traiam o minune!... dar...s-a rupt vraja!!!!

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns iren spune:

Alice, itzi doresc din toata inima sa-tzi revii shi sa redevii o femeie cu pofta de viatza. De fiecare data cind vad postari de-ale tale, le citesc shi-mi zic "ei, uite, tipa asta e o femeie a-ntiia, sufletista, puternica shi ambitzioasa!" shi tare-mi doresc sa nu ma mai pling de asha zisele mele necazuri, care par nishte alintaturi de copil rasfatzat pe linga ale tale...Eshti una dintre putzinele femei pe care le admir.
Itzi doresc multa fericire shi linishte sufleteasca

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo
decembrie
degetzeii


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mimitete spune:

Alice, ai grija de tine caci putini oameni ar fi reusit sa treaca prin ce ai trecut tu si sa mai si fie in stare sa creasca doua minuni de fetite.

- sportul sau orice activitate fizica ajuta la starile de depresie
- haine noi si un mic de machiaj face bine la moral
- coafor sau manicura iarasi ridica moralul
- o iesire cu prietenele la un film bun
- si da, du-le pe fete la Disneyland caci bucuria de pe fetele lor o sa te rasplateasca

Mult noroc si putere,

Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns KUKI spune:

Wow ! Alyssa, bravo ! Esti pe drumul cel bun !
Bune idei ! Machiaje noi de primavara. Asta am sa fac si eu.
Poate ne intalnim in continuare, aici sau la un subiect nou sau vino cu noi la "Clipe din trairile..." unde sa uitam de cele rele.
Sa incepem sa vedem si sa vorbim despre binele din viata noastra.
Sa incercam sa ne exersam umorul din nou, sa zambim impreuna, sa barfim si noi un pic ca fetele..."sa dam note la kurulete" ... Asta mi-a placut la nebunie !

Ce zici ? Gata cu doliile, vine primavara ! Definitiv !



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alma spune:

Fantomele ne mai bantuie cateodata, doar sunt oameni care au facut parte din viata noastra si nu pot disparea definitv, chiar daca si-au incheiat socotelile cu viata pe pamant.
Alice, esti intr-adevar o femeie puternica, dar ai si tu momentele tale de slabiciune, doar esti femeie , cu sentimente si trairi. Nu e usor sa treci printr-o despartire, mai ales printr-una asa cum ai trait-o tu. Ai dreptul sa plangi, sa suferi, doar asa poti merge mai departe.
Vine primavara! Incearca sa zambesti mai mult, sa lasi incet in urma suferinta si sa te bucuri de viata impreuna cu fetele tale si, de ce nu, cu un alt el, care va aparea atunci cand e momentul!

http://community.webshots.com/user/freediaro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mik spune:


Alyssa, remuscarea ta fata de ceea ce s-a intimplat mi se pare mult prea mare ! Chatonel a explicat foarte bine ca nu erau decit 2 drumuri posibile. Reactia ta seamna cu aceea de frati mai mari care nu vor un bebe nou in familie si daca o nenorocire se intimpla cu bebelusul cred ca e din vina lor. Ai facut tot ce era omeneste posibil !

Hai fa-te frumoasa, fetele tale au nevoie de cea mai frumoasa mamica din lume !


Mik.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana72 spune:

Alice, un martisor si un ghiocel pentru tine si fetitele tale!

E 1 martie, bucura-te de aceasta prima zi de primavara. E un nou inceput.

Nu e usor sa lasi trecutul deoparte si totusi asta trebuie sa faci, let go of the past!
Lasa ranile sa se vindece si mergi mai departe.

Cred ca e o idee foarte buna sa ii scrii o scrisoare lui Alin in care sa pui tot ce ai pe suflet.
E o metoda de vindecare.

Eu am folosit-o de multe ori. Cand simteam ca se aglomerau prea multe lucruri in sufletul meu, le asterneam pe hartie, fie ca erau bune, fie ca erau rele. Asa cum imi veneau. Uneori le reciteam, mai adaugam cate ceva. Iar dupa aceea ma simteam ca si cum as fi depus un bagaj. Ca si cum s-ar fi facut un spatiu in sufletul meu pe care il puteam umple cu ceva nou.

Sunt o gramada de lucruri noi si frumoase cu care iti poti umple sufletul. O raza de soare, un suras al fetitelor tale, o noua iubire...
Sufletul tau tanjeste dupa o noua iubire, da-i voie sa se dezvolte. Il vei gasi si pe cel cu care vei trai fericita pana la adanci batraneti. Te-ai intalnit mai intai cu zmeul, dar o sa apara si fat-frumos.

Cat despre vina ea nu iti apartine. Nu poti salva pe cineva care nu vrea sa fie salvat. Copiii tai au mai multa nevoie de energia ta.

Esti fragila ca orice fiinta, dar tocmai asta este forta ta!


Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos

Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ionella3003 spune:

Alyssa, pt. tine si pt. fete!
Noapte buna, domnisoarelor! (noapte-i la noi, stiu...)

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brendamitran spune:

Uffffff.......nici nu stiu cum sa incep....
Te urmaresc,demult te urmaresc.Ai putea spune,fata draga,asa cum spunea cineva odata:"Viata mea e un roman".De fapt,viata fiecaruia dintre noi este un mic roman in nemarginirea asta a timpului.
Citeodata ne miram de unde avem atita putere in suflet sa rabdam toate durerile......
In primul rind cred,asa cum ti-au mai spus si alte fete,ca ar trebui sa schimbi psihologul...iarta-ma,dar cred ca-ti ia banii degeaba.
In al doilea rind,ar trebui sa propui viitorului psiholog(sau actualului,daca nu vrei sa-l schimbi),sa dezvoltati un pic si sa incercati sa patrundeti in gindurile ex-ului...gindurile de la vremea respectiva,sa incerci sa intelegi pas cu pas ce s-a petrecut in mintea lui ,luind-o putin dinaintea inceperii calvarului.Incearca sa-i gasesti cauza,care cu siguranta nu esti tu.
Eu cred ca el devenise un bolnav psihic,un bolnav psihic care si-a gasit refugiul in drog.Nicicum nu l-ai determinat tu sa-si ia viata,asta e sigur.Mai devreme sau mai tirziu tot s-ar fi intimplat.
Daca putin cite putin o sa incerci sa derulezi filmul(dar numai pe bucatele,pe care sa le analizezi individual),cred ca-ti vei schimba viziunea asupra evenimentelor si chiar si asupra ta.
Nu te mai invinui inutil,nu mai privi inapoi,ai linga tine doi ingerasi care nu trebuie sa creasca linga o mama trista,doi ingerasi alaturi de care sa te bucuri si impreuna cu care sa zimbesti vietii.....
O sa revin,ca am fost intrerupta si mi-am pierdut sirul gindurilor...
Pina atunci,capul sus,Alyssa!

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana72 spune:

Alice, desi nu ne cunoastem se pare ca viata ne-a rezervat niste experiente intrucatva similare.

Lucrurile de care vorbesti la subiectul despre avort:
« Sotul meu ma acuza mereu de amanti. La inceput mi s-a parut o gluma, pentru ca nu era gelos. Apoi a devenit o adevarata fixatie pentru el. Nu stiam de ce se comporta asa, nu ii dadusem niciodata nici un motiv de neincredere... »
« Pe la doisprezece noaptea m-am trezit cu el peste mine, uitindu-se fix in ochii mei, plingind. Ma intreba de ce l-am inselat, de ce i-am distrus viata... »
Al meu imi scotocea continuu in toate lucrurile, verifica in telefon cine a sunat, pe cine am sunat…
Ma trezea noaptea la 2-3-4-5 ca sa imi faca scene de genul asta. El era gelos de o gelozie patologica. Era incapabil sa perceapa realitatea, iar eu eram incapabila sa inteleg ca un om poate fi atat de departe de realitate. Imi venea sa ii spun, da, am 5 amanti numai ca sa ma lase in pace. Culmea e ca la vreo 9 luni dupa ce ne-am despartit, m-a intrebat daca mi-am gasit pe altcineva si am spus da. Vreo doua luni nu am mai auzit de el si credeam ca am scapat, pentru ca apoi sa revina spunandu-mi ca nu ma crede! Deci indiferent ce as fi spus, tot nu credea decat ce vroia el.

Ca sa nu mai vorbesc de amenintarile ca se sinucide si ca voi purta toata viata pe constiinta moartea lui…, incercarile de a ma forta sa fac diferite lucruri…

Cand eram la maternitate, dupa ce ne despartiseram, m-a sunat intr-o dimineata la 5 ca ii e foarte frica. S-a incuiat in casa sa nu vina sa il rapeasca sectele! Am multumit vietii ca nu mai eram langa el in momentul acela, caci toata frica aceea s-ar fi revarsat violent asupra mea si a copilului. Asta era fixatia care il facuse sa ma bata si dusese la despartire, faptul ca toti prietenii mei erau sectanti (pe langa faptul ca imi erau amanti sau lesbiene). In mintea lui ma batuse ca sa ma apere pe mine si pe copil de incostienta mea care ne ducea in mod sigur la pierzanie in sanul unei secte. Era convins ca eram manipulata si ca voi sfarsi sinucigandu-ma impreuna cu « secta ». Acum imi dau seama ca pentru el puteau fi si piticii de pe marte, ca tot aia era. Era complet dus. Conform « logicii » lui ar fi putut sa ne omoare ca sa ne scape de presupusa sinucidere.
Mult timp am cautat sa inteleg unde am gresit, ce am facut sa ii declansez lucrurile astea. De abia acum am inteles ca nu am nici o vina. Indiferent ce as fi facut, nu il puteam ajuta, desi am incercat.

Pentru mine a fost un declic ceea ce ai scris tu acolo. Pentru ca nu gaseam nici o explicatie valabila comportamentului fostului meu prieten, poate doar vreo boala psihica. Imi spusese ca in tinerete s-a drogat si ca anumite droguri lasa sechele, duc la paranoia si altele, dar cum eu nu stiam nimic despre droguri, mi-am spus ca daca s-a lasat ar trebui sa fie ok. Acum imi dau seama ca nu era ok. Nu cred ca se droga in momentele acelea ca nu avea cu ce si nici bani cu care sa isi cumpere, dar se pare ca sechelele au cam aceleasi manifestari.

Cred ca nici tu nu ai fi putut sa iti salvezi sotul. Chiar daca s-ar fi lasat, nu ar mai fi fost acelasi niciodata. Doar niste specialisti ar fi putut sa il ajute. Poate, pentru ca nici asta nu e sigur. Unele drumuri sunt fara intoarcere.

Fie ca timpul sa iti aduca pace in suflet si multa bucurie.




Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos

Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns She spune:

quote:
Originally posted by Alyssa

Off... mai ce asi face un "girls night's out" cu voi!!! Dar asa cu veselie, nu cu pareri de rau si amintiri!... Asa sa agatam si noi barbati singurei si sa le dam note la kuruletze :))

Aveti toate dreptate! Da, este adevarat, She... Trebuie sa invatam sa traim cu fantomele din trecutul nostru... Intr-un fel ma simt usurata ca cel putin la mine s-a terminat in realitate, au ramas numai in mintea mea. Orict de tare ma doare, nu ma va durea si mai tare sa il stiu ca sufera undeva la vreun colt de strada tremurind dupa urmatorul high.
Fantomele sint acolo si le vad mereu... Piciorul lui Sarah este o copie fidela in miniatura al piciorului lui. Tendonul lui Ahile, forma degetelor de la picioare... Maya are un suris care din profil seamana cu al lui, exact si izbitor!... Si mai si fluiera asa usor si suierat cind face cite ceva meticulos, exact ca el de uneori tresar. Nu are de unde sa ii fi copiat asta, ca era prea mica atunci cind ne-am despartit...

Ceea ce traiesc acum este in parte procesul de doliu si parerea de rau este o parte din ea. Ne pare rau ca nu am putut face mai mult... Si alta parte este ceva ce se numeste co-dependenta la el din partea mea...Sint constienta de ambele si incerc sa le rezolv. Voi fi ok, sint sigura.

Si fiecare divort sau despartire de persoana iubita este o experienta de pierdere... si e dureroasa si trebuie timp pentru refacere. Daca asi avea o bagheta magica asi face o minune sa existe cu adevarat "si au trait fericiti pina la adinci batrineti".

In pauza de masa m-am dus si mi-am luat machiaje noi, culori noi de primavara... Nu m-am machiat de luni de zile! Mi-am adus aminte de terapia instantanee a unui ruj bun :)
Si cind voi ajunge acasa voi lua toate lucrurile mele de purtat care sint negre si le voi pune intr-un dulap, in cutie. Prea mult negru am purtat in ultimul timp!

Joi am bilete la balet, va fi o seara speciala pentru mine si pentru fete. De abia astept sa ii vad reactia lui Maya. Si o voi lua si pe matusa mea care nu prea iese nicaieri si care nu a fost la balet sau teatru niciodata...
Tot joi, ziua, vom avea un "employee appreciation lunch" la Mariott. M-am ocupat de toate detaliile acestui eveniment social al companiei. Sper ca va iesi atit de bine ca in anii trecuti. Vom fi rasfatati de companie cu mincaruri bune, cadouri si laude.

Si ca tot cine vara, ma alatur si eu fetelor din birou care melga la sala de fitness peste drum... Se zice ca exercitiul fizic inlatura stresul si tristetea...

Si ca sa scap de apasarea asta pe suflet am sa gasesc o zi in care am sa o rog pe matusa mea sa ia fetele si am sa ii scriu lui Alin o scrisoare luuunga in care am sa ii spun tot ceea ce simt. Nu am avut sansa sa ii vorbesc cit era lucid asa ca am tot cocktailul de sentimente contradictorii in mine. Trebuie sa iasa tot afara ca sa fac curat in suflet si in inima, trebuie sa vocalizez cumva ceea ce simt. Am sa sa-i scriu tot ceea ce simt, ca o ultima conversatie. Apoi am sa iau scrisoarea si am sa o pun pe o pluta si am sa ii dau drumul pe lac, unde ne plimbam, la Bluffs...

Si apoi am sa imi planific vacanta la Disneyland cu fetele! Risul zice ca ingrasa si provoaca riduri, dar am nevoie sa rid din toata inima!

Sint ok, poate am fost mai trista ca de obicei atunci cind am postat. Avind in vedere ca am un cargo de bagaje de sortat poate ca obosesc citeodata. Dar voi face eu ordine pina la urma ca sa pot primi pe altcineva in ginduri si in suflet...

Carmen, nu sint material de idol, crede-ma! M-a surprins faptul ca cineva care nu ma cunoaste ma admira. Iti multumesc pentru suport si am sa te sun.
Va multumesc tuturor pentru tot, pentru toate cuvintele frumoase si incurajari, pentru intelegerea si afectiunea pe care mi-ati aratat-o mereu!

Alice






Exact asta spuneam:fantomele, sint ale noastre.sa ne asteptam sa le uitam este o aberatie.Nu ai cum si ..nu vad de ce??
Motiv pt care am scris si faptul ca de fapt, nu conteaza ca ei mai traiesc sau nu, in mintea nosatra ramin oricum.Clipe frumoase, clipe triste, un amalgam de istorie care pina la urma se cimenteaza undeva in noi si ramine acolo.Asta timpul o va face.Important este sa acceptam ca sintem azi ceea ce e trecutul nostru.Mergem mai departe cu copiii nostri, cu fostii nostri, cu pozele lor, amintirile lor, toate astea ne fac un EU personal.Si nu e deloc ceva rau si nici negativ.Absolut deloc.Cind vine ziua in care poti privi si aminti din Fantome cu un zimbet pe fata, ei..atunci esti OK.
Si vine..U'll see..Sint ale noastre si ne sint dragi cumva paradoxal.

Mergi la inceput