Cum v-ati decis ca e vremea de bebe?
Raspunsuri - Pagina 2
ancasoare spune:
Fetelor, va multumesc... face tare bine sa afli din experientele celorlalti!!
Oricum, pana cand ne vom apuca de treaba vreau sa-mi fac analizele... am avut timp de 15 ani pisica, practic am crescut cu pisica in casa... acum nu mai este cu noi
a murit acum o saptamana 
am ramas cu catelul, un bichon bolognez...
analizele sunt musai, mai ales ca eram cu pisica bot in bot ![]()
Ne mai acordam un ragaz de vreme... sotul va fi implicat in ceva proiecte noi din septembrie, training-uri, examene Microsoft, etc si sper ca si eu sa schimb jobu'... iar la anu' pe vremea asta sper sa fiu gravidutza![]()
cu drag,
AnFlo
Bad Dobby!
Burtocika spune:
Ca sa raspund la intrebarea ta ... virsta si numai virsta !!!
Eu am 31, sotul 35; in principiu si eu l-am planificat pina-n 30, dar m-am maritat tirziu, la 28, si nici n-am apucat sa stau prea mult inainte cu sotul; dupa ce ne-am casatorit, am stat la soacra un an (deci nu prea am avut viata linistita pe care o visam :)), timp in care ne-am amenajat apartamentul; cind am putut sa ne mutam (apartamentul este si acum, dupa 2 ani, nemobilat complet), sotul si-a schimbat serviciul, lucreaza pina seara, asa ca de-abia ne tragem sufletul in week-end; de vacante in strainatate nu poate fi vorba, pt ca nu le putem planifica, din cauza serviciului lui, si nici nu-si poate lua mai multe saptamini legate.
Asa ca am aminat momentul de la 30 la 31, si probabil va fi 32, pt ca daca ne punem pe treaba anul asta (cum intentionam), de-abia la anul va veni.
Daca ar fi dupa noi, l-am face pe la 40 si mai tirziu, pt ca simt ca mai am multe lucruri de facut inainte sa fac un copil. Si nici nu ma simt pregatita sa-mi asum responsabilitatea unui parinte, vreau sa mai fiu eu insami copil inca putin :)
Din pacate, ceasul biologic a inceput sa bata rau de tot, mai ales daca vrem sa facem 2, asa ca ...
Si eu nu consider ca un copil imi ofera un scop in viata ... Viata mea merge foarte bine si fara copil, si nu vreau sa fiu un parinte care sa-si subordoneze intreaga viata copilului si in momentul in care acesta creste, sa ramina debusolat si dezorientat ... Un copil este ceva deosebit, pe care trebuie sa-l ocrotesti si sa-l iubesti, dar fara a-ti abandona personalitatea ...
Boghi
http://community.webshots.com/user/bogdanai
irinacodrina spune:
Noi am inceput sa iesim impreuna cand eu aveam 25 de ani iar Paul 26 si jumatate. Curand ne-am mutat impreuna.... dupa un an ne-am casatorit... eu avem 26 ani si jumatate, el 28. Si acum stam in chirie... am zis ca asteptam pana se va intampla minunea sa avem si noi o camera micuta a noastra. Dar apoi ne-am pierdut speranta...
Pe de alta parte, eu sunt astmatica... am si RH negativ. Asa ca mi-am zis.... limita maxima de facut copii - 30 de ani. Cum anul trecut deja faceam 28 de ani.... ne-am pus problema: cat mai asteptam? Daca nu vom avea niciofata casuta noastra? Sa nu avem nici copil? Si ne-am hotarat. Si am intrerupt anticonceptionalele.....am mers la Iasi sa fac analize, sa vad daca am voie sa fac copii din cauza astmului..... si surpriza! Nu pot ramane insarcinata. Si analize, tratamente, HSG, instilatii...a trecut un an si jumatate..... uterul e prea mic. Si sunt deja cam in varsta..... nu mai raspunde corpul la tratament asa de bine. Acum am renuntat la tratament, ca ma dereglase de tot.... imi urmaresc temperatura..... si ma las in voia sortii. Ca nici bani de analize, drumuri la Iasi, tratamente, nu mai am. Pe mine si asa ma costa foarte mult tratamentul pentru astm si alergii,....
Si uite ca tocmai acum ne-am luat garsoniera....cu credit, pe 21 de ani.... azi am incheiat toate formalitatile, toate actele. Dar nici urma de sarcina. Si ne straduim.... sa prindem momentul ovulatiei, picioare pe pereti..etc..... si minunea nu vine.
Asa ca, daca iti doresti copii.. nu astepta!
Doris-Alina spune:
Draga Anca!
Niciodata nu cred ca vom avea tot ce ne trebuie ca sa fim pe deplin multumiti...
Noi ne-am dorit-o si asteptat-o pe Ines 6 ani, batuti pe muchie.
Aveam tot ce ne trebuie, lipsea doar ea...si tare greu ne-a fost, tratamentele ne-au facut sa vindem lucruri din casa dragi noua, pentru a putea continua , nu mi-e rusine sa o spun.
Dar a meritat, acum doar ea e cea care imi insenineaza zilele, restul le facem/refacem noi, sanatosi sa fim...
Poti citi povestea noastra la Nasterea pe glob - ARIPI DE INGER DESCHISE SPRE CER.
Vei intelege multe...deci, nu mai stati pe ganduri, la treaba...
DORIS si
INES
Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul!
POZE CU NOI
vulpitza spune:
Aceasi intrebare ma framanta shi pe mine, pana akuma am tot amanat momentul, ba peste 2 ani, ba la anu, shi in 4 ani de casnicie tot asha am tinut-o pana akum ( la anu ...)eu fak 26 luna viitoare, iar sotul meu 27 in dec.
Am zis ca daca se intampla intre timp cu atat mai bine. Dar ce ma roade pe mine e ca sunt fumatoare, sotu nu e, si daca se intampla sa raman insarcinata o sa afecteze bebele( mai mult ca sigur nu? ce intrebare pun :) ) Intreb fetele care sunt fumatoare shi au ramas insarcinate inainte sa renuntzatze la fumat, ce ma sfatuiesc?
dana_boeru spune:
buna fetelor
sunt si eu o mamica aspiranta
sa zic si eu despre mine: am 30 ani, sotul 38, suntem casatoriti de 2 ani. avem un apartament de 2 camere nedecomandat, "mobilat" din adunatura, masina ioc, rate o groaza, iar situatia financiara e acceptabila.
o vreme am zis si eu ca nu facem bb macar pina ne mutam intr-un apartament mai acatarii, dar vremea trece...
asa ca am privit si eu la altii cum au facut ei si casa, si masina si cariera si dupa unu sau chiar mai multi bebei.
cred ca un copil te mobilizeaza si-ti da o energie de a lupta mai mult decit orice altceva.
asa ca ne-am decis si noi sa facem un bb ca restu se fac ele pe urma.
eu nu am ramas niciodata insarcinata, sper eu ca doar pt. ca am stiut sa ma protejez. deci sper sa nu existe probleme cind voi zice start.
anul acesta am fost in concediu si, ciudat, in vacanta asta a lipsit ceva (sau mai bine zis cineva). si anume, acel cineva care ne face sa devenim o familie in adevaratul sens al cuvintului.
asa ca peste o saptamina sau maxim doua merg la ginecolog sa vad ce-mi zice, ce analize sa fac, ce sa maninc, ce vitamine, minerale si altea alea sa iau, etc.
apoi voi merge si la stomatolog sa mai rezolv ce mai e de rezolvat, si sper eu ca din noiembrie sa ne-apucam de treaba.
daca aveti ceva recomandari va astept cu inima deschisa.
Laura10 spune:
Iubita mea, a trecut o luna si nu ne-ai mai povestit nimik.
Cum ramane cu bebe?
asteptam vesti
catty spune:
LAURA10 poate ca incearca si ea ca si noi nu?
Eu continui sa sper, si sa imi regasesc achilibrul dupa cea de a 4 sarcina pierduta pe 18 iulie. Dar toate trec, si dorinta de a fi mama le intrece pe toate. Stiti, acum cateva saptamani sotul meu m-a implorat sa fac un copil, si apoi parca mi-a dat in cap cand mi-a spus "de ce vrei sa strici totul?". parca a cazul cerul pe mine. Acum stiu ca trebuie sa reusesc sa fac un bebe chiar de ar fi sa mor, vorba aia.
Nu conteaza ca suntem inglodati in datorii si in rate, trecem noi peste toate, mai ales cand o sa avem certitudinea ca suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului.
Mult noroc tuturor si sa vina repede bebicul la toate. 
Si LA MULTI ANI TUTUROR MARIUTELOR!
Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata "sunt prea fericit".
catalina
felicia74 spune:
sunt o persoana care a asteptat sa-mi vina timpul sa fac bebe.
avem casa noastra, masina, dar si 32 de ani...
acum astept bebe-ul in decembrie dar cand vad ce miracol se produce un lucru regret - trebuia facut mai demult. parca au trecut anii mai tristi...
de abia o astept s-o vad pe strumpfitza.
felicia + Ilinca Teodora
