu si a facut tratament ajutat de un psihiatru, l-a ajutat f m si a scapat de teama care o avea. explica-i prietenei tale k trebuie sa isi revina in primul rand pt ea si apoi pt familia care are nevoie de ea. trebuie sa aiba vointa, curaj, rabdare si optimism.

alexia28 spune:

Buna,
Mi-ar placea sa vorbesc la trecut de boala asta, sa spun ca am suferit de agorafobie si ca am scapat de ea.

Ce sa spun? Imi era teama sa plec de acasa, sa merg cu tramvai, cu autobuz, sa merg in spatii aglomerate, in hypermarketuri, sa nu mai vorbim de cluburi, discoteci....Totul a pornit din senin, cam la cateva luni dupa ce a murit mama. Ajunsesem sa-mi fie teama sa raman singura acasa, sa nu mi se faca rau. Aveam atacuri de panica din ce in ce mai dese si mai puternice. O perioada am refuzat sa merg la psihiatru de rusine sau din comoditate, nu stiu, luam cate un distonocalm si gata. Pana intr-o seara cand am avut un atac de panica f puternic si atunci m-am horatat sa merg la psihiatru.
Am facut tratament sub observatie pt ca imi schimba dupa anumite perioade concentratia. De asemenea ma punea sa-mi fac un jurnal in care treceam zilnic starile, intensitatea atacurilor....La sfarsit imi dadea o nota. Apoi usor usor ma punea sa ma confrunt cu situatiile care determinau atacurile, si usor am reusit sa merg si in spatii aglomerate, sa merg cu tramvaiul aglomerat.... Tratamentul a durat cam 1 an, nu m-am vindecat complet stiu asta dar am renuntat la medicamente pentru ca imi doresc foarte mult un bebe.
In fiecare zi lupt cu fobiile mele, intradevar acum pot sa-mi stapanesc atacurile, dar totusi am geanta plina de medicamente pe care le port cu mine in caz de...
Prietena ta trebuie sa mearga la un psihiatru pentru ca singura nu o sa reuseasca sa invinga. Si apoi trebuie sa se gandeasca ca nu poate sa devina o povara pt cei din familie. si spun asta pt ca si eu incepusem sa-mi stresez sotul cu telefoane sa vina acasa ca mi-e rau, sa vina sa ma ia de la serviciu ca mi-e frica sa merg cu tramvaiul si tot asa. In paralel poate lua calciu si magneziu.
Bafta multa
Sanatate.

Principesa spune:

Eu stiu ca este o extensie a starii de anxietate si ca psihoterapeut am intalnit si tratat multe persoane cu aceasta problema.
Tratamentul nu este nevoie neaparat sa fie insotit de medicatie si poate sa fie de scurta durata.
Daca prietena ta doreste, ma poate contacta pentru mai multe detalii.

Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unii pe altii putem zbura

Numai bine