Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare (8)

Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare (8) | Autor: adita

Link direct la acest mesaj

continuarea de www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=55964&whichpage=11" target="_blank">aici

mamica de trei copilasi : Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)si Antim (27 sept. 2001)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Adita,si noi tot 5 ani de casnicie am implinit,pe 21 august.Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
carti

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joanna spune:

Adita,Irina multi ani fericiti! Sabina,bine-ai revenit!
Am urmarit discutiile si parintele Arsenie spune asa frumos:
' Vreti fără jertfă, vreti fără luptă, vreti fără chinuri, dar asa nu merge. Dumnezeu întotdeauna ne vorbeste sau ne sugerează ceva prin anumite persoane sau lucruri. Cu nici un chip nu există nimic fără un sens anume. Nicodată nu-i cineva pe lîngă tine degeaba, fiecare are un rost. Viata noastră are, după cum vedeti, un control continuu din partea Creatorului care ne vrea mereu treji. Nu nevointa o recomand ca duhovnic, ci starea de trezvie permanentă.'

Iertati-ma ,va rog (am mare dragoste de parintele si intelepciunea parintelui)
Tot de la el ,despre rugaciune:
'Nu există program de rugăciune, frate, rugăciunea înseamnă permanentă, suflare și răsuflare. Asta-i răspunsul. Că nu există programe de rugăciune – suflare și răsuflare, n-aștept să vină ora cutare să răsuflu, răsuflu permanent. Permanentă înseamnă stare de prezentă. Eu sînt pentru starea de prezentă continuă. Nu sînt pentru nevointă, „Doamne m-am nevoit, am făcut ceea, am făcut asta”... Nu, să facem totul cu bunăvointă pentru că noi existăm prin noi însine si avem libertate să alegem un mod de viată sau altul. Dacă vrem să fim atenti, bine, dacă nu există si iad. Ati înteles? '

(Ana am ,am trimis citeva email-uri.Nu le-ai primit, asa-i?Nu-i nimic,oricum nu erau importante..)


Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

Arsenie Papacioc: „CLOPOTELE CHEAMĂ VIII, PLANGE MORTII, IMPRĂSTIE VISURILE”...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

aha, sabinelule, ai dat-o la gradi?! brava!

ce mai faceti voi... tiii ca nici nu v-am mai sunat, sa-mi fie rusine:) dar trebe sa umblu la alt calculator ca sa-ti gasesc nr de telefon... mi s-au cam stricat calculatoarele... acu is cam pe janta, ata ete:))

ti-a scris pr. ionica, sabina? mi-a cerut mailul tau, intr-o problema "profesionala":))


star, daca tu crezi ca daca iti iei sot din biserica ai scapat de toate belelele...:)))))))))))))

cat despre discutia despre Cuv. Paisie... nu toti sunt chemati sa fie mucenici... unora li se potrivesc acele sfaturi, altora nu, unii nu sunt la acele masuri... dar durerea si jertfa oricum vor fi, la toate nivelurile duhovnicesti, si orice ai alege (si daca ramai cu sotul, si daca nu)... fara asta... nu se poate

cununia e tot o mucenicie (altfel nu s-ar canta la slujba "Sfintilor mucenici") - acuma, depinde cine pe cine muceniceste:)))))

scopul nu e fericirea lumeasca, ci stimularea reciproca spre mantuire, cum spunea Pr. Arsenie Papacioc...

acuma, cine poate sa rabde, rabda, cine nu, nu - nu e nimeni obligat, divortul e lasat de Biserica in astfel de cazuri, atunci de ce ne mai racim noi gura de pomana pe aici discutand abstractiuni si masuri ingeresti?
sa facem o rugaciune pentru prietena Claudiei, poate asa o ajutam mai mult

la multi ani Irina si Irina-Claudia! sa ne intalnim in Rai:)

Frumusetea va mantui lumea. (Dostoievski)



mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Asa, Irina, bun, deci sa mergem pe firul tau si sa zicem ca femeia e de vina, nu s-a dus la biserica, nu a cascat ochii cu cine se marita, etc. Dar iata ca acuma e la nevoie si vrea sa se intoarca in sanul bisericii. Cum e primita? - asta e intrebarea. Ca la Isus a gasit intelegere si femeia adulterina, si vamesul. Pe aici tocmai se vehicula pana la saturatie ca nu trebuie sa ne judecam aproapele ci sa il iubim si sa il ajutam. Si noi iaca unde am ajuns, am ajuns sa spunem ca daca icsuleasca are probleme cu barbatul, pana la urma e vina ei, ca n-a umblat destul la biserica. Daca ajungem la concluzii din astea, la ce anume ne serveste ca ne impartasim in fiecare duminica? Pentru linistea constiintei noastre?
Ce importanta are pana la urma trecutul femeii aleia, cata vreme ea cu dragoste de Dumnezeu vrea sa se reapropie de Dumnezeu? Ceva nu e in regula aici.

_
In God we trust, all others bring data.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
Originally posted by gandacelu
cat despre discutia despre Cuv. Paisie... nu toti sunt chemati sa fie mucenici... unora li se potrivesc acele sfaturi, altora nu, unii nu sunt la acele masuri... dar durerea si jertfa oricum vor fi, la toate nivelurile duhovnicesti, si orice ai alege (si daca ramai cu sotul, si daca nu)... fara asta... nu se poate

cununia e tot o mucenicie (altfel nu s-ar canta la slujba "Sfintilor mucenici") - acuma, depinde cine pe cine muceniceste:)))))

scopul nu e fericirea lumeasca, ci stimularea reciproca spre mantuire, cum spunea Pr. Arsenie Papacioc...

acuma, cine poate sa rabde, rabda, cine nu, nu - nu e nimeni obligat, divortul e lasat de Biserica in astfel de cazuri, atunci de ce ne mai racim noi gura de pomana pe aici discutand abstractiuni si masuri ingeresti?

Frumusetea va mantui lumea. (Dostoievski)



mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!


Anca
Daca macar jumatate din cele spuse de tine aici atit de frumos, adevarat si echilibrat, as fi regasit in acel articol, nu mi-ar fi facut deloc rau. Ce mi-a provocat tulburarea a fost tocmai tratarea unilaterala, fara a prezenta vreo alternativa la rabdarea abuzului, la mucenicie. Exact cum ai spus si tu, chiar daca femeia abuzata alege sa NU ramina cu sotul, durerea si jertfa sunt inevitabile, intr-o forma sau alta...asta, bineinteles, pentru cine a ales "calea cea stramta". Acuma eu chiar nu mai vreau sa continui discutia, s-au intors lucrurile pe toate partile si pentru mine concluzia concluziilor :)) imi pare ca este:
- fiecare caz este diferit si nu in toate situatiile "a face rabdare" intr-o casnicie abuziva este solutia cea mai potrivita si care duce automat la mantuire; si bineinteles un duhovnic bun, cu har, va da sfatul cel mai potrivit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Uite, catalina, ce faci tu daca vine la tine o femeie care are gonoree ? O tratezi si-i spui : vezi ca partenerul tau are probabil gonoree si el, trateaza-l sau nu te mai culca cu el, ca o s-o patesti din nou. Inseamna ca o judeci ? Nu, raul s-a intimplat deja, inseamna ca i-ai pus un diagnostic si o inveti spre binele ei, cum sa evite suferinta in viitor.
Asa fac si calugarii si preotii : pun un diagnostic (al unei boli spirituale) si ofera o solutie. Solutiile sint diferite uneori de la un preot la altul, adica stii ca-i trebuie antibiotic dar ai mai multe optiuni, insa toate au acelasi principiu.
Nu judeca nimeni aici o femeie divortata, pentru ca fiecare femeie are un nivel spiritual si o putere de a indura si nici un indrumator spiritual priceput nu-i da cuiva mai mult decit poate duce. Cartile astea sint scrise la modul general, de aceea se si subliniaza cu atita putere nevoia de duhovnic individual, altfel ne-am spovedi si impartasi toti prin internet, fara probleme (de fapt, mai stii ?).
Cum am putea noi sa judecam alegerea altuia, cind apostolul Pavel spune clar :
"Pe cel slab in credinta primiti-l fara sa-i judecati gindurile. Unul crede ca poate sa manince de toate; cel slab insa maninca legume. cel ce maninca sa nu-l dispretuiasca pe cel ce nu maninca, iar cel ce nu maninca sa nu-l judece pe cel ce maninca; pentru ca Dumnezeu l-a primit"
Si mai spune si :
"Fericit este cel ce nu se osindeste pe sine in ceea ce alege".
Eu, daca pe cei ce discuta-i vad undeva, de cealalta parte a baricadei, aratind cu degetul spre mine, mai ales intr-o problema "sensibila" sufletului meu, ma simt ofensata foarte usor. Dar daca-i vad stind in aceeasi barca cu mine, incercind sa-si lamureasca propriile probleme spirituale, fara intentii ascunse si fara degete aratatoare, atunci am mult mai mult folos. Am constatat ca, de obicei, mintea alege prima varianta iar sufletul pe a doua (din cauza orgoliului mare pe care-l am, mare pietroi, ce sa-i faci). Nu stiu cum e la altii dar ma iert mai usor cu sufletul decit cu mintea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adriana spune:

Ehhh.. si sa mai luam o pauza, sa mai savuram ceva din invataturile... aceluiasi Par. Paisie Aghioritul

Sfaturi pentru curătire si ascultare

Pentru ca mintea si inima să fie sfintite, omul trebuie să respingă gândurile viclene. Să se sileasca simplu si smerit si să lupte cu dăruire.

Gândurile curate au o putere duhovnicească mai mare decât orice asceză, post, ori veghe, pentru cei care luptă pentru păstrarea curăteniei lor sufletesti si trupesti.

La începutul vietii duhovnicesti, luptătorul alungă gândurile rele prin studiu duhovnicesc, rugăciune continuă si asceză cu dăruire. După aceea vin, singure, numai gândurile bune. Mai târziu si gândurile bune se opresc si omul simte un gol, după care primeste lumina divină.

Cea mai grea dintre bolile epocii noastre sunt gândurile desarte ale laicilor, care aduc stresul.
Tratamentul îl dă numai Hristos prin linistea sufleteasca si prin vesnicie; este suficient ca omul să se căiască si să se îndrepte spre Hristos.

Cu cât oamenii se îndepărtează de viata firească, simplă si se îndreaptă spre lux, cu atât creste în ei nelinistea sufletească. Cu cât creste politetea lumească, cu atât se pierd simplitatea, bucuria si zâmbetul omenesc, cele firesti.

Cel mai bun leac pentru fiecare, în încercările noastre, este suferinta mai mare a semenilor nostri; este suficient să ne gândim la ea.

Vrei ca rugăciunea ta sa fie din inimă, ca să fie bine primita de către Dumnezeu? Fă din durerea semenului tău durerea ta, chiar si un oftat din inimă pentru aproapele tău va aduce roadă bună.
Înstiintarea dumnezeiască a primirii rugăciunii este mângâierea divină pe care o simte omul dupa rugăciune.

Bucuria pe care o simte omul când primeste o binecuvântare materială este o bucurie omenească.
În timp ce bucuria pe care o simte atunci când dăruieste ceva este divină. Bucuria dumnezeiască vine prin dăruire.

"Pateric Athonit"-Cuviosul Paisie Aghioritul


Adriana, mamica lui Codrin si aOlgutei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

amuleta, pasajul la care cred eu ca se referea Catalina este asta:

quote:
Cum se ajunge la astfel de situatii,in care sotul e violent,betiv,etc,etc?Fiindca cei doi,inca dinainte de casatorie,nu erau pe calea mantuirii:nu stiau de Dumnezeu,de credinta,post,rugaciune,spovedanie.Iata ca s-au casatorit si?surprize,surprize,sotul intra intr-un anturaj rau si,neavand o constiinta a pacatului si nici putere de a-i rezista,se apuca de ticalosii.Acum,femeia ce sa faca?A cui e vina?Daca ea traia o viata crestina,in Biserica,si-ar fi cautat un sot cu aceleasi preocupari,si ar fi intemeiat o familie in care ar fi fost pace.Cred eu ca greseala e intai la femeie,adica aceasta e consecinta unei randuieli gresite a propriei sale vieti.


E foarte adevarat ca femeia trebuie sa deschida ochii mari inainte de-a se casatori, ca "asa cum iti asterni, asa dormi" si in sensul asta, da, se poate spune (in unele situatii) ca a fost greseala femeii. Dar mi se pare total aiurea sa spui ca femeia e vinovata ca nu a mers in biserica si n-a crezut in Dumnezeu atunci sau inainte de a se casatori ! de ce mi se pare asa ? pentru ca fiecare om are "ceasul" lui cand vine la credinta!! si "ceasul" ala nu este exclusiv alegerea omului, este conlucrarea omului cu Dumnezeu, ca sa zic asa !!
Daca iti amintesti pilda Domnului Iisus cu lucratorii, care unii au venit dis de dimineata in piatza, altii mai la pranz, iar altii chiar pe inserate ! acuma daca Domnul Insusi n-a gasit nici o vina la cei ce au venit mai tarziu si nici nu i-a luat la rost ca au venit mai tarziu ( unii, vorb-aia, chiar in al doisprezecelea ceas), ba i-a primit cu dragoste si mila si le-a dat aceeasi rasplata ca celor ce au venit dis de dimineata, oare se cuvine ca noi sa le gasim vina si greseala in asta ??

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Amuleta, a zis deja Elena ce as fi vrut sa zic si eu. Io cred ca tare bine ne-ar prinde daca am citi mai mult Noul Testament si mai putin ce crede parintele X ca vrea sa spuna Noul Testament. Ierte-ma bunul Dumnezeu daca gresesc.

_
In God we trust, all others bring data.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Catalina, dar pe mine ma umplu se caldura cuvintele acelui preot. In traducere personala, ceea ce el spune este cam asa : femeia, fiind mai matura si mai inteleapta decit barbatul, are o responsabilitate mai mare in a deschide ochii si a nu se lipi de un tembel. De aceea, daca iese prost, de vina nu-i copilul (barbatul) care a ales ci parintele (femeia) care a ales pentru el. Ei, vezi ca totul depinde de felul in care pui problema ?

Mergi la inceput