Credeam ca moartea e stilata

De-atatea ori in viata de zi cu zi vorbim despre moarte.De multe ori fara nici o emotie, fara nici o grimasa de frica sau altceva.Cand vorbim despre moartea noastra sau a altcuiva din jurul nostru si ne gandim exact la momentul mortii, cand pleci pe lumea cealalta, ne imaginam asa, ceva elegant, suntem curat imbracati, frumosi, intregi corporal, ne luam " La revedere ! " de la cei dragi, lasam cu limba de moarte cateva mesaje pline de intelepciune si...ne dam duhul...
Cati dintre noi se gandesc la moarte exact asa cum e ea ? Groaznica.Unii mor in spitale, rapusi de boli groaznice, altii in accidente aviatice sau de masina, altii in incendii, etc...
Fratele meu a murit pe 25 august.
Nu implinise inca 39 de ani.
Avea ciroza. La inceput. Apoi a facut si pancreatita.Apoi niste chisturi f. periculoase pe pancreas care ii puteau fi fatale.I-au administrat un tratament soc pt acele chisturi cu niste injectii timp de 1 saptamana .A dat rezultate, doar ca acele fiole i-au crescut glicemia exagerat de mult, ajungand pana la cote incredibile - 900 ! -si a fost 2 zile la rand in coma diabetica. Si astfel a facut a treia boala.Diabetul. In spital - Fundeni - a racit. A facut pneumonie.L-am externat din Fundeni, l-am internat la Malaxa ca sa il stabilizam diabetic si de-acolo l-am externat mai repede decat ar fi trebuit pt ca nu mai suporta spitalele si doctorii, perfuziile, analizele de sange, investigatiile, mirosurile din salon, sforaiturile si bolile celorlalti colegi de salon...A vrut sa mearga la Brasov, la sora mea... Doar ca acolo dupa doar 1 zi a ajuns tot in spital...A facut blocaj renal.Doctorita le-a spus parintilor mei ca e alegerea lor daca il iau acasa sau il lasa in spital, pt ca omeneste si medical nu se mai poate face nimik pt el.Ne putem astepta din clipa in clipa sa moara. L-au luat acasa. Si a murit acasa, langa noi toti, in chinuri groaznice, n-a mai mancat nimik 2 zile, n-a mai baut nici o cana cu apa, gemea in continuu ca un caine calcat de masina si in final, in ultima zi, durerea i-a luat mintile, nu ne mai recunostea, delira, nu mai vorbea, nu parea sa ne mai auda, doar gemea din ce in ce mai infiorator, respira teribil de greu si ii curgea sange din gura.Si intr-un final a deschis ochii pt ultima oara, s-a uitat la tatal meu si la sotul meu, a inchis ochii si si-a dat ultima suflare, apoi s-a chircit cu tot corpul indescriptibil, dupa aceea s-a destins total si la fata si la corp.
Asa a murit fratele meu drag, la nici 39 de ani...
Si moartea lui nu a fost deloc simpla si eleganta cum ne-o imaginam cand o pomenim in discutiile noastre banale de zi cu zi...A fost grea, urata, sfasaietoare, cu dureri cumplite, cu aspecte care tin de igiena nasoale...
O fi moartea trecerea spre o alta lume, dar aceasta trecere e sfasaietoare, nu mai ai nevoie de Judecata de Apoi, cel putin fratele meu si-a platit pacatele prin durerile de dinainte de a muri cu VARF si indesat, insutit, dar a fost un suflet bun, nici nu prea avea ce plati, totusi a suferit cumplit.
Inca incerc sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu mai e, dar creierul a gasit deja o cale de a-i face inimii suferinta mai usoara, pt ca oricat m-as chinui, nu-mi mai pot aminti fata lui chinuita din ultimele zile, am flash-uri doar cu imaginea lui de dinainte de a incepe asediul acestor boli crunte...

Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !

adi2003 spune:

Sincere condoleante, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

E cumplit sa pierzi pe cineva din familie, cu atat mai mult cu cat este foarte apropiat.
Moartea e atat de diferita, dar probabil prin ce-a trecut fratele tau e una din formele cele mai urate ale ei.
Fericiti sunt cei ce mor in somn...fara sa se chinuie, fara sa stie.
Sau poate, cum ziceai si tu, daca suferi in viata de zi-cu-zi, probabil dincolo iti va fi mai usor. Nu stim asta, dar putem sa ne rugam pentru odihna sufletului celor plecati de langa noi.
Sunt convinsa ca ti-au ramas inca in minte imaginile lui de sfarsit, mai ales daca esti o fire impresionabila (cum sunt si eu), dar incearca sa stergi aceste momente si sa iti impui sa ai in fata imagini ale lui frumoase: din copilarie, din viata lui de adolescent si mai incolo, pana nu a ajuns boala sa-l macine.
Cu putina ambitie vei putea sa stergi imaginile cumplite ale mortii fratelui tau.
Am spus de mii de ori ca cel mai important lucru pe Pamant e sa avem sanatate. Daca sanatate exista, restul nu conteaza in asa masura.
Daca ar mai exista iertare si iubire intre oameni, am putea fi mai buni, mai fericiti.




Simina
album foto1 si album foto2

april spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca. Sincere condoleante.
Nu pot sa-mi dau seama prin ce treci si nici nu vreau. Sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea de moarte grea. De multe ori cand ma gandesc la moarte imi doresc sa fie usoara, dar numai Dumnezeu stie cum v-a fi.



pozici

Iubika spune:

Anculina, imi pare rau! Foarte rau! Stiu ca orice as spune acum nu ar avea nici un sens...
E infiorator ce ai scris tu! Si moartea, ei da, este urata rau de tot. Eu am pierdut`o pe mama cand ma pregateam de admiterea la liceu. Tot asa, vreo 2-3 ani a stat numai prin spitale fara nici o ameliorare. Ea, care era mereu vesela si pusa pe glume, uitase cum mai e sa rada... mereu chinuita de dureri... nu o sa uit niciodata chipul ei dupa ce si`a dat sufletul... era de o seninatate indescriptibila, aproape ca zambea... era pentru prima oara cand o vedeam asa dupa mult mult timp...
Nu stiu ce sa zic, asta este viata.... asta este moartea... Din pacate nu sta in puterea noastra sa schimbam aceste lucruri.
Stiu ca sufletul tau nu va mai fi niciodata acelasi, dar viata merge inainte. Si totusi fratele tau traieste in inima si amintirile tale...


If you love something let it go. If it comes back to you it`s yours. If it doesn`t, it never was...

andre_ea spune:

Doamne, Anca, ce veste! Chiar ieri ma gandeam la fratele tau. Sincere condoleante!
Intradevar moartea e groaznica. Mi-ai adus aminte de tatal meu care a murit la 50 de ani. A avut cancer la colon si a suferit enorm. A avut parte de 3 operatii una dupa alta. La ultima nu i s-a mai inchis abdomenul, il aspirau cu un aparat ciudat. Si stii care-i lucrul cel mai groaznic? A fost tot timpul constient. Asa e boala asta. A trait totul pe viu si a stiut ce i se intampla. La final ne ajuta gandul ca macar nu mai sufera.

Iti doresc multa putere sa treci peste momentul asta de cumpana.
Daca te pot ajuta cu ceva...

Andreea, mamica lui Tudor - 10.08.2005

POZE

Arhistefy spune:

Imi pare cumplit de rau pentru pierderea ta. Doamne, ce chin pentru toti. Bunicile mele au murit in somn, s-au culcat linistite seara si nu s-au mai trezit. Deci se poate muri si frumos...


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

iarina spune:

Anculina este groaznic ce vi s-a intamplat....sa stii ca se putea chinui mai mult decat cele 2 zile, Dumnezeu sa-l odihneasca. Da, asa e, moartea nu e deloc stilata si uneori ironica. Oameni buni au murit in chinuri groanice si cunosc oameni care numai oameni n-au fost toata viata si au murit usor, in somn. Dar poate undeva le platim pe toate. Trebuie sa gasiti puterea sa treceti mai departe.
Oricum, uneori nici viata nu-i prea stilata.

ralualexandrei spune:

Sincere condoleante!Mai lasat fara cuvinte,doar cu un nod in gat.Doar Dumnezeu stie cum va fi sfarsitul insa speram cu totii ca nu vom sfarsi in chinuri,speram sau eu sper sa ma duc linistita si fara sa deranjez pe nimeni,nu mi-e frica atat de suferinta mea cat ma rog sa nu-i fac pe altii sa sufere.Stiu ce e in sufletul tau insa trebuie sa te gandesti ca fratiorul tau a scapat de suferinte si ca s-a dus intr-un loc mult mai bun.

Andra ,mamica lui Robert si a Mariei album no1 album no2 albumul no3

mcrmiki spune:

Sincere condoleante! Cred ca cel mai bine ar fi sa vi-l amintiti cum era in vremurile bune si sa va rugati pentru sufletul lui! Imi pare tare rau.

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)

oana_n spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Iar tie sa iti dea forta sa crezi ca locul in care s-a dus e unul pe masura bunatatii si sufletului sau.Incearca sa faci ceea ce si-ar fi dorit el sa faci....sa iti amintesti cu drag de el si ai sa vezi ca de acolo de sus de unde e...va zambi....si zambetul lui iti va insenina si tie viata.Roaga-te pentru el.....atat mai putem face pt cei pe care nu-i mai avem printre noi...

Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa

dora78 spune:

Frumos ar fi sa spunem din timpul vietii celor din jur ca-i iubim, ca-i uram, ca ii apreciem sau ca nu dam nici 2 bani pe ei... Sincere condoleante!

Dora, mami de Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea