Viata sexuala si parintii

Buna.. am 16 ani si de curand am aflat de acest forum. E prima data cand scriu pe un astfel de forum.. sper sa ma puteti ajuta. Pana de curand, relatia dintre mine si mama mea era una foarte buna, stransa, ea fiind cea mai buna prietena a mea. Mi`am inceput viata sexuala acum 2 saptamani, cu prietenul meu, cu care sunt de 4 luni. Nu regret ca am facut acest pas. Il iubesc, iar prima data a fost ceva de neuitat. Problema este ca.. dintr`o greseala.. mama a aflat ca nu mai sunt virgina. A inceput sa planga.. si mi`a explicat ca eu eram singura mandrie a ei.. ca a suportat o casatorie nasoala numai pentru ca eu sa cresc alaturi de ambii parinti.. iar acum am dezamagit`o. Ar fi vrut sa`i cer si ei sfatul inainte de a o face.. insa.. in ciuda apropierii dintre noi doua, mi`a fost o oarecare frica. Subliniez faptul ca mama nu este adepta sexului premarital, deoarece nici ea nu a facut acest lucru. Ea se gandeste la viitorul meu.. crede ca n`o sa`mi mai pot gasi un barbat bun.. cum se spune.. numai pentru ca nu mai am aceasta mandrie.. pentru ca nu mai sunt virgina. Mama este destul de cunoscuta in orasul din care sunt.. si din aceasta cauza ii este frica sa nu se vorbeasca pe la spate. Este foarte suparata pe mine.. si mi`a zis ca de acum inainte nu va mai fi ca inainte.. se va comporta mult mai rece. Pentru mine, ea este cea mai importanta fiinta din viata mea. Tatal meu ma tine cam din scurt, mama era singura mea scapare. Avea foarte mare incredere in mine.. dar s`a dus. Ma gandesc si la ea.. pentru ca nu`mi place sa o vad asa de trista. Oare ce as putea sa fac sa fie un pic mai bine? Sa fie aproape de mine in continuare? Voi sunteti mame.. puneti`va in locul mamei mele si sfatuiti`ma cam ce as putea face ca totul sa revina la normal..va rog..

Kikina spune:

Ankadra draga, am un baiat de varsta ta si sa nu crezi ca grijile mamelor de baieti nu sunt la fel de mari ca cele ale mamelor de fete. Si nici ale voastre, copiilor, indiferent de sex, nu cred ca difera foarte mult. Dar, sunt de parere ca "mandria" nu are nici o legatura cu fecioria (sper sa nu-mi sara in capa mamicile de fete! ).
Mai devreme sau mai tarziu, lucrurile astea se intampla si sunt, cu adevarat, un mare eveniment in viata adolescentilor. Si cred ca un astfel de eveniment nu ar trebui umbrit de tristete atata timp cat copiii stiu sa se protejeze, sunt de aceeasi factura, se inteleg si se simt fericiti (si-ar mai fi si preocuparea pentru scoala, dar o pun in paranteza ca inca sunteti in vacanta ). Desigur, mama ta isi face griji pentru tine, se teme sa nu suferi, sa nu te departezi de ea... Dar ma indoiesc ca "evenimentul" ar fi un motiv de dezamagire. Poate ca acum e randul tau sa-i fii cat mai aproape si sa o linistesti, asa cum a facut-o ea, cu toata dragostea, de cand te-ai nascut. Uneori, si mamele au nevoie sa fie "leganate"...

cami30 spune:

anca ( sper ca asta e numele tau)

Eu sunt mamica spirituala , sunt diriginta a 30 adolescenti fix de varsta ta ( ba chiar mai mari ca intra acum in clasa a 11-a) asa ca sunt indreptatita sa te sfatuiesc asa cum imi sfatuiesc si puii mei de la scoala care sunt tare nazdravani.

Lasam un pic la o parte persoana ta si ne gandim la mama , asa cum spui si tu, cu care ai avut o relatie minunata pana se intample bucuria. Iti este greu sa o intelegi acum, esti la varsta la care diferenta intre generatii este de dimensiuni maxime, si conflictele permanente din cauza faptului ca tu ai o personalitate in formare, iar parintii devin obsesiv de posesivi cu odrasla lor.
Multe din mamele noastre au trait exact ca si mama ta, cu prejudecati, conceptii inguste, ghidata de "valorile" morale ale perioadei respective. Ceea ce trebuie tu sa faci, ca o fiica matura ( deh, te consideri adult din moment ce ai facut pasul asta), este sa incerci sa-i deschizi putin orizontul mamei tale, sa discuti cu ea, si sa incerci sa ii explici ca asta este firul vietii, ca vremurile nu mai sunt asa, si ca e mai bine ca voi doua sa fiti prietene si sa te ajute si sa te ghideze de acum inainte, decat doamne fereste sa te trezesti intr-o zi cu vreo sarcina nedorita.
Ii poti explica si faptul ca moralitatea unei persoane nu este data de calitatea de virgina si ca asa ai simtit tu si asa ai facut la acel moment. Ba poti sa-i explici ca de multe ori in viata, este mai bine sa ai aceste experiente inainte de casatorie tocmai pentur ca de multe ori.. compatibilitatea caracteriala nu inseamna si compatibilitate fizica, si mai devreme sau mai tarziu multe din cuplurile de virgini... se destrama tocmai din acest motiv..
Trebuie sa ii explici ca de acum inainte ai nevoie de prietenia ei, si nu de autoritatea ei de mama si probabil ca mai sunt destule necunoscute in fatza ta si ai nevoie de indrumarea ei, chiar daca ei nu ii convine aspectul asta.
Ii poti spune clar chiar si faptul ca nu ai certitudinea ca baiatul cu care esti acum iti va fi si sotz, dar ca important pentru tine si pentru dezvoltarea ta este sa-ti traiesti varsta asa cum si-o traiesc marea majoritatea a adolescentilor.. Nu trebuie sa o intereseze "lumea" caci nu datoreaza nimic lumii, ci are datoria de mama sa iubeasca neconditionat. Intreab=o cu ce esti mai putin buna ca fiica? Cu un himen rupt? In asta sta relatia intre voi? Daca iti raspunde "da" atunci spune-i frumos ca esti dezamagita de faptul ca ea isi conditioneaza calitatea de parinte la acest fapt.. Copiii se cresc si se iubesc buni sau rai,iar daca fac ceva gresit trebuie sa incercam sa-i corectam sau sa-i sfatuim.
Trebuie sa dai dovada de maturitate in discutia cu ea, sa nu fii incapatanata si sa nu pretinzi ca tu ai dreptul, ca esti mare si ca tu crezi ca poti face orice pe lumea asta. Nu, nu e asa. Mai ai multe de invatat si te vei lovi de foarte multe in viata. O poti ruga sa iti fie prietena si sa te indrume, indiferent daca deciziile tale ii convin sau nu. Pe de alta parte, incearca sa-i castigi increderea dovendindu-i ca esti o fiica buna. Ofera-i satisfactiile de care are nevoie ( rezultate bune la scoala, presupun) si atunci probabil ca se va linisti si se va obisnui cu ideea).
Spune-i ca in vremurile pe care le traim calitatea de virgina nu mai este un avantaj, o virtute, ci de multe ori poate fi chiar o problema si nici nu-ti va garanta o viata buna in viitor. Oamenii s-au schimbat, relatiile s-au schimbat, valorile s-au schimbat. Munca este altfel si ceea ce conteaza in viata este sa iti faci o cariera si sa razbesti prin propriile forte, sa-ti castigi independenta si sa-ti gasesti in viata barbatul care te merita, fara a-i mai aduce pe tava ca ofranda, virginitatea.
Trebuie sa reusesti. Si oricand ai nevoie de sfaturi vorbeste cu noi dar mai ales cu mama ta..

cami

RA spune:

Draga mea,in primul rand da-i putin ragaz...sa se obisnuiasca cu ideea,se se potriveasca in noua postura.Stiu ca n-ai rabdare,da' n-ai ce-i face.Timpul e cel mai bun aliat al tau in momentul de fata.Sigur ca ea n-a incetat o clipa sa te iubeasca,sa nu te indoiesti de asta;se simte insa ranita si tradata,mai cu seama ca si casnicia spui c-a suportat-o de dragul tau!
Dupa un timp,vei putea incepe sa-ti prezinti punctul de vedere.Acum nu cred ca vei reusi sa penetrezi "crusta" cu care s-a acoperit mamica ta.
Si nu dispera,cu totii trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu si sa stii ca pana si mamicile cele mai "cool" tot au un cat de imperceptibil recul,macar si pentru faptul ca realizeza ca nu mai sunt chiar leoaicele tinere care-si ling cu tandrete puii pe crestet

ancuta06 spune:

Din ce am retinut eu, mama ta era virgina cand s-a maritat. nu a avut o casnicie fericita, din ce spui tu, in ciuda virtutii ei. Si atunci, ce a castigat? Atunci, fecioria era la mare pret, acum nu mai e. Foooarte putine fete se casatoresc virgine in ziua de azi. Si nu mai este deloc important. Dimpotriva, pt a-ti alege partenerul potrivit, trebuie sa experimentezi un pic. Casatoria cu primul venit nu a fost niciodata o garantie, si acum, cu atat mai putin.

Nu spun ca prin intretinerea de contacte sexuale ajungi sa cunosti o persoana, insa, apropierea devine mai mare, relatia de obicei se consolideaza, si, prin asta, ajungi sa-ti dai seama mai usor daca pe el il vrei de sot...Iar daca ai mai multe optiuni, de-a lungul timpului, poti face alegerea care ti se pare tie cea mai potrivita. Incearca sa-i explici mamei tale, calm, roag-o sa se uite inapoi la viata ei si intreab-o daca a castigat ceva maritandu-se virgina.

Ancuta 14+ & Martijn, (24.10.2003)
Poze cu Martijn

danna2002 spune:

1. Daca ai hotarat sa iti incepi viata sexuala, cred ca cel mai important e sa o FACI CU CAP, adica sa te protejezi ca sa nu ramai insarcinata, asta ca sa nu ii mai aplici mamei tale inca o palma morala.
2. explica i omeneste, ca a fost decizia ta si ca o rogi sa te inteaga, in acelasi timp asuma ti faptul ca DACA EL TE VA LASA, e foarte previzibil, sa nu te duci ca o victima la mama ta sa II UMFLI CAPUL CU FAPTUL CA AI o fost NAIVA CAND ai hotarat sa fie EL, EL.
3. e normal sa sufere, pe vremea ei, asa era, fetele <<SA NU FIE umblate>>, ca a stat cu tatal tau pentru tine, a fost alegerea ei, IN PERSPECTIVA EI, CEA mai buna ca sa TI se ofere un echilibrbu, LIPSA tatalui, ar fi creat un dezechilibru major in sufletul tau si mama ta s ar fi invinovatit mai mult daca tu faceai aceasi alegere privind inceperea vietii sexuale.
4, cum sa redevi prietena cu ea? Greu de spus, ajut o sa inteleaga ca nu scrie pe fruntea ta CA NU MAI esti virgina, ca prietenii LUI, cu care fara doar si poate el vorbeste, sau se lauda, nu o cunosc pe mama ta si deci prestigiul familiei nu are cum sa sufere, cat despre tine..TU AI ALES, si cred ca ti au asumat toate astea inainte, kit ca la 16 ani impulsul dicteaza mult mai mult decat constiinta si ratiunea.
5. Daca i ai fi spus mamei tale inainte NU STIU daca ai fi rezolvat ceva. doar ai fi ranit o, ea ar fi hotarat poate sa te tina sub observatie, tu ai fi facut tot ACELASI lucru, si ea fi suferit de 2 ori, asa NU ARE SENS sa zici ca ai gresit ca nu i ai spus.
LA CEEA CE a fost inainte relatia tu si mama ta, zic aproape sigur ca NU o sa se mai poata reveni decat greu, trebuie sa ai tact, respect si sa o faci sa inteleaga ca NU SE SKIMBA CU NIMIC STATUTUL TAU, ca nu devi...si ca AI FACUT o din dragoste pentru EL, acel el, care TREBUIE SA TE GANDESTI ca nu 100% va RAMANE forever, cu tine.
O cunosti pe mama ta, stii ce o poate atinge, :) in suflet, fa un gest, ajut o sa inteleaga ca himenul IN MINUS, ti a adus minte in plus, si la scoala SA AI GRIJA, mare grija, sa nu se afle, sa mai ai grija sa inveti, MAI ALES CA DACA VEI AVEA MICI PROBLEME,mama ta va crede ca .....VIATA SEXUALA TI LE A CAuzat, ca ti a luat mintile..EL, acel el, pe care il percepe ca pe, VORBA unui TIP: <<SA O CRESC EU CA I FLOATE SI SA mi-O.....UN NENOROCIT>>, ESTE vorba unui om cu care am vb ca as vrea sa am o fata si el a zis ca VREA BAIAT CA doar : << CITATUL DE MAI SUS>>

SPER ca nu te am ametit prea tare, ca ai inteles ceva..din tot ce am insirat si..FA O CU CAP, ADICA ai grija sa NU SPUI FETELOR LA o tzigara, sau la o cafea, sau la bloc..ca AJUNGi sa te barfeasca mediul pe care il crezi AL TAU, si prietenii, nimic nu e mai misto la acei ani sa vb despre cine cu cine se mai.....


PUPIc!

mirabela_lp spune:

Buna.. am si eu o mica problema.. de fapt, nu prea o pot numi problema ci mai degraba preocupare. Ma inteleg foarte bine cu mama mea si o iubesc enorm.. am avut multe discutii despre inceperea vietii sexuale.. i am promis ca atunci cand voi face acest pas ii voi spune. Din pacate, s a intamplat acum cateva luni si inca nu stiu cum sa i spun. Prietenul meu mi a sugerat sa i povestim impreuna cum s a intamplat (ei se inteleg foarte bine..), dar mi e frica. Stiu ca ar putea intelege orice, dar, in legatura cu asta, nu stiu la ce sa ma astept. Imi repeta in fiecare zi ca e bucuroasa ca sunt fata ei, ca niciodata nu a avut ce sa mi reproseze... s a invatat sa fiu "copilul model" si probabil o sa perceapa acest lucru ca fiind o mare greseala. Eu stiu ca nu am gresit cu nimic, sunt chiar bucuroasa ca am facut pasul.. m am documentat mult si sunt gata sa trec peste orice problema care s ar putea ivi. Am sprijinul prietenului meu si al familiei lui.. dar, totul pare inutil cand stiu ca ii ascund ceva mamei mele..
Am uitat sa precizez.. am 16 ani, iar el 20..
Va rog.. am nevoie de putin ajutor din partea unor mamici mature
va multumesc anticipat

mama lia spune:

dragele mele domnisoare......si eu sunt o mama de domnisoara. a mea inca e micutza, are doar 12 ani (in curind).

sa va spun cum vad eu treaba asta cu viata sexuala.....in primul rind eu sunt genul de mama care discuta cu fata ei orice....am acoperit deja probleme legate de sex, pozitii, contraceptive, nastere, masturbare, homosexuali,....ma uitam cu ea impreuna la serialul "totul despre sex"....asta deoarece nu vreau sa vorbeasca cu copiii pe la colturi si sa-si formeze idei gresite sau preconcepute despre asta.... discutiile au fost intotdeaua serioase, dar pe un ton vesel, glumetz, astfel incit sa fie un dialog ca intre doua prietene si sa nu se rusineze de mine....

intotdeauna cind discut cu ea ii spun ca decizia inceperii vietii sexuale ii aprtine in totalitate, dar si responsabilitatile....

in toate cartile de specialitate se spune ca virsta optima pentru inceperea vietii sexuale este cea de 18 ani....chiar daca tu poti procrea din clipa in care ai ciclu....

ideea care este...la 16 ani viata e frumoasa, roz....iubirile sunt deosebite, te fac sa simti fluturasi in stomac....dar trec...te lasa cu gust amar cele mai multe.....de aia e bine sa fii un pic mai cerebrala, mai precauta, sa nu te arunci cu capul inainte, mai ales ca baietii sunt mult mai superficiali in privinta relatiilor la aceasta virsta (asta orice mi-ati spune voi)......ca nu stii cind te vei da cu capul de toti peretii...noi, mamele, care am trecut prin asa ceva vrem sa va spunem din propria experienta, dar asta ca sa va protejam....stiu ca asta nu se poate decit intr-o oarecare masura, dar macar pina la 18 ani, cind "deveniti" adulti, ne straduim si noi...sa nu dati cu pietre, dar cind veti fi parinti veti intelege atitudinea asta mai bine!!!

daca fata mea si-ar incepe viata sexula la 16 ani si nu ar vorbi cu mine de nici un fel....m-as simti in primul rind tradata (dar aici e vorba numai de mine, din cauza relatiei apropiate pe care inca o mai am cu fata mea) si mi-as pierde increderea.....as ierta-o, evident, dar nu as mai privi-o la fel.....as privi-o ca o dezamagire nu pentru ca si-a inceput viata sexuala, ci ca nu a vrut sa ma intrebe...sa imi impartaseasca......nici nu stiu cum sa va zic sa intelegeti.....dar daca mi-ar spune din timp ca iubeste un baiat as discuta cu ea....despre ce simte, despre el....cite si mai cite....i-as da un sfat.....poate mai multe.....dar macar as sti ca nu a mers pe sest.....e durereros ca mama sa vezi cum copilul se fereste de tine....

cu toti gresim...si copii si parinti.....copiii cind se nasc nu vin cu manual...meseria de parinte se invata pe drum....se fura....se adapteaza pe parcurs.....

ideea cu sexul inainte de casatorie nu e aberanta.....cel putin nu in ziua de azi...stiu, si parintii mei gindeau oarecum la fel.....ei spuneau doar sa nu vin cu un copil la usa lor..:)))

dar daca esti un om credincios (banuiesc ca multe mame sunt asa), cu dragoste de Hristos, atunci sexul premarital e un mare pacat....

revenind la sexul premarital si ideea ca nu-ti vei gasi un barbat bun asta chiar e o mare aberatie.....dar sa nu ma spuneti!!!! oamenii sunt oameni....eu sunt la a doua casnicie si primul sot a fost si primul barbat cu care am facut dragoste, inainte de casatorie ce-i drept ....un om bun, destept, dar dupa 8 ani am divortat....incompatibili !!!!! ne-am casatorit dintr-o mare dragoste....lucru insuficient intr-o casnicie, nici macar un copil nu uneste doi oameni.....nici in cazul nostru nu a unit....

asa ca fetelor, macar discutati cu mamele voastre, chiar daca nu le veti asculta....cine poate sa va dea un sfat mai bun (din dragoste) chiar daca nu e ceea ce vreti voi sa auziti.....

nu stiu daca am fost coerenta....scriu pe bucatele, printre lucrari ....

oricum, daca vreti sa intrebati ceva nu ezitati!

Miruna Enescu spune:

Doamnelor si domnisoarelor,
Si eu sunt mamica, dar cum baietii mei sunt inca la gradinita, ma identific mai degraba cu fata decat cu mama...

Oricat de apropiate ar fi o mama si o fata, mie nu mi se pare in regula ca mama sa se astepte ca fata sa vina sa-i povesteasca ce si cum s-a intamplat in viata ei sexuala. Pana la urma, asta este o chestiune extrem de intima, intre doi parteneri care se iubesc si au o relatie numai a lor.
Mi se pare bine sa vorbeasca (mama si fata) din vreme despre toate cele, si ca mama sa isi declare disponibilitatea de a fi alaturi cu orice sfat CERUT, dar nu si sa se astepte la discutii pe aceasta tema atata timp cat totul merge bine si fata nu simte ca are vreo nelamurire sau indoiala.
Eu in locul "fetei" i-as mentiona asta mamei "ca din intamplare", mai degraba as lasa-o sa inteleaga ca s-a intamplat si ca daca mai am ceva de vorbit cu ea despre asta o voi face-o cand si daca simt ca este cazul.

Cat despre Anka - nu ma simt in masura sa-i dau vreun sfat, nu imi pot imagina care este de fapt viata intr-un orasel ca al ei, unde trebuie sa ai mereu grija la ce zice lumea. Cred totusi ca cine spunea sa-i dea timp mamei ei sa se obisnuiasca cu ideea, avea mare dreptate.

Va pup,

ankadra spune:

ok... salut din nou.. au trecut 3 saptamani de cand s`a intamplat ce am povestit mai sus... cu mama n`am mai vb despre viata mea sexuala.. doar i`am aratat acest forum.. si mi`a zis ca ma iubeste.. si ca niciodata n`o sa se indeparteze de mine pentru chestia asta.. doar ca ii trebuie putin timp sa isi revina.. m`a pus doar sa jur ca n`o sa mai merg pe la prietenul meu pe acasa.. si ca n`o sa mai fac dragoste cu el.. cel putin pana la varsta de 18 ani.. Cum zicea si Miruna.. nu mi se pare normal sa merg la mama si sa ii zic... "stii.. prima oara a fost asa si asa..".. trebuie sa existe o oarecare intimitate.. Zilele trecute.. in urma unor discutii.. mi`a zis asa. "eu.. pana nu demult credeam ca ai personalitate.. dar m`am inselat". Parerea mea este ca mama crede ca eu mi`am inceput viata sexuala deoarece am fost obligata.. sau pacalita.. dar nu este adevarat. Mi`am inceput`o cand m`am simtit pregatita.. atat din punct de vedere psihic.. cat si din punct de vedere al cunostintelor. Eh.. sper ca in timp sa accepte lucrul asta. Si.. mirabela.. eu zic sa ai mare grija cand o sa ii spui mamei tale..deoarece.. chiar daca voia sa ii zici..nu cred ca se astepta sa se intample chiar atat de devreme..
Multumesc pentru ajutorul acordat }{

mirabela_lp spune:

saru`mana pt sfaturi :)
o sa tin cont d ele
sunt foarte fericita, relatia (sa i zic asa..) cu prietenul meu merge splendid si sper sa nu se termine niciodata..

chiar am discutat cu el despre varsta asta.. s ar putea sa regretam unele decizii (in special eu..) pe care acum le consideram aproape perfecte.. dar, pana la urma, atata timp cat nu regretam nimic in prezent, sper sa fim destul d responsabili si norocosi sa nu regretam nici in viitor..
in orice caz.. eu ma simt iubita si norocoasa, iar daca s ar intampla ceva care sa mi tulbure echilibrul, mi as aminti cu drag de ceea ce s a petrecut si nu voi regreta niciodata ce am facut :)

in cazul meu "indragosteala" (care este mai mult cerebrala) tine de ceva timp (cam indelungat) si merge din ce in ce mai bine
sper sa nu ma imbat cu apa rece dar asta o voi afla in timp.. deocamdata timpul tine cu noi si sper sa nu se razgandeasca

o sa va tin la curent cu informatii.. (cu riscul d a va stresa :P )
sa aveti o viata fericita si destepti :)