Meserii pentru copiii nostri

Foarte des intalnesc parinti care isi doresc ca peste ani copiii lor sa fie programatori, informaticieni, avocati, etc. Parerile sunt impartite, unii spun sa lasi copilul sa decida singur, altii sustin ca e mai bine sa te implici si sa incurajezi copilul de mic sa aleaga un drum cu succes. Credeti ca meseriile care au succes azi vor mai fi valabile peste 10 ani si cu aderarea in UE?
In conditiile in care scoala romaneasca s-a deteriorat si cadrelor didactice le lipseste arta comunicarii, ne ramane noua, parintilor, misiunea de a detecta ce talent are copilul. Ce facem si cum facem?

Baiatul meu cel mare vrea sa se faca programator si eu lupt pe toate caile sa-l fac sa se razgandeasca, sotul meu este programator si stiu ce inseamna. Baiatul cel mic vrea sa fie medic veterinar si il incurajez. Eu as fi vrut sa fiu avocat, medic, acum ma bucur ca nu sunt niciuna din astea si ma intreb la care intersectie am stiut sa aleg si cine m-a ajutat. Sau este destinul?

Nu certati copiii cand viseaza!

ara_kis spune:

Cazul ideal este cind copilul dovedeste un talent, o inclinatie spre ceva. Atunci e simplu , isi va urma chemarea. La extrema cealalta se afla cei pe care nu-i atrage nimic in mod deosebit. Scoala romaneasca asa cum este ea mai mult incearca sa uniformizeze decit sa individualizeze, copiii si adolescentii nu prea au posibilitatea sa se angajeze ca-n vest ptr a intra in contact cu diverse domenii. Ca parinte, ce poti sa faci, sa-i prezinti cit mai multe meserii, care este cautarea lor pe piata , perspectiva in tara si lume, etc. De asemenea, poti sa apelezi la ajutorul unui psiholog care sa determine catre ce ar avea aplecare copilul cit si daca e capabil sa duca pe termen lung ce-si propune.
Important e in final sa faci de placere ceea ce faci si ca niciodata nu e prea tirziu sa alegi sau sa-ti schimbi meseria.

Rufus spune:

Eu zic sa faca fiecare ce vrea. Programator ar fi excelent, nu cred ca stii ce o sa insemne cu adevarat in viitor. Medic veterinar, dupa tine este ok, eu zic ca, in afara de sectia care pregatesc cadre de control in ceea ce priveste alimentatia (nu stiu cum ii zice la sectie, dar este foarte "disputata"), nu ai cel mai viitor.
Asa ca de ce sa ne bagam?
Sigur, daca putem sa-i indrumam sa-si descopere calitatile, suntem obligati sa o facem.

http://community.webshots.com/user/tora97

craciunitza spune:

Ce inseamna sa "ai viitor"?

Nu certati copiii cand viseaza!

lgireada spune:

craiunitza, lasa-l sa fie programator! E "de viitor"!
Ce inseamna pt mine de viitor? In primul rand sa nu te gandesti daca ai ce manca maine, sa ai un trai decent. Care e balanta vietii pana la urma? Sa iti poti permite sa traiesti pe spinarea proprie si nu sustinut de parinti, sa poti face un copil, etc. Deci nu mare lucru, bucuriile mici ale vietii. Dar chiar si pt astea la noi in Ro trebuie sa muncesti destul de mult
Aaa, si treaba cu UE, pai sigur de programatori va fi nevoie!

Liliana

Kikina spune:

Fac si eu rost de-un programator pt. UE, daca e "de viitor". Dar ce fac cu celalat junior care nu stie incotro s-o apuce, ca nu-i place nimic anume? Si nici noi nu stim ce i s-ar potrivi...

craciunitza spune:

Ma gandesc ca daca fiul meu va gasi un medicament pentru animale, va fi "de viitor". De ce sa nu fie medicina veterinara de viitor?!?
"Ce inseamna pt mine de viitor? In primul rand sa nu te gandesti daca ai ce manca maine, sa ai un trai decent. Care e balanta vietii pana la urma? Sa iti poti permite sa traiesti pe spinarea proprie si nu sustinut de parinti, sa poti face un copil, etc."
Da, asa e, pentru mine conteaza si sa-ti placa ceea ce faci, sa n-o faci neaparat pentru bani. Iar copilul meu iubeste animalele si comunica cu ele. De programatori e plina lumea, cred ca planul e realizat pe cateva decenii de-acum inainte. Nu vreau ca fiul meu sa fie "x" care asteapta ziua de salariu. Cate sanse are o firma noua de soft comparativ cu un spital pentru animale? Pe cel mare mai bine il incurajez sa-si faca formatie decat sa fie programator
kikina, pe copilul caruia nu-i place ceva anume il poti supraveghea in momentele lui de relaxare si sigur o sa te surprinda ce descoperi. De obicei nu suntem foarte atenti cand copilul se joaca, se odihneste, se uita la tv. Consideram necesar sa supraveghem activitatile, nu relaxarea. Pe al meu l-am prins pupand matzele de la bloc de mai multe ori si apoi am inceput sa-l urmaresc si mi-am dat seama ca nu este o toana, chiar ii place, desi cand era cu noi nu reactiona asa. La tv se uita numai la Animal Planet si desenele lui reprezinta in mare masura animale. Acum, datorita lui, avem doua matze si un hamster (din patru) si este foarte fericit, are poza matzelor in penar si casa noastra e plina de amici care vin sa-i vada animalele. Comparativ cu el, baiatul pasionat de calculatoare sta ore intregi pe net si pana si cu copiii vecini vorbeste tot pe net, daca il trimit la fotbal in parc e cea mai mare pedeapsa, face si desface calculatorul cot la cot cu taica-su, are deja limbaj de cunoscator iar in momentele de relaxare il pandeste pe taica-su daca lucreaza sau calculatorul e liber
Nu stiu daca e bine cum procedez dar decat ore intregi cu un robot, mai bine o zi cu animale.

Nu certati copiii cand viseaza!