psihologii care va raspund
Raspunsuri - Pagina 3
ardeiash spune:
buna seara din nou!
gio nu mai este disponibila, va rugam sa ne spuneti?
s-auzim numai de bine!
viorica avram spune:
dragii mei ,am studiat si eu in facultate psihologia dar la modul general ,m-a impresionat freud si mai ales jung dar citesc carti de psihologie numai din placere .m-ar fi placut sa urmez si eu facultate de psihologie dar acum e tarziu, am 30 de ani.
dar nu despre acest lucru vreau sa va vorbesc.am o fetita de 2 ani si 4 luni.deoarece muncesc si eu si sotul meu nu avem cu cine sa o lasam acasa si am hotarat sa o ducem la o gradinita particulara unde s-a adaptat uimitor de repede,vorbeste , socializeaza cu ceilalati copii mai mari ,mananca, dar nu vrea sa doarma la pranz acolo.am acceptat asta si o luam acasa la pranz.probleme au aparut in momentul in care noi am plecat mai multe zile din tara si am lasat-o cu sora mea si cu verisorul ei.cat am fost plecati nu a vrut niciodata sa vorbeasca la telefon cu noi,iar cand am venit acasa a trebuit sa o iau de la zero cu educatia pe care m-am straduit sa i-o dau pana am plecat.lucrul cel mai grav este ca nu mai vrea sa faca la olita.i-am explicat ,m-am suparat pe ea ,i-am arata si nu intelegeam de ce a uitat tot ce am invatat-o eu pana atunci.am inceput s-o pedepsesc de fiecare data cand gresea si lucrurile par sa o ia pe un fagas normal dar tot mai uita si face in pantalonasi.credeti ca acesta e modul ei de a se razbuna pe noi atunci cand plecam fara ea?sau e lenesa?a devenit obraznica si nepoliticoasa iar acest lucru s-a intamplat brusc ,lucru ce ma mira si ma nedumereste foarte mult.mi-am luat cateva zile libere si am stat cu ea si totul pare in regula acum. credeti ca data viitoare cand voi pleca se va intamplala fel?
viorica
zlna spune:
Ei bine, Psihologia ca si existentza, in Romania, cred ca este un amplu subiect de discutie. Nu shtiu daca scriu bine unde scriu, dar am nevoie de un sfat, de ajutor, de o vorba, si in final cred ca am nevoie de un psiholog pentru mama mea. Un psiholog bun, - Bucuresti- cu experientza, sau cu har. Este o femeie incredibil de incapatzanata, si inteligenta. Nu shtiu daca exista o criza in jurul varstei de 50 de ani, sau daca e vorba de un conglomerat de factori, insa stiu si cred in aceasta profesie, in acest tip de ajutor. Au aparut multe dar foarte multe cabinete, iar psihologii din spitale, mi se pare tot timpul grabiti.E posibil sa nimeresc eu gresit. Dar tocmai de aceea acum intreb. Stiu cum sunt medicii. Personal, am o experientza bogata. In final, am nevoie sa stiu daca pot gasi un psiholog, femeie de preferat, daca nu are specializare pe aceasta tema macar sa pot avea incredere.
Principesa spune:
Zlna, inteleg ca tu consideri ca mama ta are niste probleme. Insa nimic nu se poate schimba daca nu este si ea de aceeasi parere. Daca sunteti in acord, eu va pot ajuta dar pt detalii trebuie sa imi scrii pe PM
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
oanademunck spune:
Buna tuturor am sa incerc si eu sa ajut si sa scriu la acest capitol dai mai inati am sa ma prezint. Am 28 de ani, am terminat Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Bucuresti, am lucrat 2 ani in domeniu in tara cu copii cu dificultati comportamentale, de un an lcrez in Belgia tot cu acelasi tip de copii. Am experienta bogata in lucrul cu copii cu sindrom hyperkinetic si un an de lucru ca logoped intr-un cabinet logopedic imbinand logopedia cu psihoterapia; Imi plac oamenii si copiii cu bune si rele.
Va salut pe toti
prikovski spune:
daca tot e o sectiune dedicata specialistilor, poate ma ajuta si pe mine cineva:
La 3 luni dupa ce am nascut a trebuit sa reiau serviciul. Acest lucru m-a fortzat sa-mi duc fetitza la mama, in alta localitate. Acum ea are 7 luni si o vizitez la fiecare 2 saptamani. Sunt un pic geloasa pe mama pentru ca eu cred ca fetita o iubeste mai mult decat pe mine si nu cred ca stie exact cine sunt. Am hotarat sa le aduc pe amandoua periodic la noi acasa in Bucuresti pentru ca fetita sa se obisnuiasca si cu mine. Ideal ar fi sa ii mut pe parintii mei in Bucuresti dar din motive financiare acest lucru nu e posibil iar mama nu poate sta mereu la noi.
Cand incept copiii sa realizeze cine le sunt parintii si cum pot face sa ma iubeasca la fel de mult ca pe bunica?
pentru ca fetita seamana foarte mult cu mine cand eram mica, mama mea o ia in brate adesea spunandu-i "vino la mama" in loc de "vino la Bunica". Nu se creeaza o confuzie in capul copilului?
Principesa spune:
Prikovski, iubire de la distanta nu se poate la aceasta varsta. Dar in momentul in care se va putea sa petreceti mai mult timp impreuna ca ea sa se poata atasa sunt toate sansele ca ea sa te iubeasca.
Pe la 8-9 luni copii incep sa discrimineze intre persoanele apropiate si straini si incep sa aiba preferinte si sa protesteze daca sunt separati de persoanele apropiate.
Prin faptul ca mama ta ii spune ''vino la mama'' se creeaza o confuzie intr-adevar asupra reprezentarii despre mama. Ea trebuie sa ii spuna ca ea e bunica, adica mama ta si sa ii vorbeasca cat mai mult despre tine si despre faptul ca desi tu nu esti langa ea o iubesti si te gandesti la ea.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
fairy_adina spune:
Sunt invatatoare cu experienta de 10 ani, si pasiune in acest domeniu (olimpica nationala la psiho-pedagogie)
Am scris multe articole in domeniul educatiei prin arta si a creativitatii.
Desi sunt licentiata in Economie .
Cine crede ca are nevoie de sfaturile mele .. ii stau la dispozitie, pana cand incep iar munca ...
www.claudiu-cioca.tk" target="_blank"> Claudiu Cioca-a inceput drumul spre Lumina
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62812" target="_blank">Maini condamnate la tacere
Dragostea de Dumnezeu rezolva toate problemele
Ana-Maria21 spune:
Aici poti sa ceri sfat despre orice problema sau doar despre copii?
Mona_B spune:
Dragele mele experte,
Ma adresez voua pentru un sfat intr-o situatie momentan dificila pentru mine, in primul rand.
Am un baietel de 14 luni, primul nostru copilas, mult dorit si mult iubit, iar eu ma pregatesc sa-mi reiau activitatea profesionala, dupa mai bine de un an de pauza. Socrul meu a venit la noi recent din Romania sa ne ajute cu Vlad pentru o perioada, e un om cu foarte mult bun simt, gospodar si mai ales isi iubeste la nebunie unicul nepotel. Am asteptat cu nerabdare sosirea lui pentru ca eu sa fiu ceva mai libera, desi eram un pic ingrijorati atat eu cat si sotul, nu stiam cat de repede se va obisnui Vlad cu o noua prezenta in casa. Ei bine, in cateva ore, erau de nedezlipit. Nu va spun ca ma incearca un sentiment de gelozie cand ii vad, iar Vlad rareori ma mai striga ori vine la mine. Pe de alta parte trebuie sa incep intarcatul treptat si ma doare cand vad ca am succes, iar Vlad nu mai cere sa suga in timpul zilei. Sunt trista si adesea imi dau lacrimile cand vad cum ia sfarsit perioada cand eram asa apropiati prin alaptare si mi-e tare greu sa merg inainte cu intarcatul, parca n-as vrea sa se termine.
Am citit ca multe mamici simt la fel ca mine, ce-as putea face sa ma impac cu noua situatie, atat de necesara si fireasca? El e deja un omulet, e precoce si are o personalitate puternica, e foarte sociabil si dornic de nou.
Cand voi inceta alaptatul definitiv cred ca voi fi terminata psihic. M-am gandit ca tocmai de asta n-am nevoie acum la inceput de cariera in Canada, si sa prelungesc perioada alaptatului, reducandu-l la masa de seara si uneori noaptea. Dar daca el nu va mai cere?
Nu m-am gandit niciodata ca sunt chiar asa dependenta de fiul meu, eu mama lui, iar el se descurca asa de bine in compania bunicului, am senzatia ca uneori uita sa mai vina la mine.
As aprecia orice sfat in acest sens, multumesc mult,
Mona