La 49 de ani s-a terminat viata?
Nu stiu daca titlul e pe masura de povestii si a problemelor dar...... cam asta ar fi povestea ..
Mama are 49 de ani ..e o femeie in floarea varstei , f mucitoare , inteleapta etc...e mama si normal ca va voi spune ca e imaginea perfectiunii....
Ne crescut singura de pe la 30 si de ani ..Inafara de tata de care a divortat in 92 nu a mai avut pe altcineva ...Constienti de sacrificul ei noi ..eu si fratele meu ..i-am facut pe plac mereu ..am muncit la firma ei inca de la vrsta de 14 ani ...am ajutat-o mereu ,,nu cred ca i-am iesit vreodata din cuvant...Ba chiar sa nu fie singura de sarbatori ne invitam prietenii acasa sa il petrecem cu mama...
Dar toate astea s-au intors impotriva noastra ...Pana acum 3 ani cand am indraznit sa imi gasesc pe cineva din Olanda ...era un adevarat dezastru sa ii spun ca plec undeva ...daca munceam ..de ce mucesc ca sunt putini bani si ca ma plateste ea sa stau cu copilul acasa (Sebi era mic si era la gradi iar eu aveam 2 servicii sa il pot intretine)...cand nu am mai lucrat (1 luna)..ca stau prea mult acasa si ca sunt parazit al societatii...Toate astea si multe altele m-au facut sa imi caut jumatatea cat mai departe ....urat din partea mea dar nu mai rezistam
Acum de cand eu sunt aici a inceput cu fratele meu (pana atunci copilul perfect ptr ea)...are 23 de ani si pana in iarna nu pleca nicaieri fara consintamantul ei ...iar acum ca a inceput sa iasa scandalurile se tin lant ...
Stiu ca se simte singura dar nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca avem si noi viata noastra si ca la varsta ei ar trebui sa se gandeasca cum sa se distreze si sa isi faca viata mai placuta ...decat sa isi planga singuratatea ....
Cumnatii mei sunt chiar mai batrani ca ea si se duc in disco ,in vacante..etc ..ca sa nu spun ca soacra mea la 74 de ani sta pe net ,se duce la concerte pe stadion la disco cu nepotii..etc etc etc...
Nu stiu cum sa o fac sa inteleaga toate astea si sa nu mai aud remarci de genul...." am facut copii ca sa stau singura"(desi fratele meu locuieste cu ea ....dar vara avem o casa la tara la 18 km de Buc si se duce acolo sa scape de caldurile din Buc...si tragedia e ca el nu vrea sa se duca decat in week end)
Va pupam dulce pe toate si pe toti m va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!
Alessia, Benny (02.03.05) si Sebi (16.01.98)
http://community.webshots.com/user/alessia1055
Raspunsuri
oana_n spune:
Buna Alessia.Si eu am trecut prin ceva asemanator....mama mea are 48 de ani....si a divortat cand noi eram mici, ni s-a dedicat in intregime si cu toata fiinta ei...si avea impresia la fel ca mama ta ca noi vom ramane langa ea o vesnicie.A avut o mare drama cand eu...desi mai mica am plecat prima de acasa....la 19 ani am decis ca pot pleca pe raspunderea mea si i-am zis doar cu 3 zile inainte ca ma mut cu prietenul meu atunci...sotul meu azi, ila o distanta de 400Km.Si pt fratele meu a fost un cosmar...reprosuri, certuri, ca nu ne pasa de ea, ca e singura, ca si-a sacrificat viata pt noi...si noi....nimic pt ea.Desi ajunsesem la exasperare cu fratele meu..am inteles ca e doar o forma de teama, teama de singuratate, mai ales ca fiind singura, fara sot sau fara cineva care sa ii fie mereu aproape.Am incercat , eu mai mult.....sa ii trezesc interesu pt ea, sa o fac sa fie constienta de faptul ca viata inca o are inainte si nu e tarziu sa se gandeasca la ea...ba chiar am incurajat-o sa isi gaseaasca pe cineva ca sa nu mai simta teama de singuratate, in conditiile in care si fratele meu s-a dus la casa lui.A fost munca grea de convingere pt ca avea impresia ca lucrul asta e interzis pt ea....insa am insistat, am insistat sa invete sa lucreze la calc...i se cerea si al servici, a invatat-o sa se dea pe net....merge la netcafe si navigheazsa mai bine ca mine...si-a gasit prieteni si prietene si vb cu ei....simte ca e in legatura cu lumea, ca nu mai e singura, ba chiar si-a facut si o relatie.Incearca sa o incurajezi sa intre in contact cu lumea in toate formele posibile, sa isi faca noi cunostinte, sa isi descopere noi pasiuni si sa o bati mereu la cap sa se gandeasca la ea.Nu face asta acum din sentimentul de vinovatie....ca ea e mama voastra si pe voi va are in grija, insa daca ii spuneti mereu si insistati sa isi imbunatateasca propria imagine in ochii ei si sa se gandeasca si al ea putin....eu cred ca va merge.Comunicarea si incurajarea au fost solutia pt mama mea.Multa bafta si sa auzim numai de bine
Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa
casandra spune:
Mama tatalui meu, bunica mea, a divortat de bunicul meu cand tatal meu avea 5 ani, iar fratele lui 3 ani. Dupa ce i s-au casatorit copiii, s-a recasatorit, la 50 de ani. A mai trait 28 de ani alaturi de al doilea sot, avand o viata activa si destul de linistita.
marcuali spune:
Se cheama schimbare de roluri familiale. Adica,mama voastra v-a transformat in partenerii ei, v-a impovarat de mici cu roluri care nu erau ale voastre iar voi nici n-ati avut de ales. Iar acum, ceea ce face se chiama manipulare. Comunicarea cu ea este singura solutie. Va fi nevoie sa ii spuneti ca o iubiti mult, ca locul ei este unic in inima voastra insa fiecare are si alte persoane si lucruri de care mai are grija. de exemplu copilul tau are nevoie de o mama prezenta si de o bunica care comunica bine intre ele. Fa-o sa se simta importanta pentru tine si mai ales pentru copilul tau. Cred ca asta e cel mai important, sa o asigurati de dragostea voastra, ca o intelegeti ca ii este teama de singuratate si ca ii sunteti mereu aproape pentru ca va uneste un cordon imaginar care se cheama iubire de mama.
Succes mult!
noltic spune:
Buna Alessia105! Sa nu fii suparata pe mama ta pentru ca nu este constienta de implinirea ei ca mama sau de neimplinirea ei ca femeie si mama. Curajul de a vedea in tine raportul de cereri/realizari il au foarte putini oameni, de aici vine puterea fiecaruia, puterea de a se bucura pentru ce au sau necajirea personala pentru ce ar fi putut sa detina si nu o au!!! Foarte multi oameni considera copii ca fiind destinati lor si nu daruiti, cum la fel ar trbui sa daruiasca si ei la randul lor; doi oameni se diferentiaza prin puterea lor de patrundere a vitorului si a spatiului familial. Mamei tale ii este teama sa ramana singura si nu gaseste alta cale de comunicare decat reprosurile; a fost o femeie si mama puternica de moment nu de durata: atat poate ea si are nevoie de ajutorul vostru sa-si extinda viziunea spirituala asupra viitorului intr-o maniera naturala si sanatoasa; nimemi nu poate controla si subjuaga destinul unei fiinte pentru confortul personal. Teama specifica de singuratate este definitia neimplinirii personale: ce sunt, cine sunt si ce vreau sa fac(nu ce pot) in viata asta pentru a-mi gasi linistea care ma va conduce la impacarea cu sine. Foarte multi traduc neimplinirea personala in plan material si se inseala uneori cu buna stiinta; este mai usor sa acuzam decat sa recunoastem neputinta noastra de a ne bucura sincer de noi si de copiii nostri. Singuratatea imbraca deseori forma unei boli cronice: dar de ce alegem sa suferim singuri cand nu suntem singuri??? Lipsa de incredere in noi insine ii afecteaza si pe cei mai apropiati noua: copii, parinti, frati, Familia.
Asa ca te poti apropia de mama ta natural transmitandu-i mandria ta si a fratelui tau de a o avea ca mama si increderea voastra ca ea nu este singura si ca, de fapt, isi doreste si merita, fara a insela pe nimeni, sa cunoasca satisfactia cunoasterii de sine emotionala la o scara valorica reala, completa si lipsita de prejudecatile timpurilor in care a fost nevoita sa se maturizeze si sa va creasca pe voi fara a simti ce resimte ea acum raportat la propia persoana si universul ei.E si simplu dar poate fi si complicat: depinde cat de mult suntem dispusi a recunoaste ca ne cunoastem sau nu, ca ne putem bucura ptr toti ai nostri sau numai pentru noi personal!!!!
Valoarea unui om sau obiect este certificata de absenta lui; sau bucuria nu poate fi vizibila si fara eforturi sau tristete???
adrienne12 spune:
Alessia nu vrei sa fii fiica mea? Ca tot imi doream eu una! Uite vin la tine in Olanda in vizita sa merg la stadion cu soarca :-) Glumesc, eu am 40 ani, dar prietena mea cea mai buna are 48 deci cam cit mama ta dar probabil ca daca ii povestesc va vrea si ea sa te adopte... Ti-au explicat fetele ce se intimpla cu mama ta: a imbatrinti inainte de vreme. Fiu-meu are 19 ani si de abia astept sa plece la facultate! Nu va spun ce petrecri dau cind nu e el acasa, de parca eu am 20 si el 49! Si va spun f. sincer cind nu e el acasa satu in bikini si ma uit la tv (caci a fost f. cald) si fumez in casa (eu care nu fumeaz in fata lui niciodata). Eu spun la modul f. serios ca e o usurare sa nu mai am grija unui copil si ca mi-au ajuns 19 ani.... acum e rindul meu sa traiesc.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
adrienne12 spune:
Alessia ma obsedeaza titlul subiectului tau: cum adica viata se sfirseste la 49? De abia incepe la 49. Uite eu de abia astept ca fiu-meu sa nu mai fie dependent financiar de mine (adica sa traiasca pe picioarele lui) ca sa pot sa fac ce am vrut sa fac de 20 ani: sa las balta programarea si sa-mi fac ce-mi place. Un an de zile m-as duce in calatorie in jurul lumii, in Europa, you name it. Dupa asta as vrea sa-mi fac firma mea mea, sa-mi risc toti banii pe ea fara sa-mi pese ca barbatul e doctorand si nu poate contrinui la bunastarea familiei si ca fiu0meu e inca in scoala, ok???? Mi-am facut datoria fata de fiu-meu cu virf si indesat, are bani, are tot ce vrea acum e rindul meu.... Iar pe ex-sot l-am tinut destul in puf. Am muncit pt, toti acum e rindul meu sa fac ce-mi place. Nu pricep cum de mama ta va vrea linga ea. Eu il vreau pe fiu-meu de 2 ori pe an la Craciun si Paste si in rest sa raspujnda la telefon.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
Ramonika spune:
quote:
Originally posted by adrienne12
Alessia nu vrei sa fii fiica mea? Ca tot imi doream eu una!
Adrienne, parca ma voiai pe mine, acuma ma tradezi?
Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
cait spune:
dupa mine viata continua la orice varsta atat cat esti in putere..asta tine de tine si de pofta ta de viata.daca vrei sa faci cev apoti sa iesi sa te distrezi si la varsta ei nu cred k nu poate sa-is gaseasca pe cineva asta dak vrea.
alessia105 spune:
Am citit cu mare atentie tot ce ati postat ..va multumesc din suflet...Nu stiu ce sa ii mai spun si sa ii mai explic ,sa o scot din starea asta si sa ii explic ca si la 70 si de ani tot exista o viata ...se duce pe net ..dar numai sa vb cu mine ,,lucreaza 12-13 ore pe zi ...ba chiar ptr inca un an i l-am lasta pe baiatul meu cel mare in Ro cu ea ( mai am inca ceva probleme cu actele si el e la liceul de muzica ...iar aici prima scoala de muzica e la 100 km si la 7 ani e cam greut cu naveta)
Nu ..nu pot sa o conving..noi am dezamagit-o ca nu am facut ce a vrut ea si ca nu ne-am ales meseriile si calea pe care ar fi dorit-o ea9 daca ar fi dupa ea ar trebui sa fiu cel putin director general la Microsoft si in acelasi timp calugarita si devreme acasa ...
E mama si ma doare sa o vad comportandu-se asa si vb de noi in felul asta ...o iubim mai mult decat orice si nu stiu cum as putea sa ii arat si sa o fac sa inteleaga ca avem si noi viata noastra ...o sa ii arat mesajele voastre poate va intelege ca nu numai noi suntem nebuni si nerecunoscatori
Va pupam dulce pe toate si pe toti,va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!
Alessia, Benny (02.03.05) si Sebi (16.01.98)
http://community.webshots.com/user/alessia1055
alessia105 spune:
uite chiar si acum ma bate la cap ca de ce nu vb cu ea pe net si ii raspund tarziu ( bb deabia s-a trezit si eu ii dau si sa pape.) voi mai posta mai tarziu ceva rasppunsuri ..oricum mii de multumiri incaodata!!!
Va pupam dulce pe toate si pe toti,va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!
Alessia, Benny (02.03.05) si Sebi (16.01.98)
http://community.webshots.com/user/alessia1055