psihologii care va raspund
Raspunsuri - Pagina 4
fairy_adina spune:
Iti raspund in calitate de mamica , am alaptat si eu un an un copil. Si acum sunt la al doilea. Cand am simtit ca a devenit independent .. am transformat perioadele in care obisnuiam sa-l alaptez in apropieri de alt fel. Prin joc , reusind sa-i smulg cam la fel de multe si recompensatoare zambete pentru mine ca si inainte. Sau pur si simplu il luam in brate. Gandul ca el este un barbat in devenire ... si ca trebuie sa merg inainte ... spre viitor , m-a facut sa pun intr-un fel de camera a comorilor imaginara fiecare moment de extraordinara tandrete din timpul perioadei de alaptare... momente , pe care el in mod firesc le uita ... dar pe care eu .. la fel de firesc le voi pastra in suflet toata viata ...
Cu alte cuvinte , da un sens constructiv .. pentru a construi o noua relatie cu fiuyl tau, fiecarui sentiment pe care il simti in legatura cu el , in aceasta perioada.
www.claudiu-cioca.tk" target="_blank"> Claudiu Cioca-a inceput drumul spre Lumina
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62812" target="_blank">Maini condamnate la tacere
Dragostea de Dumnezeu rezolva toate problemele
Principesa spune:
Mona_B, ai incredere in baietelul tau. Daca asta este decizia lui ineamna ca asta este bine pentru el.
Contactul pe care voi il stabileati prin alaptare iti comunica tie ceva ce aveai nevoie. Insa a mentine dorinta de a-l alapta desi el este suficient de mare si dorinta lui este diferita, inseamna a-l folosi pe el in scopul dorintelor tale. Si sunt convinsa ca este ultimul lucru pe care ti-l doresti constient.
Ce gol din interiorul tau umplea acest moment pentru tine? Ce il lipseste tie si compensai prin intermediul copilului? Descoperind raspunsul la aceste intrebari te vei elibera de povara unei dependente indezirabile si ii vei permite fiului tau sa isi urmeze calea fireasca de dezvoltare fara ca asta sa insemne ca el se indeparteaza de tine si nu te mai iubeste.
E paradoxal oarecum sa te simti abandonata de propriul copil atat de mic, nu? Deci ce simti tu acum are legatura cu alte experienta ale tale din trecut si daca vrei putem vorbi despre asta pe forum sau imi poti scrie pe PM
Numai bine
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Mona_B spune:
Va multumesc mult, fetelor!
Principesa, ai mare dreptate!In timpul zilei eram doar eu si Vlad, tatal lui munceste pana seara, are un job foarte bun, rewarding dar si extenuant in IT, doar seara si in weekends mai ajungem sa gasim timp si pentru noi doi.
As vrea sa fie mai putin ocupat sa mai avem timp de discutii tete-a-tete, dar stiu ca nu se poate cel putin cativa ani de-acum inainte, si gesturile de tandrete s-au redus considerabil. Nu ne certam dar ne-am distantat de ceva timp. Eu sunt in plina cautare de job si studiez in acelasi timp, plus gospodaria, plus copilul.
In fine, ma bucur ca am ajutor in casa, socrul meu e un om extraordinar, ma asculta si se intelege perfect cu fiul meu. M-am mai linistit.
Principesa spune:
Mona, ma bucur ca te-ai mai linistit. Fiecare etapa are dificultatile si bucuriile ei pe care iti recomand sa le savurezi din plin.
Cat despre sotul tau, depinde de voi cum va gestionati si va satisfaceti nevoile reciproc pentru ca timpul limitat nu este o justificare suficienta pentru absenta tandretii. O relatie are aceleasi nevoi ca si un copil. Si avand si un copil cu siguranta stiti ce are nevoie relatia voastra. Deci oferind acestei relatii va oferiti voua. Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
claudiastefan24 spune:
Buna seara, sper ca imi veti da si mie un sfat bun!Am un baitel de 3 ani - Alex , si unul de 8 luni- Daniel.Durerea de cap o am cu cel mare.Este foarte nervos,urla,plinge,trinteste jucariile,ridica mina sa dea in oricine il deranjeaza.Durerea cea mai mare este ca nu-l suport sa-l aud plingind din orice prostie si mai ales ca nu ma asculta deloc.Orice ii zic trece pe linga ureche de parca nu as vorbi cu el.Tot timpul ma sfideaza si nu ma baga in seama.Daca indraznesc sal cert sau sa-i zic NU la ceva incepe plinsul.Plinge, sare in doua picioare , se arunca pe jos si da cu miinile in podea , urla si face scandal daca nu obtine ce vrea.Eu , la fazele astea sau ma enervez si tip la el,sau ii dau una peste cur si-l trimit la el in camera.o vreme am preferat sa ridic tonul ca sa nu-l bat,dar nu mai tine figura si ii mai ard cite una , dar fara efect.parca nu s-ar intimpla nmic.Daca totul e cum vrea el atunci e super ok.ce sa fac?cum sa procedez?nu mai vreau nic sa tip nici sa-l bat,dar nici sa-l aud facind crize...
multumesc anticipat pentru sfaturi,
Principesa spune:
Claudia, din ce cauza sunt asa de insuportabile pentru tine crizele lui si plansul lui?
Probabil ca el simte ca nu primeste suficienta atentie. Si atunci solicita atentie negativa, adica dezvolta activitati si comportamente care stie ca nu iti plac pentru ca pedepsindu-l sa ii acorzi mai multa atentie.
In aceste situatii este recomandabil ca tatal sa petreaca mai mult timp cu Alex.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
karmen spune:
Nu s-a inteles scopul acestui topic asa ca inchid acest subiect. Intrebarile adresate psihologilor pot fi formulate la "Psihologia copilului" sau poate fi creat un subiect separat pe tema respectiva.
Carmen Ghilescu