traiam o minune!... dar...s-a rupt vraja!!!!

Caroline spune:

Abia acum am citit mesajele tale de aici (nu prea intru pe sectiunea asta) si am ramas fara aer, Alyssa. Cunosc povestea ta de cand ai inceput tu sa comunici pe forumul asta, stiu cand a intrat si Alin si si-a spus pasul, ziceai tu ca era ajutat de altii ca n-ar fi cuvintele lui. Imi amintesc cum incercai sa-l ierti, s-o iei de la capat si totul era fara sens, se termina la fel. Era un cerc vicios din care nu putea sa iasa, nu vroia sa se ajute singur si cadea la loc in noroi tragandu-va si pe voi acolo cu el. Imi amintesc si momentul in care ai hotarat ca fetele tale trebuiesc salvate si ai luat taurul de coarne.
Te admir si te-am admirat mereu Alyssa si pe langa necazurile tale, ale mele mi se par penibile si totusi si din astea mi-e greu sa ies de cele mai multe ori (am incercat si cu Yoga )
Alyssa de unde gasesti atata putere?

Iti urez un an bun, calm si fericire Sa-ti aduca 2006 omul extraordinar pe care il meriti langa tine, cu siguranta exista pe undeva si nici el nu stie ca tu il astepti.

She spune:

Ce mai faci Alyssa?

Alyssa spune:

Multe dintre voi mi-ati scris ca sint o persoana puternica, de admirat. Nu sint nici una nici alta. Am facut ce a trebuit sa fac ca sa spot dormi linistita noaptea si sa pot avea pace cu constiinta mea.

Initial am vrut sa las subiectul asta sa treaca la arhive sau la containerul verde.
Apoi a venit intrebarea “ce mai faci”. Tot asa, nimic nou.

Poate mai rau ca inainte pentru ca m-am afundat in liniste, evit lumea si ma concentrez prea mult in viata mea de “mama” in speranta ca femeia din mine se va atrofia incet-incet.
Am crezut ca ranile mi se vor inchide si ele cu timpul, dar vad ca nu este asa. Ca sa ma pot vindeca bine va trebui sa ma curat de sentimente negative.

Fiindca a trecut destul timp ca sa pot uita de cele rele, imi aduc aminte numai amintirile frumoase. Cumva mi se pare ca este vina mea totala tot ceea ce s-a intimplat. Ca nu am fost destul de puternica sau intelegatoare sa il ajut pe Alin sa isi revina. Si din cauza mea a murit... Ma uit la mine si ma vad o persoana oribila care nu merita nimic.
Daca iau trebuirile logic, vad ca nu am de ce sa simt asa. Si totusi asta simt.
Dau vina pe mine si ma autoflagelez. Ma invirt la nesfirsit in cercul asta vicios si nu pot iesi din el.
Chiar si felul in care vorbesc cu mine este schimbat…Imi gasesc vina in toate, nu ma bucur de realizarile mele, incerc sa trec nevazuta peste tot, nebagata in seama.

Tocmai am primit un e-mail de la o prietena de a mea, receptionista companiei unde lucrez, Angela… Ma certa ca ma subapreciez…

You know Alice dear...I get upset when you sound so negative, hence my call...because you have no reason in the world to be like that...you are a beautiful person...inside and outside...and you do not have to look like a movie star to be called beautiful...I saw you whizzing by in a lovely shade of turquoise, a colour which is so flattering...and you tell me you are not a fancy person...what is a fancy person...you have two amazing daughters, you hold down an important position in the work force, you have some wonderful spiritual values...and you tell me you are not fancy...fancy, you are, because you excel in so much...so never underestimate yourself…remember you must love yourself to want the world to love you. A.

Inseamna ca se vede si de afara schimbarea asta in mine… Trebuie sa fac ceva sa ies din starea asta, este nesanatos pentru mine, pentru fete si daca o tin tot asa simt ca ma voi imbolnavi fizic. Este imposibil ca toata negativitatea asta pe care o simt sa nu aiba rezonanta undeva in mine sub forma unei boli. E prea toxica si destructiva…

roxana1974 spune:

las' ca vine ea primavara! Iti doresc sa te indragostesti, de tine si de viata si sa scuturi toata scoarta aia toxica, sa iesi la aer, sa traiesti pentru tine si fetele tale...
Roxa

philip spune:

esti o femeie demna de toata admiratia si iti doresc mult, mult noroc!

philip&andreea
copilasi dragalasi

KUKI spune:

Alyssa, mie nu mi se pare deloc ca in povestea cu Alin ar fi undeva vina ta. In fond, ai incercat sa-l ajuti cat s-a putut, mai mult de atat nu puteai face. Ar fi trebuit sa vrea sa faca si el ceva. Pana la urma a fost viata lui, alegerile lui, faptul ca la un moment dat alegerile nu mai erau constiente...tot de el a tinut.
In fine, stii cum se spune..."despre morti numai bine". Vroiam doar sa spun ca sentimentul asta de vinovatie mie pentru viata altuia se pare cel mai distructiv pentru tine.
Mi-a placut ce a scris prietena ta. Sunt cuvintele oricarei prietene care vrea sa ajute.
Culmea e ca desi stim bine ca au dreptate, astfel de mesaje totusi nu ne ajuta prea mult. Decat poate mai trag cate un semnal de alarma, dar cam atat.
Cred ca undeva ne lipseste un echilibru esential. Intre datoriile de mama-femeie-sotie.
In cazul meu, cel putin, asta e cncluzia la care am ajuns. Sunt mama si nu e de ajuns, pot gasi pe cineva care sa ma faca sa ma simt femeie, dar nici asta nu mi-ar fi de ajuns. Vreau sa fiu mama si femeie si sotie, intr-o familie. Ca sa ma simt fericita si echilibrata eu am nevoie de toate astea la un loc, nu separat. Poate vine din traditie, poate vine din educatie, o fi o conceptie perimata...dar eu asta simt.

Numai bine, mai scrie-ne ce fac fetele.

ionella3003 spune:

alyssa, esti, intr-adevar o persoana deosebita si iti doresc si eu, ca si Roxana, sa te indragostesti! De fapt sunt sigura ca va veni soarele si pe strada ta pt ca D-zeu nu lasa nici o fapta buna nerasplatita!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

chatonel spune:

Draga Alyssa, cred ca a venit vremea sa consulti un psi. Nu imi place deloc ce spui, tu care esti o luptatoare ai picat in depresie. Ce inseamna... "sa atrofiezi femeia din tine"?
Nu ai nici o vina, decit aceea de a fi iubit prea mult si a avea o inima prea buna!!!
Te rog frumos, nu te juca cu sanatatea ta!

Toulouse, la ville rose

Alyssa spune:

quote:

---

Originally posted by chatonel

Draga Alyssa, cred ca a venit vremea sa consulti un psi. Nu imi place deloc ce spui, tu care esti o luptatoare ai picat in depresie. Ce inseamna... "sa atrofiezi femeia din tine"?
Nu ai nici o vina, decit aceea de a fi iubit prea mult si a avea o inima prea buna!!!
Te rog frumos, nu te juca cu sanatatea ta!

Toulouse, la ville rose

---

Merg la psiholoaga de mai bine de un an. Inainte mergeam la doua saptamini, acum merg o data pe luna. Nici ea nu intelege de ce ma simt vinovata. Lucram la asta acum...

De ce ma simt vinovata?... Dupa separare am vrut sa fac treaba legala si sa ma si divortez, sa imi schimb numele, sa nu mai am de-a face cu el. Am fost la avocata, am preparat hirtiile, dar el se ferea sa fie servit cu ele. Am facut tot posibilul si eu si avocata ca sa fie gasit si servit. Atunci am luat ruta a doua. Aici este legea aia ca daca ai adresa diferita de a sotului timp de un an de zile, faci o cerere in fata judecatorului si esti liber. Tutela o aveam dinainte asa ca divortul mai era de rezolvat. Am vrut asa de mult sa divortez!!!... El spunea peste tot ca el nu divorteaza orice s-ar intimpla... Ca daca nu se impaca cu mine mai bine moare... Se poate ca din cauza consumului excesiv sa fi avut stari depresive... Oricum, cu o saptamina inainte de acea infatisare pentru divort a murit el. Accident? intentionat? Nimeni nu stie... Sa fi fost dorinta lui de a nu divorta atit de mare incit sa fi preferat sa moara?... Atunci este vina mea?...

Si mai este ceva, ceva ce i-am spus cind am ajuns la capatul puterilor, dupa ce a venit acasa dupa citeva zile ce a lipsit, drogat peste masura... Am avut o discutie cu el in care mi-am varsat toata tristetea. Si atunci i-am spus ca el nu mai este omul cu care m-am casatorit. Este un monstru pe care nu-l recunosc. Omul pe care il stiam eu nu ar fi in stare sa faca asa ceva. Si i-am spus plingind ca mi-e frica si ca mi-e dor de Alin cu care m-am casatorit si ca il vreau inapoi... Si apoi i-am spus ceva ce ma va urmari toata viata... In ciuda, in durerea mea i-am spus "De ce nu iti faci odata o overdoza adevarata???... Si uite asa scapi si tu si toata lumea de toata nebunia asta, ca viata nu se numeste ceea ce traiesti tu acum.
Nu te mai chinui nici tu, nici cei de linga tine!"...
Si de overdoza a murit!!! Si atunci cum sa nu fie vina mea???

Psiholoaga mi-a spus de atitea ori ca nu are cum sa fie vina mea, ca in creierul si in inima lui nu mai era loc pentru mine sau pentru copiii, ci numai pentru adictia aia lui, cum sa atinga un nou high... si nimic altceva...

Si ma simt confuza ca nu stiu care este pozitia mea... Really?... Ce trebuie sa simt? Ce sint? Vaduva?... Femeie divortata?... Singura...
Uite, am mers marti sa o inscriu pe Maya la gradinita si secretara m-a intrebat statutul... Am spus vaduva, ca de fapt asta sint in acte... Si s-a uitat la mine trista si mi-a spus "I am sooo sorry!". I-am spus it's ok... It is not OK striga sufletul in mine! Si nici eu nu ma mai inteleg!!!...

Pe de-o parte sint realista ca asta este cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intimpla... Este cinic dar adevarat... Umbla sa ma omoare, ma ura si zicea tuturor ca eu sint de vina de situatia in care este... Mi-era teama pentru mine, pentru fete... Si uite asa la 35 de ani a trebuit sa imi maresc la maxim asigurarea pe viata, sa imi fac testamentul... Nu mai ieseam afara seara, intorceam capul mereu... Si pentru fete este mai bine asa, decit sa zica "daddy este un drogat care ii face viata amara mamei si care vinde droguri la colt de strada"... mai bine sa zica asa cum zic acum "daddy este un inger in rai care ne protejeaza"... Nici eu nu sint sigura de ultima propozitie... dar Dmnezeu e mare si bun si cine stie...

Stiu toate astea... si mai stiu ca sint atit de negative si greu de privit, nu se intilnesc in viata de zi cu zi... Multa lume ar da din cap, si-ar face cruce si ar merge mai departe spunind "Doamne fereste"... si eu trebuie sa traiesc aceste emotii si sa le sortez ca apoi sa scap de ele...

Mi-e dor de vremea cind eram inocenta la aceste simtaminte, cind si eu asi fi dat din cap si m-asi fi gindit bucuroasa cit de norocoasa sint sa am un barbat atit de bun... si atunci cind ar fi venit acasa, m-asi fi aruncat de gitul lui si asi fi multumit in gind pentru familia mea...

Cred ca trebuie sa imi maresc vizitele iara...

philip spune:

of, imi pare rau alice, as vrea sa te pot incuraja, cateodata insa e atat de greu in fata monitorului. imi dau seama cat de greu iti e, ce ganduri ai...ai avut o existenta cum putina lume are si sunt convinsa ca roata aia se va invarti si in celalalt sens. nu-ti pot spune sa ai rabdare, presupun ca de asta te-ai saturat si tu, doar incredere si bucura-te de printesele tale.

philip&andreea
copilasi dragalasi