Credeam ca moartea e stilata

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Pag. 1 | Pag. 3

delsim spune:

Sincere condoleante! Imi pare extrem de rau!

iri_sori spune:

Sincere condoleante!Dumnezeu sa-l ierte sa se odihneasca in pace,ei se duc dar noi cre ramanem, suferim enorm,astai viata o lupta

iri

Loma spune:

Doamne Anculina,

Nu am putut sa mai citesc mesajul tau pana la capat...
e foarte dureros...e incredibil.... am ramas fara cuvinte.

Dumnezeu sa-l odihneasca... si sincere condoleante.

Loma

Georgia2 spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca, Anculina!

Si eu credeam ca si tine.Credeam ca toti avem o sansa sa trecem demn in lumea cealalta. Asta pina ce am trecut prin ce treci tu acum. Nu o sa dau amanunte, mi-e inca greu sa descriu ce am simtit dar citiva ani mai tirziu am descoperit o carte, se numeste "How we die" (poti sa dai un search pe google - nu stiu daca e tradusa in Ro.) Cartea e scrisa de un doctor si explica ce se intimpla cu organismul cind murim. M-a ajutat sa nu ma gindesc la chinurile la care am asistat neputincioasa, chinurile de dinaintea mortii ca la o pedeapsa ci ca la un fapt de viata.

ruxandra_sb spune:

Imi pare rau.
In primul rand pt fratele tau. Apoi pt voi, caci nu este usor sa traiesti suferinta si moartea unui om, mai ales al unui om drag.

quote:
Initial creeata de Anculina

De-atatea ori in viata de zi cu zi vorbim despre moarte.De multe ori fara nici o emotie, fara nici o grimasa de frica sau altceva.

Cred ca asta o facem ca se ne protejam, ca sa disimulam. Unde am ajunge daca in orice moment, in orice discutie am fi constienti de ceea ce poate urma oricand ? Ceva inevitabil. Care poate fi mai lin sau mai crunt.

quote:
A fost grea, urata, sfasaietoare, cu dureri cumplite, cu aspecte care tin de igiena nasoale...

Da, din pacate de multe ori e asa. Cam ca nasterea. Cu durere, sange, urina si fecale.

Cum spunea si Georgia2 trebuie sa invatam s-o privim ca pe un fapt de viata. Nu stiu cat de greu sau usor este. Inca n-am reusit sa ma obisnuiesc cu suferinta, cu moartea si cu ceea ce implica ea.

Am fost alaturi, in ultimele zile ale fratelui meu (eram inca un copil atunci) si ale bunicii mele (eram deja adult, dar tot neajutorata in fata suferintei), dar nu pot spune ca rezist, nu pot spune ca nu este ingrozitor de greu sa asisti la chinul si -cumva- degradarea unui om. La moartea unei fiinte pe care o iubesti.

Scuza-ma ca intreb, poate n-am inteles eu, dar medicii nu i-au prescris nimic impotriva durerii?

Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag

Amalia spune:

Sincere condoleante, Anculina!Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe fratele tau, iar tie sa-ti dea puterea sa te refaci si sa treci cu bine peste aceste momente groaznice peste care a trebuit sa treci!
Din pacate si eu ca si multi poate de aici de pe forum, am trecut prin asa ceva (la mine a fost mama) si stiu ca nici o vorba nu poate alina durerea pe care o simti. Totusi, sentimentul ca sunt atatia oameni langa tine care te inteleg, sper sa-ti poata da un dram de ajutor.
Daca ai nevoie in vreun fel de ajutor, te rog sa ma apelezi oricand pe mail sau pe PM.
Ami

Sanatate maxima!

Rufus spune:

Anculina, imi pare teribil de rau prin ce ai trecut. Moartea nu e stilata niciodata, dar in cazul tau a fost chiar deplasata.
Nu-l plange prea mult pe fratele tau. Acum ii este evident mai bine decat in iadul in care a trait pana acum. Pasteaza-i amintirea frumoasa in sufletul si in viata ta, iar el te va rasplati stand de veghe asupra voastra. Cinsteste-i memoria, dar intelege-l: lui i-a fost foarte greu aici, unde voi l-ati mai fi vrut. Dumnezeu sa-l odihneasca, iar voua sa va dea liniste.

http://community.webshots.com/user/tora97

Chi spune:

Sincere condoleante!
Cu totii, mai devreme sau mai tarziu avem dureri care ne seaca sufletul. Imi pare rau ca ai trecut atat de devreme prin asta.

Cand eram copil, o vedeam pe bunica cand se ruga seara la Dumnezeu, de sanatate si de moarte "buna" si mi se parea ciudat.
La maturitate am inteles-o !!!

Anculina spune:

Multumesc tuturor pt gandurile bune...
Nu, nu ne-au dat, nu ne-au zis sa ii facem nimik...in ultima lui zi de viata si de chin i-am facut noi, cu de la noi putere injectii cu algocalmin si piafen, dar...nu si-au mai facut nici un efect...a gemut si s-a vaitat inconstient fiind pana in ultima clipa...
Cat despre resemnare, trebuie sa mai treaca inca muuult timp pt ca sa pot uita durerea, gemetele, ochii lui...si sa pot sa ii port un doliu simplu, calm, resemnat si linistit...

Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !

Sabina spune:

Draga mea,

te inteleg perfect prin ce treci...in mai a murit socrul meu, calm, frumos, s-a stins pur si simplu.Dar peste o luna, bunica mea a avut in 5 zile 2 operatii...s-a descoperit o ciroza, pribleme de coagulare, apoi rinichii n-au facut fata...nu mai vorbim de groaznica ingrijire in spital...unde a si murit.

sa asisti la agonia celor dragi, asta mi se pare cea mai grea povara.

Toata compasiunea mea, si sa dea Domnul sa uiti cat mai repede, sxa ti-l amintesti cat maicurand pe fratele tauasa cum era el in realitate.

Sabina si