Diferente culturale in casnicie

Pt.cele care suntei casatorite cu cetateni straini.....cum va descurcati cu diferentele culturale?
Cele mai multe argumente intre mine si sotul meu se isca de la aceste "diferente".Am fost crescuti in atmosfere atit de diferite si avem opinii care difera de la cer la pamint....mai e cineva in situatia asta?

chatonel spune:

io, io... dar nu-s neaparat culturale diferentele, cit de mod de viata. Cu dragoste si rabdare se trece marea :)

Toulouse, la ville rose

inca o zi spune:

e ciudat ca aceste diferente se descopera abia dupa casatorie....era de bine si este bine,zic eu, ca cei 2 sa caute sa petreaca un timp impreuna , in vacante, in concedii si asa sa vada daca exsita diferente intre ei.daca e iubire se modeleaza unul dupa celalalt,daca e incapatanarea prea mare la unul din cei 2....atunci ....mai greu sau........niciodata, ceea ce pe parcurs va naste discutii,intrigi.eu zic ca nu conteaza atat de mult tara din care venim ,ci conteaza educatia,idei de viata.2 oamenii decid sa ramana impreuna pt ca au gasit in celalalt ceva ce-l complecteza, de ex: le place sa-si petreaca concediul impreuna, le plac drumetiile,etc.diferentele culturale...nu sunt atat de netrecut cand iubirea si hobby-urile sunt comune!!

conchita spune:

quote:

---

Initial creeata de Ina82

Pt.cele care suntei casatorite cu cetateni straini.....cum va descurcati cu diferentele culturale?

---

cu umor. functioneaza si autoironia cand ma iau prea tare in serios cu diferentele astea.

adrienne12 spune:

Depinde. Cred ca era indicat sa cunosti toate diferentele inainte de casatorie. Din cauza asta de pilda am refuzat eu avansurile unui medic indian (urasc mincare si muzica indiana si oricit de dragut ar fi fost tipul tot la asta as fi ajuns plus mentatilatile lor casatoria aranjata etc)... In schimb prietenul meu turc e ok... singurul lucru care nu-mi prea place la el e ca e gelos dar sint si destui romani care-s gelosi... in reast e ateu deci nici cu asta nu avem vreo problema...pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos

lai spune:

quote:

---

Originally posted by conchita

quote:

---

Initial creeata de Ina82

Pt.cele care suntei casatorite cu cetateni straini.....cum va descurcati cu diferentele culturale?

---

cu umor. functioneaza si autoironia cand ma iau prea tare in serios cu diferentele astea.

---

1. cu umor
2. rationalizand emotiile/reactiile la anumite situatii.. incercand sa intelegem noi insine mai bine de ce credem/simtim/facem anumite lucruri, pentru a-l putea apoi ajuta pe celalalt sa inteleaga.
3. mai lasa fiecare de la el, astfel incat sa mergem catre un compromis care sa nu raneasca pe niciunul dintre noi (nu intotdeauna de la prima discutie, ca suntem si noi incapatanati, dar in timp.. si fara sa redeschidem discutia neaparat, dar stiind ca exista o problema, am mai stat fiecare si ne-am mai gandit, si am mai schimbat unele lucruri)
4. la momentul actual avem un singur subiect recurent pe care nu am reusit sa-l deslusim nicicum.. deocamdata e subiect tabu, pe cat se poate evitam discutiile pe aceasta tema (daca ele apar, nu ne mai certam cu scantei ca la inceput, dar ne intristam amandoi)



Lai

nshiro spune:

Ina, depinde la care domeniu te referi. Cand spui "cultura", asta acopera o vasta arie... Eu am incercat sa inteleg nu atat viziunile lui, cat si ale celorlati. Si stii la ce concluzie am ajuns? Ca simtim exact la fel, dar ne exprimam diferit. Oricum, compromisuri se fac. Si cred ca din moment ce tu ai ales sa traiesti in tara LUI, balanta atarna in favoarea lui... stii tu vorba aia... "cand esti la Roma, poarta-te ca romanii". Insa mai presus de toate, comunicarea este cheia... tu trebuie sa fii inzecit mai deschisa si mai receptiva (o tara noua, o familie noua este ca si cum o iei iar de la capat, premisele de plecare fiind cu totul altele) iar el inzecit mai rabdator si mai intelegator.

rocsana si bebe chan

scarmanus spune:

Eu nu sunt de acord cu "atotcunoasterea" ianinte de casatorie, eu cred ca oricat de timp ti-ai acorda inainte de casatorie, tot nu putem prevedea toate diferentele culturale in casnicie. In plus, divergentele se isca de regula (cel putin la noi) din fleacuri, asa ca nici macar nu ma pot pronunta cat este cultural si cat este personal.
Ideea mea de casatorie inter-etnica este urmatoarea: nu este decat 50 % romaneasca, dupa cum nu este decat 50% cipriota. Prin urmare, trebuie sa ne luptam sa facem in asa fel incat deciziile mele "romanesti" sa nu raneasca valorile lui cipriote si viceversa. Luam ce ne place din ambele culturi si facem un mariaj "la comanda", adica numai cu acele elemente care ne plac noua din cele doua culturi. La toate astea se adauga preferintele personale pe care le incorporam bazei. Eu am fost surprinsa sa decopar ca de fapt negocierea asta tine mai degraba de ajustarea personalitatii unuia dupa celalalt, mai degraba decat de diferente culturale. Sa lasi de la tine si sa vezi puctul de vedere al celuilalt este greu oricum, insa sunt de acord ca umorul si autoironia pot pune aceste diferente intr-o lumina noua si le fac mult mai digerabie.

pisici, flori si jucarele


When the heart is full of love, the world is full of beauty

Ina82 spune:

Mda....am fost impreuna 2 ani inainte de a ne casatori si diferentele astea care ne deranjeaza acum erau invizibile atunci....dragostea este intradever oarba...lol:-)
Totul sa intensificat de cind l-am nascut pe baietelul nostru....amindoi ne incapatinam ce modul in care vrem sa-l crestem este cel mai bun si de aici sar scintei.
De la circumcizie la sport de performanta pina la integritate ne ciocnim in divergente.

adrienne12 spune:

Ina82 daca este cumva consolator sa stii ca eu cu ex-sotul meu care era roman tot aveam diferente de vederi privind crestera copilului. Cu ce mina sa scrie, cine sa-i verifice lectiile, ce sa fac in timpul liber, daca sa invete sa citeasca inainte de scoala etc... Chestia cu circumcizia inteleg, e de natura religioasa aici tre' sa cadeti la compromis in ce religie va educati copilul, dar in rest, trebuie sa lucrati pc. cu punct ca la ONU...pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos

norocuta spune:

Al meu sot e egiptean (care nici macar nu vazuse Romania cand ne-am casatorit, stia ca e un loc de unde se procura diplome de doctori)si de trei ani locuim impreuna in Cairo. Subscriu la faza ca nu poti stii chiar totul innainte de casatorie, dar o idee poti sa iti faci...de principiu...Diferentele culturale (inclusiv cea de religie) le-am discutat foarte vag innainte de a face pasul, cu mentiuni care mai evazive (ex:circumcizia am inteles ca e si sanatoasa nu numai cu simbol religios), care mai precise (Ex: eu nu voi purta val pe cap decat daca e obligatoriu sa vizitez un monument musulman, il atentionez daca ciocolata contine alcool, incerc sa evit sa gatesc carne de porc in casa)...Dar ceea ce voiam eu sa spun este ca diferentele cele mai mari le-am gasit in prejudecatile cu care venisem din Romania despre tarile arabe. Nu dati in mine...mi-a luat ceva vreme sa ma deslipesc de "sacul cu mituri" in care toti se insoara cu patru femei, copiii par mai needucati decat altor natii, femeia e tratata rau de tot...AIUREA! Am avut o nemultumire (a se citi soc)in primele luni cand am trecut brusc dintr-un Bucuresti cu fete cochete, fustite mulate sau tinute deux pieces/office, cladiri intr-un mozaic oarecum fermecator (vezi CEC-ul vechi langa blocul de sticla)si verdeata...la un decor al strazii plin de femei "invalurite" cu niste combinatii sport izbitoare si la cladiri prafuite (imposibil de intretinut altfel fiind totusi un oras in desert), in lipsa maxima de verde. Mi-a trecut totul in scurt timp dupa ce am cerut explicatii pentru fiecare "intamplare" din noua mea viata:
1)chestia cu voalul este din religia lor si le respect. De cand sunt aici port blue-jeans, tricouri si parul "in vant" si nu am simtit nici o privire "apasata" ca sunt altfel. Ba mai mult constat ca din "acopirerea" femeilor rezulta mai putina invidie, iar barbatii sunt mai "linistiti". Si asa purtad voaluri au parte de o viata frumoasa: aici noptile stazile sunt pline oameni, in special familii (notiunea de amanta e grea de tot) care ies la "aer" sau merg la o cofetarie sau un fast food. Intr-o minivacanta in Hurgadha am avut surpriza sa innot in piscina la 1.00 noaptea alaturi de femeile "cu voal"...departe de ceaa ce "se spune" si "ceea ce se face"....pe scurt ele isi traiesc viata la fel...diferenta era numai in capul meu.
2)intr-un procent mare, din cate familii am reusit eu sa cunosc in intervalul asta de timp (eu as zice 97%) femeia conduce casa: ea stie ce cheltuieli trebuie facute, barbatul face piata si se ocupa de ce "e nevoie" in casa,si... evident, aduce salariul pentru familie.
3)Egiptenii sunt foarte calzi si deschisi cu strainii:oriunde am fost (nu numai in Cairo, ci si in orasele din N sau S) am simtit asta si, in acelasi timp am simtit o durere cand "l-am plimbat" pe sotul meu in Ro cu copilul si unde a trebuit sa platim la niste indivizi sa ne dea o sticla cu apa pt o "urgenta" a celui mic.
4)Aici KG are un KG (cei care fac piata stiu ce spun) pentru ca nu indraznesc sa incalce o regula importanta din religie:"nu insela" (Au ei alte metode in ale pacalelilor, dar alea sunt sigur su acceptul celui pacalit).
5)Barfa e vazuta destul de rau...ca cica atunci cand mergem pe "drumul din urma" vom da socoteala celor fata de care "vorbim stramb" si...e posibil sa nu ne ierte :(.
6)sa va zic si una in defavoarea mea: a trebuit sa imi schimb costumul de baie cu unul "model 1950 toamna" pentru ca ce aveam eu din Ro era "deocheat", dar eu va jur ca nu era adevarat :)
7)... scuze ca lista mea e taaaaaaare lunga (poate si neinteresant) ...dar realitatea este ca diferentele culturale nu nu au facut cu nimic ca relatia noastra sa fie cu un punct mai jos, ba din contra, respectul pe care el sau eu l-am aratat in momente "critice" au mai marit un pic flacara
PS; daca vi se pare ca vorbesc totusi pare in roz (am si povesti mai triste)...veti intelege de ce ma cheama "norocuta"