Austen

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mist spune:

quote:
Originally posted by Kehleyr
Eu am citit cartea si in romana cand eram tanara, dar acum prefer sa o citesc in engleza

Abia asa cred ca poate fi apreciata JA la adevarata ei valoare! Din pacate, prin traducere se pierde foarte mult (si nu ma refer atat la idei, cat mai cu seama la limbaj).

quote:
Originally posted by Kehleyr
Lady Catherine era totusi ultima ruda in viata a lui Darcy, cu exceptia Georgianei.

Mai era si colonelul Fitzwilliam, plus fratii(?) lui. Dar e drept, Lizzy a facut un gest foarte frumos. Probabil ca Darcy insusi nu ar fi putut sa initieze nimic in sensul asta chiar de ar fi vrut, pt ca sotia ii fusese insultata si el, ca gentleman, nu putea sa se arate nepasator (autoarea ne spune ca la aflarea vestii logodnei, Lady Catherine raspunde cu o scrisoare plina de limbaj abuziv la adresa lui Lizzy).

quote:
Originally posted by Kehleyr
Eu nu cred ca cineva a stiut concret despre prima cerere in casatorie a lui Darcy. Este pe undeva un paragraf unde se specifica acest lucru in clar? Sa nu uitam ca singurii care stiau erau Darcy, Lizzy si Jane, si nici unul nu a spus altcuiva.

Exact, daca numai ei trei stiau (si cum nu erau genul de persoane care sa spuna si altora...) atunci cum a aflat Mr. Collins? Probabil ca, asa cum spui, de fapt nu a stiut cu certitudine niciodata, ci a fost doar o banuiala a lui (a sotiei mai bine zis).

In privinta Charlottei: nici mie nu mi s-a parut ca ar fi tradat-o pe Lizzy. Mi-o imaginez la aflarea vestii comentand ceva de genul ca era oarecum de asteptat ca Lydia va face o "boroboatza" de felul asta, tinand cont de modul in care a fost crescuta. Era doar o constatare evidenta si probabil ca oricine ar fi aflat, la fel ar fi comentat (era clar si pt Lizzy ca parintii ei fusesera neglijenti la capitolul educatie).
In plus, daca si-a spus opinia, probabil a facut-o doar in intimitatea caminului, adica doar fatza de sotz (care se presupune ca ar fi trebuit sa fie persoana cea mai apropiata ei...) si remarca vis-a-vis de viitorul fetelor Bennet era probabil din cea mai sincera ingrijorare fatza de Elizabeth, la care tinea.
Nu mi-o imaginez spunand mai mult de atat, ba chiar nimic in public, dar probabil tacerea ei, in momentul in care Lady Catherine sau Mr. Collins si-au exprimat mult mai vehement opinia, a fost interpretata de cei doi in sens aprobativ, iar Mr. Collins si-a luat chiar libertatea de a vorbi in numele ei in scrisoare.

DAR, pe de alta parte, inteleg si atitudinea lui Kehleyr. Sa nu uitam ca Charlotte este poate singurul personaj al cartii care dezamageste! Ceilalti se poarta mai mult sau mai putin asa cum ne-am fi asteptat sau chiar mai bine decat ne-am fi asteptat. Dar Charlotte, descrisa ca o " sensible, intelligent young woman, about twenty-seven" o dezamageste cumplit pe Lizzy si pe noi o data cu ea, prin casatoria cu stupidul Mr. Collins. Ne-am fi asteptat (la fel ca Lizzy) sa prefere mai degraba statutul de fata batrana si saraca, decat cel de sotie a unei asemenea jalnice creaturi.

Apropos de Charlotte, mie mi s-a parut mai potrivita actrita din '80, decat cea din '95 (care mi-e draga tare, dar cred ca era prea frumusica pt rol). Sa vedem cu o sa fie cea din 2005, nu mai am rabdare pana in noiembrie! Stiu ca e in stil Hollywood filmul, dar tot sunt curioasa foc sa il vad si cred ca imi cumpar si dvd-ul imediat ce apare. Eu daca n-am toate adaptarile, n-am liniste... Ce-i drept, pe cea cu Laurence Olivier nu o am, dar de cand am auzit ca ar fi iesit pe piatza o varianta "colorata" ma bate gandul s-o cumpar!!

Maine imi iau zborul catre Europa pentru cateva zile si nu stiu daca voi avea acolo acces la internet. Inutil sa va mai spun ca o iau cu mine si pe "Lady Susan", ca sa imi tina de urat in avion si sa ma ajute sa mai uit de stressul asta cu bombe si alte asemenea :((

Va urez la toate un weekend cat mai frumos si vizionare placuta daca aveti in plan sa va uitati la vreo adaptare dupa romanele lui Austen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Uite ca nu suntem de acord cu Charlotte dar nu e nici o problema. Aschiutza, pe mine nu m-a deranjat faptul ca a vorbit despre fuga Lydiei. Cum spuneti si voi, acela era un fapt care oricum s-ar fi aflat. Pe mine m-a deranjat faptul ca a criticat educatia pe care a primit-o Lydia acasa. Asta este deja barfa destul de urata, avand in vedere ca era un lucru pe care ea il stia in calitate de prietena foarte apropiata/confidenta a lui Lizzy. Mist, sunt de acord cu tine ca actrita din rolul Charlotte este prea frumusica pentru ceea ce presupune personajul.

Mi-a sosit si mie aseara pachetul cu ecranizarea BBC din 1980 , abia astept sa ma uit la el.

In alta ordine de idei, am recitit in w/end o alta carte a lui JA, Persuasion. Trebuie sa recunosc cu tristete ca nu s-a apropiat nici pe departe de P&P. In primul rand nu puteam simpatiza cu eroina, un caracter destul de slab dupa parerea mea. Iar in al doilea rand, o poveste de dragoste in care 90% din interactiunea intre personaje a avut loc inainte de roman nu prea are cum sa convinga. "El" si "ea" au numai vreo 5 scene impreuna in care nu schimba mai mult de 20 de replici, cred... Cred ca voi lua la recitit si Emma .


Luminous beings we are, not this crude matter.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miruna Enescu spune:

Doamnelor,
n-am lipsit decat doua saptamani, si uite ce de-ati mai povestit intre timp!

S-o luam pe rand. Mai intai cu intrebarea mea retorica "Ce s-ar fi intamplat daca nu s-ar fi intalnit la Pemberley?".
Eu m-am tot framantat: nu mi se pare in stilul lui JA sa forteze o astfel de intamplare atat de putin verosimila (inca 5 minute si nimic nu se mai intampla?!). Si daca a facut-o, mie mi se pare ca a fost pentru ca se afla intr-un adevarat impas: in acel punct, nici unul dintre personaje nu era in masura sa ia initiativa: Elisabeth, pentru ca nu avea ocazia, iar Darcy, pentru ca era totusi un barbat care fusese respins fara echivoc.
Asa cum vad eu lucrurile, singura varianta salvatoare ar fi fost cam asa: Darcy nu ii spune "adevarul" lui Bingley, dar il incurajeaza subtil sau numai "ii permite" sa se reintoarca la Netherfield, unde il viziteaza. Aici profita de ocazie sa-i demonstreze Elisabeth-ei ca este un om schimbat and they go from there.

In alta ordine de idei, am intrat pe link-ul de mai sus la amazon.com si spunea ca DVD-urile nu merg decat in USA si Canada!!! Help!! Chiar vreau si eu sa le iau!!! Ce fac? Exista un amazon si-n Europa?

Despre Charlotte: nici eu nu am perceput afirmatia cu pricina ca pe o barfa, ci ca pe o observatie evidenta. Mi se pare ca astfel JA vrea sa evidentieze relele pe care le aduce o educatie indulgenta (nu-i asa ca fraza asta suna de parca am luat-o dintr-un comentariu de cls a VIII-a? - automatismele, deh)

Si in sfarsit, despre Persuasiune: ma gandesc ca de fapt JA nu a scris "romane de dragoste". In spiritul altor autori englezi ai epocii, ea a scris romane de observatie sociala, in care legaturile dintre oameni sunt ilustrative pentru moravuri asa cum sunt si la Caragiale. Asa incat P&P este exceptia, in care atasamentul fata de personaje a facut ca JA sa creeze o poveste mai intima si pasionata, si mai atent si de aproape urmarita. Uite, in Persuasiune, prima jumatate nici nu are vreun dialog, nu "se intampla" ceva, este pur si simplu o cronica sociala.

Va pup,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

quote:
Originally posted by Miruna Enescu
In alta ordine de idei, am intrat pe link-ul de mai sus la amazon.com si spunea ca DVD-urile nu merg decat in USA si Canada!!! Help!! Chiar vreau si eu sa le iau!!! Ce fac? Exista un amazon si-n Europa?

Miruna, ei spun ca sunt vizibile doar in US si Canada pentru ca sunt "regiunea 1" de DVD. Dar de fapt orice DVD player mai destept iti "citeste" orice regiune (sau se poate crack-ui ca sa o faca ). Exista si amazon.co.uk, cred ca si pentru Germania, dar nu stiu daca te ajuta, nu cred ca au scos ei DVD-ul pentru mai multe regiuni. Nu ai incercat niciodata pe player-ul tau un DVD original luat din US ca sa vezi daca merge?

quote:
Si in sfarsit, despre Persuasiune: ma gandesc ca de fapt JA nu a scris "romane de dragoste". In spiritul altor autori englezi ai epocii, ea a scris romane de observatie sociala, in care legaturile dintre oameni sunt ilustrative pentru moravuri asa cum sunt si la Caragiale. Asa incat P&P este exceptia, in care atasamentul fata de personaje a facut ca JA sa creeze o poveste mai intima si pasionata, si mai atent si de aproape urmarita. Uite, in Persuasiune, prima jumatate nici nu are vreun dialog, nu "se intampla" ceva, este pur si simplu o cronica sociala.

Da, dar vezi, in Persuasion (ce traducere, Persuasiune , oare de unde au scos cuvantul asta?), nici macar tipurile sociale nu sunt atat de interesat conturate, personajele nu au suficienta viata si identitate, cum au in P&P, in Emma, sau in Sense&Sensibility. Am citit ca Persuasion e scrisa spre sfarsitul vietii lui JA si de acolo vine tonul mai melancolic si atmosfera mai plina de reverie...


Luminous beings we are, not this crude matter.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Am inceput aseara sa ma uit la versiunea BBC din 1980. Am vazut pana la cererea in casatorie. Insa, exact cum m-am asteptat, imi place mai putin decat versiunea din 1995... M-a dezamagit faptul - desi era de asteptat, pentru ca asa sunt toate ecranizarile BBC - ca pare o piesa de teatru, imi lipsesc filmarile exterioare (care sunt foarte putine), costumele, decorurile fastuoase. Si si stilul in care joaca ei este destul de teatral. Lizzy si Darcy sunt OK, dar m-am obisnuit cu ceilalti. Daca este sa ma gandesc la rece, intr-adevar Darcy de aici este mai apropiat de descrierea din carte, adica mai "stiff" , dar parca prea nu te lasa sa ghicesti deloc ce e in sufletul lui - in carte iti mai dadea cate un indiciu spunandu-ti ce gandeste. Iar Lizzy nu mi se pare suficient de expresiva fata de Jennifer Ehle, parca nu este destul de prezenta - fara sa fie draguta, totdeauna am vazut-o pe Lizzy ca atragand privirile prin felul ei vesel de a fi. M-a dezamagit cumplit dl. Bennet si mai ales Bingley, exact cum am fost prevenita . Jane este prea moderna, ca tip de frumusete, si nu stiu de ce, dar parca din ecranizarea asta reiese mai degraba prostuta decat cumsecade... Wickham, pai are o fata de escroc de nu l-ar fi crezut nimeni de la bun inceput... Lydia, pana acum nu este deloc caracterizata suficient, dar partea ei abia urmeaza.

Imi plac mai mult Mrs. Hurst si Miss Bingley. Au mai multa clasa decat cele din 1995 care erau cam prea impopotonate si machiate. Astea sunt mai discrete, mai distinse, in vorbire si in comportament. Si interesant, ca nu reies a fi scorpiile din carte... chiar au remuscari cand ii scriu lui Jane. Charlotte, de asemenea, este mai potrivita. Iar o surpriza a fost Lady Catherine, nu ma pot hotari daca imi place mai mult sau mai putin decat cealalta , dar este total diferita si foarte interesanta. Cred ca ambele interpretari sunt valide in contextul caracterizarii pe care i-o face JA, si cea vesela si galagioasa din 1980, si cea blazata din 1995.


Luminous beings we are, not this crude matter.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miruna Enescu spune:

Kehleyr, multumesc pentru precizari. Zicea sotzul (cand am cumparat-o) ca scula noastra citeste orice DVD si CD de pe pamantul asta, asa ca m-am linistit si ma apuc sa comand. Mai ales ca mi-ai facut o pofta nebuna cu povestile tale. Mor de curiozitate sa vad cu ochii mei cum mi se vor parea personajele.

Cat despre Persuassion...hi, hi, sa nu spui la nimeni, da' eu n-am citit prima parte pagina cu pagina decat prima data, dup'aia am sarit-o cu nerusinare.

Si-acum, hai sa va mai spun ceva. Stiti voi ca, atunci cand am citit pentru prima data P&P (aveam vreo 11 ani), eram asa de pornita la inceput impotriva lui Darcy (stiti cat de intransigenti sunt copiiii) incat am fost de-a dreptul revoltata de cum a indraznit autoarea sa intoarca totul cu fundul in sus, si de faptul ca eroina l-a iertat. De fapt pana la sfarsit am crezut ca aceasta carte este despre Jane si Bingley, si ce tot revenea la nesuferitul ala de Darcy? Toate povestile (si romanele) citite pana atunci aveau un personaj pozitiv clar, de la inceput, si, bineinteles, foarte pozitiv, si un personaj negativ asijderea. Asa ca asta a fost cu adevarat o revolutie in viata mea, si pot spune ca cea de-a doua lectura a cartii a fost una din experientele initiatice ale existentei mele, cu ochii filosofului care a gasit piatra filosofala.

La voi cum a fost?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Hei, nu mai ziceti nimic? Miruna, nu mai stiu cand am citit prima oara P&P, dar cred ca Darcy mi-a placut de la bun inceput .

Am terminat aseara de vazut ecranizarea BBC din 1980. Raman la cea din 1995... Asta din '80 este intr-un fel mai fidela cartii (desi si aici au schimbat cate ceva). Nici in asta nu se regaseste scena in care d-na Bennett se minuneaza de casatoria lui Lizzy cu Darcy, sau mai bine zis este redusa foarte mult, si de asemenea nu este scena in care logodnicii ascunsi se bucura pe nestiute. Si Lizzy de aici nu este asa cum mi-o imaginez eu, este prea lipsita de pasiune, prea tot timpul cu zambetul pe buze; chiar si in discutia cu Lady Catherine, nu isi pierde cumpatul nici o clipa.


Luminous beings we are, not this crude matter.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Ah, Kehleyr ce pofta imi faci! Si eu nu am cum sa vad filmul deocamdata, ca n-am video si al prietenilor e stricat. Dar odata si odata tot o sa-l revad, doar a fost motivul pentru care am inceput sa citesc cartea...
Miruna, si eu am crezut la inceput ca povestea e despre Jane si Bingley, desi incepusem cartea tocmai ca sa aflu daca Elizabeth si Darcy vor fi impreuna pana la urma. Cartea mea e din colectia "Romanul de dragoste" si pe coperta erau desene cu cele trei cupluri care s-au casatorit pana la urma si nu ma mai saturam uitandu-ma la Jane si Bingley. Ma gandeam ca daca ei sunt atat de frumosi, buni si placuti, cartea trebuie sa fie despre ei.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Acum realizez ca un personaj care nu a fost "reprezentat" corect in nici una dintre ecranizari este dl. Collins. Prima caracterizare pe care i-o face JA in carte este:

quote:
He was a tall, heavy looking young man of five and twenty. His air was grave and stately, and his manners were very formal.


Atat in ecranizarea din 1980, cat si in cea din 1995, actorii erau mult mai batrani, inspre 40 de ani. El de fapt este mai tanar decat Charlotte! Plus ca ambii actori au facut personajul cam ridicol prin over-acting (fie ca analiza vesela, fie ca era gata-gata sa cada de pe cal) si nu erau deloc sobri. El de fapt avea prestanta in felul lui si era ridicol si pompos numai in modul in care se exprima. Vad ca si actorul care il va interpreta in ecranizarea din acest an este tot trecut de 35 de ani.

Si un detaliu interesant pe care l-am gasit pe IMDb: actorii care ii interpreteaza pe Jane si pe Bingley in ecranizarea de anul acesta sunt prieteni ("dating", intelegeti voi ).


Luminous beings we are, not this crude matter.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Au publicat www.pemberley.com/images/pp3/exclusive.html" target="_blank">aici 4 clipuri din noua ecranizare (cel de pe BBC la mine nu prea merge). Sunt foarte dezamagita . Puteti crede ca Lizzy si Jane discuta sub patura cu lampa aprinsa?? Ca in filmele cu adolescentii americani la colegiu. Darcy are o freza de Beatles. Iar dl. Bingley ma tem ca iar e nesuferit, din cate mi-am putut da seama. Mr. Collins insa pare ceva mai sobru...


Luminous beings we are, not this crude matter.

Mergi la inceput