Fumatul!!!
Fumatul!!! | Autor: miria_cristina
Buna!
Pana cum nu am mai intrat la aceasta rubricuta a forumului, pentru ca am fost mai preocupata cu proaspatii nascuti avand o fetita de 9 luni. Dar, acuma, ma simt nevoita sa va cer un sfat!
Am un baiat de 15 ani. Este din prima casatorie a sotului meu. Pana anul acesta era un copil cuminte, timid, perseverent... Mai nou, insa este BARBAT! A invatat ca, "atunci cand vreau sa vorbesc serios imi aprind o tigara". Nu accepta nici un sfat pentru ca "vreau sa invat din propiile mele greseli".
Ce ma sfatuiti sa fac?!!
Nu pot sa ma uit la el cum o ia pe un drum gresit si din baiatul cuminte si in banca lui se face un "cokalar". Nici sa il las sa invete din experientele lui, pentru ca, poate, il va costa prea mult la momentul respectiv. Totusi este un copil de 15 ani! Iar sanatatea conteaza mai mult decat orice. Este adevarat ca asta o invete foarte tarziu in viata, cand deja ai pierdut multe.
Si eu am fumat si sotul meu la fel, dar mult mai tarziu. Prin studentie, iar dupa asta, cand am dat de necazuri rele de tot!
In plus, un om de 40 de ani nu poate sa se traga de sireturi cu "o putza" de 15 ani si sa il considere barbat, sa fim seriosi!
Nu vreau sa nu mai am dialog cu copilul, pentru ca dintre noi doi, eu am comunicat mai usor cu el.
Dati-mi o parere, ca sunt in mare dificultate acum, va rog!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
Raspunsuri
Rufus spune:
Greu...chiar daca in final nu prea o sa ai ce-i face, cred ca-i corect sa-i arati prin toate mijloacele ca nu-ti convine si ca nu esti dispusa sa-i accepti "barbatia", indiferent cat de matur a devenit.
http://community.webshots.com/user/tora97
Miruna Enescu spune:
Eu cred ca tot ce poti face acum este sa restrictionezi fumatul in casa/ in aceeasi camera cu voi/ in fata voastra. Ferm si fara drept de apel. Daca vrea sa-si faca rau singur, sa o faca in alta parte, nu in casa voastra.
Cat despre invatatul din propriile greseli (in general vorbind), eu zic ca este normala o astfel de razvratire la varsta asta, imi amintesc ca noi toti am trecut pe acolo. Mai degraba m-as preface de acord si as fi pe aproape cu o idee, o aluzie discreta, decat sa interzic prea multe.
danna2002 spune:
eu am fumat prima oara tot pe la 14 15 ani, m am apucat pentru ca altfel nu aveam cum sa am ACCES la THE NICEST tip din generala. <ORICUM NU MA SIMTZEAM MAI FEMEIE, MINTEA MEA DE ATUNCI insa nu putea sa gaseasca alta arma de apropiere in afara de tutun, plus ca respectivul era atat de limitat incat intelectul meu, exprimarea si altele nu il atrageau, DIN CONTRA IN FACEAU SA afirme fara stress despre el ca este PROST, cum eram cu adevarat am vazut doar dupa ani si ani>>.. BUUn fumam cu el prin spatele skolii, si cu o prietena pe la ea pe acaasa, in timp am ajuns sa fumez acasa, cu maica mea in bucatarie. INCET m am lasat pentru ca ma sufocam. acum fumez rar si putzin.
incerc sa tzi spun sa aplici tactica: "E SANATATEA TA!, eu iti spun clar ca DESI AM SA sufar cumplit cand am sa te vad slab si bolnav de TANAR NU AM SA AM CE SA TZI FAC PENTRU CA NU INTZELEGI, DACA fumezi iti distrugi tie sanatatea, NU MIE, TU cu fiecare tzigara tzi tai cate 1 zi din viatza, si E PACAT BAIETE!"
ii printezi de pe internet toate urmarile folosirii tutunului, intrebi de unde poti sa faci rost de niste poze cu plamani IMBIBATZI DE TUTUN, faci un BOOK, faci reuniune de familie, book in 2 exemplare, unul la COPILU teribil si unul la voi, DIN CAND in cand ii mai aduci aminte ca E SANATATEA LUI!
Apoi gasiti printre prietenii de familie pe cineva care sa ii spuna asa printere alte vorbe despre tutun si ce implica el. eu cand am vazut prima poza cu plamani PLINI DE NICOTINA, fum si alte kestii nu am mai fumat juma de an.
RA spune:
"Ce ma sfatuiti sa fac?"
In primul rand,sa incetezi sa mai dai sfaturi!
Ultimul lucru pe care un adolescent la varsta asta ar dori sa-l auda este ceea ce se numeste,brrrrrrrrrr,atat de urat :SFAT.
Daca ma gandesc bine,nici noi,astia marii,nu suntem prea incantati sa primim mereu sfaturi,mai ales cand nu le cerem,nu-i asa?
Daca ai putere,recunosc ca nu-ti poate fi usor cu inca un puiut asa mic(sa-ti traiasca si sa va bucurati de ei),incearca sa ramai prietena lui.E modul cel mai sigur in care ii poti fi aproape cu adevarat si mai ales,poti evita pericolul ca el sa "cada" intr-o belea mare.
In rest,boacane mai mult sau mai putin cu totii am facut si de ce sa nu recunoastem,la toti ni se cam falfaia de ce ziceau cei mari...Din contra,cu cat "ziceau" mai mult,cu atat ii ascultam mai putin!!!
Asta-i varsta,tre' sa-i suportam,in niste limite,evident...nu de alta,da' si altii ne-au suportat la timpul nostru!
-----------------------------------------------------------------
"In plus, un om de 40 de ani nu poate sa se traga de sireturi cu "o putza" de 15 ani si sa il considere barbat, sa fim seriosi!"
-----------------------------------------------------------------
Nu poate,intr-adevar!
Dar,spre binele lui,nu-l lasa sa simta asta!
Despre fumat,ce sa-ti spun...eu m-am apucat de fumat la 16 ani,intr-o practica agricola,tin minte si acum...sotul meu s-a apucat la 15 ani.Amandoi ne-am lasat brusc de fumat la 20 si ceva,nu pentru ca am fi constientizat brusc cat e de daunator pentru noi(asta puteam s-o facem cu mult mai inainte,daca voiam,doar suntem medici amandoi),ci
pentru ca am constientizat brusc cat poate fi de daunator pt copilul nostru.
Daca s-a apucat,probabil va fi greu sa-l opresti,dar ii poti impune anumite restrictii in casa,de dragul surorii lui mai mici,ii poti sugera eventual sa viziteze o sectie de pneomologie,il poti ruga pe medicul de familie sa aiba o discutie cu el pe aceasta tema,adica orice care sa-l ajute sa-nteleaga ca voi sperati ca intr-o buna zi va realiza cat de mult rau isi face.
lai spune:
quote:
In plus, un om de 40 de ani nu poate sa se traga de sireturi cu "o putza" de 15 ani si sa il considere barbat, sa fim seriosi!
Si eu sunt de parere, asa cum a scris si RA, ca nu e bine sa-l faci sa simta asta. Insa ai putea sa-i spui, intr-o conversatie serioasa, ca poate sa fie barbat = matur, dar nu fumatul il face barbat/matur, ca nu are nevoie de fumat ca sa demonstreze ca e matur, ca tocmai decizia de a nu fuma atunci cand probabil exista o oarecare presiune din partea colegilor etc. = maturitate.
Acum, doar faptul ca fumeaza, chiar daca desigur nu e un lucru bun, nu inseamna obligatoriu ca a luat-o pe cai gresite - sa nu faci greseala sa-l tratezi ca si cum deja ar fi golanul golanilor. Cred ca e foarte important sa ii urmariti anturajul, nu in mod evident, dar cautati sa creati ocazii sa-i cunoasteti prietenii - sugerati-i sa-i invite acasa, eventual la o mica petrecere, si sa fiti si voi acasa.
Ma mai intreb de unde a invatat ca atunci cand vrea sa vorbeasca serios, isi aprinde o tigara. Sotul tau fumeaza? Alti barbati care vin la voi in casa fumeaza? Daca da, poate ar fi bine sa le ceri sa nu mai fumeze in casa, in prezenta baiatului.
Lai
cmirela35 spune:
Buna,Cristina!
Ai ridicat una dintre problemele inerente adolescentei!
Nu pot decat sa imi dau cu parerea,eventual un sfat,de tine depinde cum vei aborda problema...Pentru ca daca azi sunt tigarile,maine poate fi alcoolul,si,doamne fereste,poimaine chiar drogurile...
Ti-as sugera sa vorbesti cu un medic de la un spital de boli pulmonare,si intr-un fel sau altul,sa il pui in legatura cu tineri fumatori cu boli pulmonare.Si nu cred car strica sa il duci chiar la un psiholog.Mai depinde,bineanteles si de el cat de receptiv va fi. Oricum,o incercare nu strica...
Si inca ceva!Sotul tau fumeaza?Adolescentii tind sa-i imite pe parintii de acelasi sex,din dorinta de a fi identici cu el...Daca da,cred ca ar trebui sa isi refuze placerea tigarilor in fata fiului vostru,poate,cine stie,ii va da de inteles ca nu procedeaza bine.
Un alt aspect pe care cei de varsta lui nu il inteleg,este faptul ca varsta lui este doar un capitol de la inceputul vietii,si ca va avea nevoie de sanatate si mai tarziu,cand in loc sa se bucure de sanatate si de ceea ce ii va oferi viata,va trebui sa se confrunte cu ravagiile produse de fumat.A se comporta ca un om matur de 40 nu inseamna neaparat ca va si atinge aceasta varsta daca va continua asa.
Mult succes si sper sa reusesti sa il convingi ce e bine pentru el.
Mirela
roxana1974 spune:
Printre altele, incearca sa-i arati ca in general, prostii invata din greselile lor, iar desteptii din greselile altora :)
In ceea ce priveste fumatul, daca niste dinti galbeni nu-l sperie (fara sa vorbim de plamani suferinzi in viitor), atunci nu stiu ce sa zic, personal nu suport fumul si nu am nevoie de argumente, as vrea sa te pot ajuta cu o idee :) dar nu am nici una.
"Fiecare pasare, pe limba ei piere..."
miria_cristina spune:
Va multumesc pentru toate raspunsurile voastre. M-au ajutat mult pentru ca unele dintre voi mi-au intarit dorinta de a-l plimba putin printr-o sectie de pneumologie. Sincer, nu doream asta.
Tatal lui nu fumeaza de fata cu el si, in general, nu se fumeaza in casa la noi. Pe prietenii lui, intotdeauna i-am cunoscut, incluzind si parintii. Tocmai pentru a se adapta vietii de familie pe care o ducem, am incercat sa-l apropiem de oameni chiar daca erau adulti. Am petrecut inclusiv concedii cu parintii prietenilor lui. Petreceri si ocazii de-a se distra, de-a nu-si refuza micile placeri ale varstei, nu i le-am refuzat niciodata, dar e adevarat ca nu a ramas niciodata singur, daca erau la noi acasa. Copiii sunt de familii bune, cu statut, bani si bun simt, mai ales. Prietenii lui nu fumeaza sau daca o fac, parintii nu o stiu. Eu nu am aflat de nici unul pana acum.
Ce m-am speriat pe mine la el a fost modul in care si-a sustinut punctul de vedere si tonul. Atat de hotarat, agresiv, chiar.
Nu a fost niciodata tratat cu severitate sau sa-l facem sa se simta prost. Poate chiar am exagerat vorbind cu el ca de la egal la egal, probleme care, daca era facut de mine, nu le-am fi discutat; tocmai ca sa se simta bine si integrat in familie.
L-am considerat un baiat educat si cu minte, care atata timp cat nu ne face probleme ii acordam intreaga incredere si ne purtam cu el cum te porti cu o persoana responsabila. Iar problema cu fumatul noi am discutat-o de cativa ani si era atat de impotriva de nu am fost ingrijorati in privinta lui.
Timpul sper sa-i potoleasca aceasta furie de-a ne demonstra ca este mare si de a-si demonstra lui ca ne este egal. Sper ca educatia pe care a primit-o pana acum sa se vada si calitatile lui sa-i infringa partile slabe.
Oricum, daca mai aveti sfaturi sau macar vorbe bune, scrieti-mi, va rog!
Simt nevoia de-a primi incurajari de la oameni care si daca au trecut sau nu prin situatii asemanatoare, pot sa te faca se te simti mai bine si par ca te inteleg, fata de persoanele in care ti-ai pus sufletul si le iubesti, iar ele te rasplatesc cu amaraciune, fie si trecator.
Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
Ioanaa spune:
Eu zic sa-l plimbi pe la oncologie mai bine, sau poti sa cauti niste exemple de actori, personalitati pe care cei de varsta lui ii admira si nu fumeaza, sau poti sa il inedemni sa se apuce de un sport si se lasa singur, sau provoaca-l sa alerge pe o anumita distanta si o sa constate singur ca daca fumeaza nu mai are abilitatile pe care le avea. Iar daca nu merge nimic, o sa se lase singur atunci cand se va maturiza, asta in cazul in care este o persoana cu vointa. Insa nu uita ceva: e adolescent daca incerci sa ii impui sa nu faca ceva oricum o va face si se va indeparta de voi. Poti sa incerci sa ii arati ca esti trista atunci cand o face, depinde mult si de personalitatea sa. Dar daca vrea neaprat sa il tratezi ca pe un adult incearca sa discuti cu el asa cum ai face-o cu un amic care s-a apucat de fumat.
alinaxeni spune:
Eu incerc sa vad partea buna a problemei.El macar are 15 ani.
Anul asta am mutat fata la o alta scoala,este clasa a7a.Au 13 ani. La prima sedinta cu parintii,acum 2 zile,am crezut ca inebunesc.Toti copii din clasa fumeaza.Ce credeti ca spune-au parintii?
"Lasati doamna, macar sa fie cuminti si sa invete"
De invatat,ce sa va spun,parca ar fi o clasa speciala cu copii cu probleme.
Ce credeti ca a spus diriginta.....profa de religie.A dat din cap si a zimbit aprobator.Marea majoritate a parintilor stiau si au recunoscut ca ii lasa sa fumeze si acasa.
Ma intreb fetei mele cat ii va lua pana se va apuca.
Nu stiu ce sa mai fac. Probabil ca luni merg si caut alta scoala.
alina