Cum a venit pe lume o matza de doua opt sute

Ma gandesc de multa vreme sa scriu povestea nasterii lui Filip. Vreau sa pastrez toate detaliile in amintire, sa nu uit nimic. Cu toate astea am tot amanat. Nu stiu nici eu de ce. Dar acum m-am hotarat asa ca incep sa povestesc...
Intr-o frumoasa zi de sptembrie am aflat ca sunt insarcinata. Incercam de la inceputul anului, incepusem analize de tot felul si stateam cu inima cat un purice luna de luna. Dar minunea s-a intamplat la doua zile dupa ce am venit dintr-un concediu odihnitor, si asa a inceput aventura noastra.
Investigatiile le incepusem la o doctorita rezident din Giulesti dar cand am avut testul pozitiv am intrat in panica: mi-a fost frica sa ma dau pe mana ei. Era doar rezident. Asa am inceput sa intreb in stanga si in dreapta pana ce o prietena adevarata m-a convins sa-l sun pe Dr. Tutunaru si sa vin la consultatie.
Primul consult a confirmat sarcina. Am iesit din cabinet in al noualea cer dupa ce vazusem pe ecran un punct cat o gamalie care era bebelusul meu. Au urmat multe vizite, analize, ecografii, burtica a inceput sa creasca, eu am inceput sa ma mandresc cu ea. Una peste alta am avut o sarcina usoara, lipsita de probleme majore. Daca nu as fi avut burta si arsuri in ultimul trimestru nici nu as fi stiut ca sunt gravida.
In ultimul trimestru am avut o perioada cam lunga in care nu am reusit sa ajung la consult si devenisem stresata la gandul ca burtica mea e cam mica. Intr-un final la ecografia de 36 de saptamani s-a confirmat o intarziere de 2 saptamani, in rest nefiind nici o problema, iar concluzia dr. T a fost: "E bine, stai linistita. O sa nasti o matza de doua opt sute, asta-i tot!"
La ultimul consult aflu si vestea cea buna: dr. T. urma sa plece din tara taman cand aveam eu DPN-ul. Ma suie pe masa, ma consulta (eu speram sa-mi zica: opaaaa, stai ca nasti! desi nu eram decat in saptamana 37 aproape 38), ma dau jos si zice: E bine! Eu ce e bine? Nasc azi maine? Nuuuuu, bazinul e bun. Stai linistita ca mai ai. Cat? daca ma apuca tocmai cand nu sunteti? La mijlocul intrebarii suna telefonul si dureaza ceva conversatia. De voie de nevoie am asistat la conversatie pentru ca eram tare nelinistita, putea fi ultima data cand ne vedeam inainte de a naste, si tare mult vroiam sa ne vedem si in timp ce nasc. Dupa ce a terminat de vorbit mi-am cerut scuze. Am ramas ca vroiam sa va intreb daca e cazul sa ma apuc de mutat mobila prin casa. Nu. Atunci ce sa fac? trebuie sa fac ceva anume? Nu, iti traiesti viata. Stai linistita ca e ok. Apoi am aflat ce de fapt dr. stia ca plecarea se putea amana ceea ce s-a si intamplat, probabil de-aia era asa de calm... Plec eu tare amarita Ajunsa acasa am inceput sa disper tot forumul, ca-mi pleaca medicul, ce ma fac. Mi-am disperat si sotul in incercarea de a-l convinge sa avem o partida de da de unde el nu vroia sa-si deranjeze puiul cu nimic, oare ce ma gasise pe mine...??? Pana la urma zic: solutia sta in mainile mele si in aspirator... Fetelor, am dat cu aspiratorul in acea saptamana de aveam casa bec. Cum vedeam o scama, cum dadeam cu aspiratorul in toata casa. Tocisem dreq covoarele de atata aspirat Dar din nefericire in afara de o oboseala crunta nu obtinusem nimic
Tocmai ma hotarasem sa las aspiratorul in cui, sor-mea ma linistise ca daca se intampla ceva mergem la medica ei din polizu, dadusem in cealalta extrema hotarand sa nu ma dau jos din pat timp de 4-5 zile cat lipsea medicul. Era joi spre vineri, medicul urma sa plece luni si imi spusese sa ne vedem ultima data duminica. Eu deja vroiam sa stau cuminte ca sa-mi zica duminica ccc ca totul e bine si mai dureaza. Dar Filip nu a fost de acord cu mine...
Asa ca joi spre vineri nu am putu dormi deloc. Am citit cred toate subiectele de pe forum, am citit toate articolele, ce mai nu mai ramasese nimic necitit... asta numai ca sa aflu cateva ore mai tarziu ca indiferent de volumul de informatie acumulat nimic, dar nimic absolut nu te pregateste cu adevarat sa devii mama. Intr-un final pe la 5 dimineata ma asez si eu in pat. Ma ia o durere de burta si merg la toaleta. Imi fac treburile, ma tot uitam de fro saptamana nu s-o fi rupt apa? Cum toate erau bine mersi la locul lor zic hai sa dorm si eu putin. Peste un sfert de ora iar burta. Moama da ce-oi fi mancat frate de m-am stricat in halul asta, ma ia si cu frig... Merg iar la baie, cand sa termin mai stai un pic asezata ca vine si pipi. Fac, dau sa ma ridic, iar pipi, a nu-i a buna... Cand ma ridic fac pipi fara sa ma pot stapani, doamne ce-o fi? am ajuns sa fac pe mine asa de tare mi-a crescut burta . Imi fac curaj si pun mana: in sfarsit ma prind si eu ca mi se rupsese apa.
Nu pot sa cred cat de calma am fost. Am intrat in dus, apoi zic hai sa-l trezesc si pe consort ca trebuie sa plecam. Nu inainte de a anunta pe forum ce s-a petrecut si ca plec la spital. hmmm... nu mi-e asa de rau, ce-ar fi sa mergem cu masina noastra, eu la volan, evident, caci consortul nu conduce nu mi-e rau dar renunt la idee de lene nu de altceva. In fine luam un taxi si plecam. Pe drum incepuse sa se ingroase putin treaba, dar nu prea tare aveam sa aflu mai tarziu ce-s alea "contractii eficiente"
Era deja 7 si un pic, nu il sunasem pana atunci pe dr. T. zic sa mai doarma putin daca o fi omul acasa (asta dupa ce toata sarcina mi-a fost rusine efectiv sa-l sun, si n-am facut-o decat daca a fost fff serios, ma rog acum era ultra serios motivul ) Imi fac curaj si sun, zic sa vezi ca-l iau bietu om din somn, chiaun... da de unde... era deja la spital. Eram super fericita
Ajungem, cand sa ma dau jos din masina vine o contractie mai serioasa de nu ma puteam misca... Iti dai seama ce beton parcam eu acum masina din trei miscari?
Fac formele, ma schimb, urcam la usa maternitatii o cucoana mare si tare facea un mega scandal ca nu mai intra nimeni ca ce-i acolo, bulevard de se plimba toti eeee. Zic: taci ca astia ma lasa sa nasc aci in usa liftului. Nici vorba acolo in usa liftului avea sa nasca barbatu meu, eu am fost luata pe sus si dusa in sala de travaliu. Noroc ca aveam baterie la telefon.
In sala de travaliu aglomeratie mare. Cum intru ma si ia o burtica de mana si zice: "Andreea, ce faci? Eu sunt Mamaruta." Aaaa, ia te uita se face gasca mare de pe DC aici in Elias.
Bucuria intalnirii n-a durat mult ca dupa monitorizare Mamaruta a plecat la cezariana iar eu am ramas in sala de travaliu asteptand sa prind si eu unicul aparat de monitoriza liber ca sa vedem ce-i cu mine. Intre timp urmeaza si primul consult, dr. zice ceva de "piscina olimpica" cred ca s-a referit la faptul ca "bazinul era bun" si acum era si plin cu apa Cred ca tot atunci m-a cadorisit si cu o pastiluta de occitocina ceva inauntru, si am primit cadou si o tunsoare gratis, desi eu avusesem grija cu cateva zile in urma.
Ma intorc in sala de travaliu. Sala era full, dar in travaliu efectiv eram eu si cu inca o tipa care era acolo de pe la 4 dimineata si nu avusese parte de anestezie pentru ca noaptea nu gasesti un anestezist care sa faca epidurala nici daca dai cu tunul. Avea saraca niste dureri cumplite, tipa la fiecare contractie iar medica ei ii zicea sa nu mai tipe. Eu in prostia mea, ca inca nu avusesem decat contractii ineficiente, auzi ce debitez intre contractiile ei in intentia de a-i alina putin durerea: Auoleu, cred ca pe tine te doare mai rau decat pe mine Cred ca m-a iertat sau poate nici nu m-a auzit ca apoi am vorbit pana la externare, fiind in acelasi salon.
In rest erau acolo numai burtici care nu aveau contractii dar aveau medici doritori sa le monitorizeze in detrimentul celor care aveau intr-adevar nevoie de aparatul acela, vezi EU. Evident pana ce am prins eu aparatul aveam deja niste dureri zdravene, ma tineam cu stoicism de bara de deasupra patului, dar bebele meu nu era prea in regula dupa cum mi-am dat seama din susotelile asistentelor, din cauza ca eu nu respiram cum trebuie si nu-l oxigenam de ajuns. In timpul asta vorbeam si la telefon printre picaturi: ba cu fetele de pe DC, ba cu amaratul care ramasese sa srpijine usa liftului si care era convins ca pana pe seara are de sprijinit usa aia. Apare iar Dr. T, aveam deja dilatatie 4 spre 5, si ma intreaba din pragul usii: vrei epidurala? (Aici se impune o MARE paranteza: toata sarcina am avut o atitudine pozitiva fata de nastere. Cine ma intreba se minuna cand spuneam ca mie nu mi-e frica sa nasc, ca eu nu vreau epidurala, ca mi-e mai frica de epidurala decat de nastere, ca nimeni n-a murit din durere, ca eu sunt sigura ca voi naste in fix 2 ore din care una o voi petrece sub dus la mine acasa. Din acest motiv nici nu apucasem sa vorbesc despre asta cu medicul.) Intre timp se modificase putin parerea mea, asa ca am raspuns la intrebare tipand cat ma tinea gura: "Epidurala! Da! Acum ca mor!" Evident am starnit zambete. Daca cei prezenti ar fi stiut parerile mele din timpul sarcinii cred ca s-ar fi tavalit pe jos de ras.
Doctorul vorbeste la telefon si in zece minute vine si anestezista, dr. Marinescu, o draguta, o sa radeti: mi-a luat durerea cu mana! ma rog cu epidurala... A mai durat un pic pana mi-a montat-o pentru ca intre timp tipa care era in travaliu intrase in sala de nasteri si moasa statea de ea nu de anestezia mea asa ca a rugat-o pe medica sa mai stea putin. Eu eram deja in culmea disperarii, minutele mi se pareau ani, si chiar daca de la dilatatie 4 spre 5 pana la epidurala a durat o ora mie mi s-a parut ca a trecut o zi intreaga. Varsam la fiecare contractie, si nush cum se facea ca mereu ramaneam fara de unica tavita pentru acest scop din toata sala de travaliu. Mereu se repezea cineva s-o spele iar eu cand aveam nevoie trebuia sa urlu. La un moment dat am rugat una din gravidutzele care erau venite la monitorizare sa mi-o aduca... Peste ore bune am realizat ca pentru cele care nu stiau inca ce-s alea "contractii eficiente" dadusem o reprezentatie de zile mari ... Asta e...
Mi-au pus intr-un final si epidurala, medica a fost atat de draguta ca mi-a explicat pas cu pas ce face, cum urmeaza sa isi faca efectul, astfel ca nu mi-a mai fost frica de intepatura in coloana. Trec vreo 10 minute, ea inca se invartea pe langa mine sa ma intrebe daca ma doare burta. Eu zic: nu ma doare dar simt asa o presiune mare de tot intre picioare. Moasa de langa mine: auoleu! pai asta e copilul, ia sa vad. Da, dilatatie maxima sa-l sunam pe doctor sa urce ca mai ai putin. Pana atunci impinge aici in pat, sa te antrenezi putin. Atata mi-a trebuit. Am impins, timpul s-a dilatat iar de credeam ca vine medicul cel putin de la ani lumina distanta, presiunea era mare de tot, iar eu am inceput sa tip speriata ca nasc. Vine si ideea salvatoare de la moasa: pai nu mai inpinge! Daaa, pai acum deja e numai dupa mine, nu alta... Apare in sfarsit medicul si sunt ajutata sa ajung in sala si sa ma sui pe masa. Nu-mi mai simteam prea bine picioarele, si din pacate nici contractiile asa ca am rugat-o pe moasa sa-mi zica cand sa imping. Nu-i problema e o contractie mare legata de urmatoarea, da-i cand te simti pregatita. Am impins de 2 ori nu am reusit nimic. Oamenii nu erau impacientati in jururl meu asa ca am tras concluzia ca sunt in grafic, da ma fac dreq de rusine asa ca am hotarat ca numarul 3 e cu noroc si trebuie sa ma stradui. Ei si aici vine ironia sortii: matza-matza, ce matza ca mie imi ies okii din cap ca la melc, io cred ca are peste 3 kile jumate, nu se poate nu merge deloc ecograful ala. Am impins a treia oara de am simtit ca mi se umfla capul si deodata am simtit cum iese tot din mine. Nu iesise kiar tot iesise numai dragul de Filip. La o secunda dupa asta se starneste un urlet in sala de duduiau geamurile. Dr. T. incepe sa rada: mic mic da auzi ce plamani are! Andreea, ai pus-o: daca nu-i bagi tzatza in gura sa vezi ce-ti canta piticul asta!
Piticul a avut 2.900g si 48 cm si a luat prima nota de 10 din viata lui chiar acolo in sala de nasteri Eu am aflat asta mai tarziu ca nu fusesem pe faza.
Sentimentele de mama nu au dat navala, spre surprinderea mea. Am inceput sa plang dar cred ca era in mare si de fericirea ca scapasem si nu ma mai durea nimic. Cat a fost aspirat si curatat m-am uitat la el si iar mi-a iesit o ineptie: Auoleu, domnu' doctor, cu cine seamana ca eu nu vad pe nimeni cunoscut in el? Pai da de un'sa stie domn doctor... Pai numai tu stii cu cine seamana: cu postasul sau cu laptarul? Iar eu: auoleu da de ce are capul asa de tuguiat? Ati folosit forcepsul? Iar rasete in hohote: stai linistita, tu l-ai scos nu eu. Da m-am rupt? Nu, te-am taiat eu ca sa nu te rupi. O conversatie beton, ce sa zic, dar nu mai conta. Mi l-au infasat pe pitic, mi-au dat o frunte s-o sarut si s-au facut nevazuti.
Broderia de rigoare a ramas pe mana rezidentei Dana, iar dr. T. si-a aruncat manusile si apoi m-a batut usor pe obraz: Felicitari, ai scapat! Si a plecat.
De aici incepe deja o alta aventura mult mai urata care contine in rolurile secundare personaje din sectia de neo nato. o sa copiez ce am povestit pe forum cand m-am intors acasa:
"Fetelor, va multumesc din suflet pentru sfaturi. nici nu stiti cat de mult m-ati ajutat.
Deci sa va zic cate ceva: Am nascut in Elias, iar la al doilea copil ori mi se muta medicul in alt spital ori il iau si nasc cu el acas la mine... Deci in afara de medic (si moasa), care a fost extraordinar si caruia ii datorez in totalitate o nastere atat de rapida si fara probleme, maternitatea este infecta. Asistentele sunt de o nepasare crunta, asistentele de la copii la fel, indiferent ca le dai sau nu. Nici macar nu te baga in seama. Nici daca le intrebi nu se obosesc sa-ti spuna ceva. Am nascut la 11:35 si mi-am vazut copilul la 21:30 Asta dupa ce l-am cerut in repetate randuri si am fost dusa cu vorba ca vine, ca sa ma mute in salon, ca se skimba tura la copii ca la opt, ca la noua pana la urma la noua jumate sunam disperata la sectia de nou nascuti sa-mi vad si eu copilul pe care il asteptam. iar ele erau la cafeaua de inceput de tura si au zis ca oricum nu mi-l mai dadeau la ora aia da sa intru sa-l vad... L-am pus la san si habar nu aveam ce trebuie sa fac, pentru ca nu mi-a aratat nimeni nimic. ma mandream cu picaturile mele de colostru dar degeaba ca sfarcul in loc sa iasa mai rau intra inauntru... Ma rog, pana la urma ideea este ca in urmatoarea zi de dimineata m-am dus sa-mi cer copilul, mi l-au da la salon fara sa-mi zica nimic, fara macar sa-mi arate cum se ia in brate un copil de 24 de ore. Noroc ca instinctul matern s-a desteptat repede si am "stiut" sa il iau in brate cu curaj si singura. M-a ajutat si tot ce am citit inainte pe net, dar parca nu citisem nimic, in capul meu era blanc...
Alt ghinion: in salon alaturi de mine alte 3 mamici la primul bebe. Dpdv teoretic, nu ma laud, dar eram cea mai instruita, iar ca instinct matern inca una era la fel ca mine grijulie, alelalte doua cam blegute. *Ca fapt divers, sa radeti cu lacrimi: Stiti carucioarele alea in care se aduc bebei la salon. Noi nici alea nu am stiut cum se aseaza ele deasupra patuluil mamei, le-am parcat toate patru la capul patului la picioarele noastre si ne minunam de ce nu mai avem loc sa respiram in salon. Am vazut ce si cum abia ieri (fac o mare paranteza ca sa va spui: am vazut deci abia ieri cand am intalnit-o pe Mamaruta si m-a chemat sa-mi arate puiul ei. Mamaruta era bine, bebe la fel, deja sugea la mami la ambii sani. Vine si ea acasa pe vineri, sambata.)
Booooooon, ni s-a spus sa punem copilul la san de fiecare data cand se trezeste si sa incercam sa ii dam sa suga, sa ne straduim sa-l invatam (ce sa-l invatam daca nici noi nu stiam???) si abia apoi daca copilul da semne ca nu a reusit sa suga sa mergem la sectie si sa cerem supliment de laptic. De un' sa stiu io ca nu doar sfarcul trebuie luat in gurita ca sa iasa lapte? Dar oricum Filip al meu nici macar sfarcul nu-l lua in gurita. Asa am ajuns eu de i-am dat copilului Milumil inca din prima zi, si nici macar cu biberonul nu stiam sa-l hranesc pentru ca curgea prea tare.
Duminica am facut o criza de nervi ca vreau acasa pentru ca nu mai pot dormi in paturile alea tari ca betonul de incepusem sa anchilozez de spate, plus epiziotomia care ma taia la ficatzi. De la copii nu prea vroiau sa ma lase pentru ca doctrita lui nu era la spital si nu avea cine sa-i faca externarea. In loc sa stau cuminte inca o noapte, am fost convinsa ca doctoritei ii este doar lene sa vina sa-l vada si am pornit mare scandal si pana la urma m-au lasat. Cu conditia sa vin cu bebe sa-l vada doctorita, sa facem si formele de iesire etc.
Acasa am vazut ce inseamna cu adevarat. Am intrat in panica, nu era nimeni sa ma ajute. Sormea parca n-ar fi crescut doi copii, venise sa se minuneze de Filip dar nici ea nu mi-a explicat nimic. Pana la urma a plecat si ea si maica-mea iar eu m-am trezit singura, cu deprinderile din spital: san esuat, completare la biberon. Asta pana seara cand deja am facut furia laptelui de la ceaiul de anason si chimen cred, si mi-am trimis sotul sa-mi cumpere o pompa mai de Doamne ajuta, m-am muls cat am putut si i-am dat copilului cu biberonul laptele meu. Am citit ce mi-ati scris atunci in seara aia, si va multumesc mult de tot, si m-am mai dumirit cat de cat. Nu va zic ca duminica seara am culcat copilul neimbaiat, pentru ca nici asta nu stiam sa fac. Desi asistenta care mi l-a vaccinat m-a asigurat ca-i pot face deja baie cu tot cu buric fara probleme.
Ieri am fost si la spital, si abia doctorita pe care n-am vrut s-o ascult cand mi-a zis sa mai stau, m-a invatat cum e si cu alaptatul, mi-a zis sa incerc sa renunt de tot la biberon si sa insist cu sanul in gura, dar m-a invatat cum sa fac asta corect, mi-a zis cum fac toaleta, cum ii fac baita, cum ii curat buricutzul, cam tot ce ar fi trebuit sa invat in 2 zile de spital.
M-am pus si la vechitura lor de pompa electrica, dar pentru ca aveau niste dopuri si palnii neetanse, nu se facea vid si nu am reusit sa storc nici o picatura. Asistenta care m-a pus zicea: Tineti si dvs. asa cu mana cat mai etans...
Una peste alta, am reusit sa sugem numai de la san, cu sfarcuri de silicon. Altfel este mai mult decat imposibil din lipsa de sfarc si din cauza de canale infundate. Sunt inca infundata nu am decat doua trei canale pe fiecare san. Nu stiu cum sa fac sa le desfund, mai incerc si cu pompita mea, cred ca voi incerca totusi sa iau una mai scumpa dar sper mai eficienta, si incercam sa perseveram si la san. bebe mananca pana se satura, apoi doarme dus cate 4 ore si apoi iar mananca si tot asa. E cuminte si sper sa o tina tot asa, sa nu faca colici. Au inceput sa mi se inmoaie si sanii, trece furia laptelui, mai ramane sa desfundam.

Asta a fost, am scris un roman. Va multumesc mult de tot inca o data pentru sfaturile voastre, sunteti intr-adevar cele mai bune prietene pe care le am si nu stiu ce as fi facut fara voi. Va doresc asteptare usoara celor care inca asteptati, nastere usoara si bebei frumosi si sanatosi. "

Apropo de scris romane Asta a fost.
Acum suntem mari si frumosi, speram ca nu v-am speriat sau plictisit.
SFARSIT


Andreea mamica lui Filip Stefan

cristinamh spune:

nota 10 cu felicitari! , si asteptam urmatoarea poveste!!!

Cristina 20+ si Andrei-Razvan
http://www.andreirazvan.home.ro
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

laureta spune:

Felicitari mamico sa iti traisca ursuletzu mic



Galusca mica

Leditia spune:

Frumoasa poveste si frumos povestita..cu umor..
(asta exceptand partea mai putin frumoasa cu asistentele si conditiile din spital)
Sa-ti traiasca ingerasu si sa aveti parte numai de bucurii.
Pupici cu lipici.

Judecand prea mult oamenii,uiti sa iubesti!!!
POZE

clio spune:

Androix, felicitari!!!!!!!!!Si pentru ambitia de care dadusi dovada cand impinsesi a treia oara, dar si pentru povestire!Sa-ti traiasca micutul mare Filip si sa te bucuri in fiecare clipa alaturi de el!

Nicoleta si [bebelus]Alexia

mamini spune:

sa va traiasca Filip si ii doresc sa fie sanatos si sa aiba simtul umorului dezvoltat ca al mamei lui.
M

Tonnia spune:

Felicitari, foarte frumoasa poveste si mai ales foarte reusit copil! Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!

Cary spune:

FELICITARI! mamico,sa aveti parte de multa sanatate si numai clipe minunate impreuna!

roisin spune:

Frumoasa si haioasa poveste, Androix, iar Filip este un baietel de milioane (n-am inteles, cine era matza? ).
Sa fiti sanatosi si fericiti pana la adanci batraneti!

http://community.webshots.com/user/r0isin/

ana maria spune:

Felicitari Andreea!! Sa-ti traiasca micuta comoara!!!

Ana Maria si bebe Victor Stefan (15 12 2004)

Succes si s-auzim numai de bine!!!

monet spune:

sa va traiasca filip! chiar c-ai povestit cu mult umor si ce bine ca toate s-au incheiat cu bine.

mona, lia (24.04.2004) si simburica mica (24+)

www.seansimon.com/june2005.htm" target="_blank">IUNIE 2005
www.seansimon.com/ultrasound.htm" target="_blank">BABY MAYA
site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">asa s-a nascut lia