e singur la gradi,prima data..

Puiul meu a inceput gradi...teoretic,motiv de mare bucurie,dar sincer,pentru mine nu e chiar asa simplu de acceptat ca cei aproape 3 ani acasa,numai impreuna s-.au terminat,ca e baiat mare si intra in societate,ca trebuie sa ne trezim de dimineata,ca incepe viata de program,..si mai ales ca nu stiu ce-i cu el in fiecare clipa.Stiu ca am fost o norocoasa sa am sansa sa stau 2,9 ani cu el si ca e o sansa ca am prins loc la gradi inainte de 3 ani..tot sunt trista.Chiar daca,stand cu mine acasa nu faceam mare branza,nu avea deloc copii sa se joace,faptul ca nu-l mai vad..Ieri si alaltaieri am fost cu el acolo,se joaca mai mult singurel cu masinutzele,a cazut de pe topogan,a luat o minge in cap si un branci si ma doare sufletul de lacrimile lui..daramite acum cand nu stiu daca plange sau e vesel,daca mananca.Bine ca nici el nu e chiar blegut,din contra e foooarte infipt si isi apara proprietatea,se cearta pe jucarii dar e cel mai mic acolo,desi e mai solid chiar si decat copii de 3-4 ani,e un pui mic de tot..toti copiii au fost macar un semestru si stiu bine regulile si mersul lucrurilor.
Acum nu stiu daca e bine ce-am facut..ieri am plecat pe furis o juma' de ora si n-a bagat de seama macar,dar erau in gradina,agitatie mare.E foarte independent,nu plange dupa mine de obicei..ceea ce e chiar frustrant la un moment dat:)
Azi,abia ce l-am dus si educatoarea mi-a facut semn sa plec,sa ma duc la 10 iar si nu stiu daca e buna metoda asta,sa dispar.Am stat la usa vreun sfert de ora,liniste si pace,am aruncat un oki pe geam,se juca cu educatoarea...dar daca-si aduce aminte brusc de mine..off..pe de alta parte daca-i spun ca mami pleaca,ca ramane singurel dar ca musai vin si-l iau inapoi ..nu stiu cat ar intelege sau accepta sa ma vada ca ies pe usa.Nu inca,poate intr-o luna-doua.
Stiu ca nu am o problema grava dar am simtit nevoia sa scriu despre asta..voi ce ati simtit cand ati dus copiii prima data la gradi?

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

gabibarta spune:

mamica dulce, nu avem ce face, asta-i viata... Eu am trecutde 2 ori prin ceea ce treci tu, a fost greu, incearca sa profiti de orele libere si sa nu-ti mai faci probleme de constiinta. Copilul e bine, are cu cine sa se joace, primeste mancare buna, e ingrijit de persoane competente. Insa daca va simte dimineata ezitarea ta, va plange dupa tine, si asta nu-i va face bine. Ai incedere in grtadinita!

Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
http://community.webshots.com/user/gabibarta

andreeacc spune:

Draga mea,

Am si eu aceeasi problema.Sebastian are doar un an si 1o luni si a inceput gradinita de pe 16 august.Pe el am mai incercat sa il duc la cresa cand avea vreo 11 luni si a trebuit sa il retrag dupa vreo 3 luni ca imi racea non-stop ( il duceam de nevoie ca trebuia sa fac niste cursuri de germana).
Vad ca "stilul" de a obisnui copilul difera putin.Aici nu m-au lasat sa stau deloc cu el, mi s-a spus ca se va obisnui sa o vada pe mami si va fi mai rau cand eu nu voi mai fi prin preajma.
In primele zile a plans rau dimineata, o data chiar a si vomat de atata plans, insa cand ma duceam dupa masa de pranz sa il iau acasa imi zicea ca lui ii place la gradi.
De luni a inceputa sa planga mai putin, mai mult ca sa ma impresioneze, ptr ca imediat ce inchid usa clasei in urma mea ...tace.
Si al meu e cel mai mic din grupa, in plus nici eu si nici sotul nu vorbim germana, asa ca ptr el e greu si cu limba.
Faptul ca se joaca puiul tau mai mult singurel e normal, asa imi zicea educatoare ca se comporta in perioada de acomodare, sau stau pe langa alti copii si ii "observa".
Ca si tine, si eu ma gandesc mereu ce o face acolo, ce mananca (asta aflu cand ii schimb hainutele, "citesc" tot meniul)cum se joaca etc...
Mie una mi se rupe inima, l-am dus acolo tot din cauza cursurilor pe care le reincep, altfel nu stiu daca as fi facut-o.
Incerc si eu sa ma incurajez de una singura si sa-mi spun ca e si spre binele lui, ca o sa invete multe lucruri, ca va "socializa", ca are parteneri de joaca .....dar inca nu sunt ferm convinsa...
E tare greu sa ii vezi cum incep sa devina independenti...si cand te gandesti ca asta e abia inceputul.
Imi pare rau ca nu te-am putut ajuta sa te inveselesti...tot ce pot sa spun e ca starea ta cred ca e normala si mai sper ca peste putin timp sa ne "auzim" si sa povestim cu zambetul pe buze nazbatiile puiutilor la gradi...

Andreea si Sebastian - 07.10.2003
<a href="http://lilypie.com"><img src="http://lilypie.com/baby2/031007/1/5/1/+2" alt="Lilypie Baby Ticker" border="0" /></a>

http://community.webshots.com/user/andreeacc

Cristina_C spune:

Eu l-am inscris pe Robert din ianuarie desi ar fi putut merge si el din septembrie, la 2 ani si 9 luni. De ce? Tocmai ca sa mai aman momentul "despartirii". Mi se strange sufletul cand ma gandesc c-o sa fie cam debusolat la inceput, mai ales ca n-o sa stie bine limba (desi eu insist cu lectiile de germana , dar chiar si-asa, sunt constienta n-o sa stie cand il trimit cat stie un copil din parinti nemti). Problema cu limba o sa se rezolve in cateva luni, mi-a spus si educatoarea, a mai avut copii straini si are experienta ... ce sa zic - decat ca, asa cum ma stiu, sunt sigura ca o sa plang cand o sa ies pe poarta gradinitei si-o sa-l las acolo, chiar si pentru cateva ore la inceput. Si noi am fost doar noi doi de cand s-a nascut - n-a stat nici cu bona, nici cu bunicii, tata era pana tarziu la serviciu. Ca sa revin la gradi, educatoarea mi-a zis s-o luam usor, sa se obisnuiasca, si sa ramana intai mai putin, apoi din ce in ce mai mult pana la pranz, cand il iau acasa. Oricum il dau cu program scurt, pana la 1. Nici el nu avea copii cu care sa se joaca acasa, doar cand mergeam in parc sau pe la vreo grupa de joaca, asa ca ma bucur c-o sa aiba colegi, c-o sa-si faca prieteni...Ce-a mai trecut timpul, parca ieri era bebelus!

Cristina
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14.12.2002

Alina spune:

Si fetita mea merge la gradinita,incepind cu 15 septembrie.Va avea 3,5 ani.La noi inceputul a fost oarecum facut,Marie a mers 6 luni la o grupa de joaca fara mamici,statea singurica 3 ore/2 ori pe saptamina.Cind am dus-o,in februarie avea exact 2,9ani si s-a adaptat din prima,nu o plins dupa mine nici macar o secunda.Doamna educatoare i-a explicat ca eu o sa plec putin,ea va ramine cu copiii sa se joace si cind joaca e gata,mama vine.Am iesit,ea mi-a facut la geam "Winke,Winke".
Educatoarea mi-a explicat(defapt asa citisem si pe forum inainte)ca nu e bine sa plec fara ca ea sa stie pt ca va fi un moment cind isi va aminti cu siguranta de mama,se va simti parasita,isi poate pierde increderea.
Probleme aveam cind trebuia sa o iau acasa,plingea ca vrea sa ramina la copii.Cu timpul a priceput ca va mai fi si o data viitoare cind se va juca cu ei si am luat-o usor acasa.

In iulie am dus-o la gradinita la care va merge in septembrie,la "schnupfer Tag".Mi-a facut rapid "Winke,Winke"si a disparut printre copii.M-am dus dupa o ora si educatoarea mi-a facut semn sa merg acasa,totul e in ordine.Peste alte 2 ore m-am dus sa o iau si cu greu am convins-o ca locul ei acolo va fi din septembrie.Educatoarea mi-a zis ca s-a descurcat de minune,a mincat brotzeit-ul cu ceilalti copii,nu are probleme de comunicare si de intelegere a limbii(tatal ei s-a ocupat de germana ei,cu succes)desi la inceput a fost mai timida.

Acum despre mine.Imi va fi groaznic de greu primele saptamini,sunt sigura ca nu va exista minut in care sa nu ma intreb ce face,oare e atenta,nu a cazut,nu s-a lovit,nu ii e frig,etc.Sper ca o sa ma mai iau cu treburile mele,sa-mi treaca timpul fara ea mai usor...Suntem impreuna zi de zi,de la inceput,nu am rezistat nici o seara in doi fara sa nu ne intrebam oare ea ce face,ii e dor de noi,etc desi am lasat-o pe miini sigure(bunicii).

Succes tuturor bobocilor de gradinita si muulta liniste mamicilor.



Alina

acs spune:

Of! Si Maria mea incepe gradinita din septembrie. Eu nu sunt toata ziua cu ea, caci lucrez. Dar imi aduc aminte cat a plans cand am reinceput serviciul dupa ce am nascut-o pe surioara ei. Doua saptamani a plans in fiecare dimineata (si nu numai). Nu va spun cum era in weekend, cand plangea si cate doua ore aproape continuu, ca sa nu mai plec la serviciu. Mi se rupe sufletul numai cand imi aduc aminte. Noroc ca a durat doar doua saptamani, caci nu stiu ce m-as fi facut. Acum de asta imi este teama: ca va plange. Maria e mai timida decat alti copilasi de varsta ei (o compar cu prietenele ei din parc) si mai dependenta de mine.
Hai ca in loc sa te ajut, mi-am spus pasul. Scuze, dar imi mai domolesc temerile :).

Parerea mea, din cate povestesti, e ca greu o sa-ti fie mai mult tie decat puiutului. Sa vezi ce mandra o sa fii cand o sa vezi cat de multe lucruri invata copilasul tau. Si mami ramane intotdeauna mami, oricat de independent ar fi puisorul si orice preocupari ar avea. Asta ti-o spun din experienta. Eu cand sunt cu fetele, nimeni nu mai conteaza pentru ele: mami-n sus si mami-n jos :).

Adaptare usoara puiutului!
Manuela

acris spune:

Off...dragele mele...ma alatur si eu voua...
Eu am un puiutz mai mic de 1.4 ani si o s-o duc la cresa in septembrie...si mi-e atat de teama
Ma regasesc prin trairile voastre. Cred ca asa simte orice mama cand ii "zboara" puiul....

Cristina & Amalia (20.04.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=47936" target="_blank"> Povestea nasterii
Poze Amalia

vrabiuta spune:

eu sunt cam off topic...
astazi e prima data cand stau fara bb. e in parc cu bona, iar eu stau ca pe ace si am un nod in gat ca nu stiu ce face. si are abia 11 luni... nici nu vreau sa ma gandesc la ziua in care o sa o dau la gradinita...
oricum, trebuie sa le dam aripi puiutilor, sa zboare fara noi, nu-i asa?
pupici tuturor mamicilor


foto

danielac spune:

mamica draga las ca trece el si de ziua asta si sa vezi ce bine o sa fie!

Fetita mea Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

filofteia spune:

Cand am citit intr-o revista ca mai grea este pentru mame prima zi de gradi decat pentru copii nu prea am crezut...
Dar anul trecut in prima zi de gradi l-am sunat pe sef sa-i spun ca nu mai vin la serviciu si am ramas toata ziua cu copilul...

narcisa spune:

Patrick merge de saptamana trecuta la gradinita(de pe 15 august).
Poate sint eu altfel?!? Eu n-am avut aproape nici o stringere de inima(una mica, da cum ca n-o sa-i placa), in prima zi l-am dus cu tati, a plins un pic, probabil frica de nou; de a doua zi deja se obisnuise, tati il duce si mami il ia impreuna cu surioara lui Vivien. Poate n-am simtit, avind-o inca pe Vivien cu mine acasa. In schimb, ma simt cumva mai aerisita in program, deja am gasit un mini-job de 3 ore pe zi de sapt. viitoare, incep sa ma simt mai implinita ca pot face si eu ceva in afara de stat cu ei acasa. Sint oare egoista? M-am bucurat pt. el ca intra in contact cu alti copii, deja face la gradi 2 desene pe zi, mazgaleli bineinteles, unul pt. mami si unul pt. tati si mi le arata mindru cind il iau. Noua ne prieste la toti de cind a inceput gradinita. Se trezeste la 6.30 dimineata, vrea la bucatarie si baie, spalat, mic dejun ca el intirzie la gradi, si sa-i pun si pachet neaparat, 2-3 biscuiti in cutiuta lui de plastic.... Nu stiu cit va dura, lui ii place, si mie mi se umple sufletul de bucurie cind il vad asa......Vivien umbla si ea cu traistuta lui de gradi si striga prin casa KIKA KIKA...

toate cele bune
narcisa