Fumatul!!!
Raspunsuri - Pagina 2
slakje spune:
Cu cat incerci sa-l faci sa se lase de fumat, cu atat va fuma mai mult, mai inrait.
Eu , ca fosta mare fumatoare de pe la 16-24,25 asa, iti spun ca ar trebui sa-i interzici fumatul in casa la voi, si afara, nu are decat sa fumeze caci TOT nu se va opri la insistentele voastre daca toti prietenii lui fumeaza.
Asa sunt tinerii, si noi am fost la fel.
Uite si eu am fumat enorm, pana la urma m-am lasat.
Asta-i , am fost si eu copila proasta, bine ca m-am desteptat.Sa nu il certati prea tare si sa nu faceti prea mult caz de fumatul asta sa nu se apuce de altele mai rele, droguri, etc.
Eventual ai putea sa-l iei "prieteneste" si sa-l lasi sa fumeze dar sa porti o discutie calma cu el in care sa te convingi ca totusi e constient de riscurile drogurilor ...de alea sa se fereasca ca de dracu.
tinatache spune:
Eu m-am apucat de fumat pe la 17 ani, asa incet-incet. Si la starea asta am ramas, adica "incet", ani buni. Nu am fost niciodata dependenta si cand am ramas insarcinata cu primul copil m-am si lasat. Oricum fumam 2-3 tigari pe saptamana. Parintii mei cred ca au stiut ca eu fumez dar nu mi-au spus nimic.
Cred ca e mai important sa-l inveti ca in toate exista o limita, sa incerce sa nu devina dependent, sa-si impuna singur limita si sa se tina de ea. Nu-i poti interzice sa fumeze, la urma urmei doar cei care o fac zeci de ani ajung (din cauza asta) la cancer sau alte minuni. Eu l-as lasa sa experimenteze, asa am facut si eu si nu-mi pare rau. Ai mei m-au invatat ce inseamna sa te auto-disciplinezi si ca, in anumite limite, poti face multe lucruri fara sa-ti faci rau.
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
niccostea spune:
Miria, Tonul tau ma face sa cred ca percepi totul ca pe o oarecare catastrofa. Nu zic ca nu ar fi nasol ca fumeaza, dar la 15 ani cu cat tu ii vei crea mai mult sentimentul de "fruct interzis" asupra fumatului, cu atat va fi mai inversunat in a nu se lasa de fumat, poate doar ca sa va arate ca e BARBAT. Simplul fapt ca fumeaza nu il transforma intr-un "cokalar".
Eu la 15 ani sustineam sus si tare in fata noilor mei colegi de liceu ca fumez, pentru ca aveam senzatia ca in felul asta or sa ma primeasca printre ei mai usor. Si mai tarziu am fumat "pe bune", pentru ca altfel ma lua ameteala cand ieseam cu prietenii (fumatori) in cluburi. Iar acum sunt in aceeasi situatie (fumez doar cand ies cu prietenii).
Oricum, din ce povestesti tu, e mai mult o toana, probabil ca o face ca sa-si castige independenta fata de voi sau in fata colegilor. Se poate ca mai tarziu sa-i treaca sau nu, dar cum zicea cineva pe form, important e sa nu-i inerzici, dar sa-l inveti "ca in totea exista o limita".
Eventual, incearca sa te uiti putin in tine, sa te intrebi daca nu cumva fumatul lui te sperie mai mult decat trebuie, pentru ca pentru tine asta semnifica "pierderea" copilului din el. Spui ca "Pana anul acesta era un copil cuminte, timid, perseverent... Mai nou, insa este BARBAT!" Asta inseamna ca nu mai este cuminte, perseverent (timiditatea nu mi se pare neaparat o calitate in lumea de acum dar asta este alta discutie)? Poate sa fie plin de calitati si daca inaintea lor pui "barbat" si nu "copil". Daca vrea sa fie barbat, trateaza-l ca barbat, nu-l lasa sa vada ca tu inca il consideri copil. Cu cat ii vei spune mai mult ca e doar un copil, cu atat va fi mai inversunat in a-ti dovedi ca e barbat. Si cu cat iti va dovedi mai bine ca e barbat, cu atat va fi mai bine pentru dezvoltarea lui psihica. La varsta lui, eu plecam la munte fara sa le spun alor mei (si nici nu erau telefoane mobile...). Si mi-a facut bine, acum le multumesc parintilor mei pentru ca m-au lasat sa le dovedesc ca sunt "matura".
Scuze ca dau sfaturi, habar n-am cum e sa fii mama si sa treci prin asta. Iti spun doar ce as incerca eu sa fac... Te rog, nu te supara pe mine...
Optimistul e mai aproape de Adevar.
miria_cristina spune:
Am sa raspund intai la intrebarea: unde e tatal?
Tatal e langa el si langa mine, dar tatalui are foarte multe, dupa parerea lui sa-i reproseze. Fiecare om percepe situatiile din viata intr-un anume fel. Copilul, insa, il acuza pe tata ca si-a parasit, la vremea respectiva mama, chiar daca tot el recunoaste ca, asa cum ii cunoaste acuma, nu s-ar fi inteles. Daca incepe sa-l invete ceva ori tace, dar stii ca nu te mai asculta ori, il face pe sotul meu sa se simta laudaros. Ceva de genul, bine eu nu sunt ca tine, tu faceai, eu nu pot sau nu sunt in stare din diverse motive. De regula motivele il invinovatesc pe tata. Pentru ca pana acum cativa ani copilul a sta cu mama lui.
In privinta fumatului, nimeni din casa nu s-a purtat urat cu el, dar nu are voie sa fumeze de fata cu noi, asta e clar! In privinta comportamentului s-a schimbat. Devine pe zi ce trece mai independent, dar tot el ne cheama sa-l salvam din diverse situatii.
Eu inteleg ca perioada adolescentei este dificila, dar e mult mai delicat cand copilul nu este al tau si tot ce spui poate fi rastalmacit.
Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
amini spune:
Bună
părerea mea e să-l lăsati să vadă singur că ce face, face rău si să-i dati exemple negati asupra fumtatului, de exemplu eu am un prieten de familie care a făcut cancer la găt din cauza fumatului, și e intr-o stare foarte gravă, fiți mai atentă in ce anturaje s-a băgat, că asta contează cel mai mult.
ana_maria222 spune:
vedeti sa nu fie ceva dincolo de aparente!! eu m-am apucat de fumat dupa o problema destul de serioasa pt mine...in tigari mi-am gasit eu consolare...si eu tot fata buna si cuminte eram..poate e ceva mai mult decat anturajul...
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete
Te recunosti in ele, dar nu si-n fatza ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222[/b] poze noi....