Austen

Miruna Enescu spune:

Ce-i drept e drept, Keira face o Elizabeth cam delicata, cam sensibila, emotionala, nu stiu cum sa-i zic, in timp ce adevarata Lizzy avea mereu puterea de a analiza la rece totul (inclusiv pe sine) si a lua decizii ferme (adica mature) si in cunostinta de cauza.
Da' cum spuneam, mie mi-a placut si asa...nu este totusi suficient de exagerata cat sa ma deranjeze, e doar...un pic altfel.

Kehleyr spune:

O face cam copilaroasa, se poate spune. Din cauza tuturor discutiilor sub plapuma cu Jane, din cauza leaganului... Si din pacate nu se pune suficient accentul nici in cazul ei, nici in cazul lui Jane, ca ele erau cele "sensible" si rationale din familie. E drept, avem scena in care Lizzy ii spune tatalui ei sa nu o lase pe Lydia la Brighton, dar Keira nu pare suficient de "patrunsa" de importanta momentului. In toate scenele, ea accentueaza partea jucausa a lui Elizabeth, care era si ea destul de importanta.

Orcium, dintre toate personajele hai sa zicem principale (ea, Jane, Mr. Darcy si Mr. Bingley), eu cred ca Lizzy este cea mai credibila si mai bine jucata. Jane nu are destul timp sa se dezvolte in 2 ore, iar la baieti... am explicat mai devreme care sunt problemele mele cu ei...

Kehleyr spune:

Vad ca nu-si mai da nimeni cu parerea . Am gasit o cronica aici, eu ma regasesc foarte bine in sentimentele autorului:

Iată un lucru pe care nu mă așteptam să-l văd: Jane Austen pe role. În noua ecranizare după Mîndrie și prejudecată, aparatul de filmat - naratorul nostru - atrage imediat atenția asupra sa, refuzînd (mai ales în prima jumătate de oră) să stea locului. Alunecă pe coridoarele casei Bennet, trecînd ușor, fără să se formalizeze, dintr-o cameră în alta, interesîndu-se ce mai face doamna Bennet (ca de obicei, face planuri de căsătorie pentru fetele ei), descoperindu-l pe domnul Bennet pe unde s-a mai ascuns (locurile predilecte sînt cotețul porcului și propriul birou) și gudurîndu-se pe lîngă cele cinci fete - în special pe lîngă Elizabeth (Keira Knightley). Atunci cînd se dă cîte un bal, camera e și mai puțin reținută: execută figuri complicate prin sală, încercînd să se țină după toate personajele importante, pierzîndu-le și regăsindu-le, ratînd unele replici, prinzînd altele și, una peste alta, comportîndu-se ca o iscoadă sprintenă, dar cam repezită - nu foarte tolerantă cu ordinea și formalismul lumii lui Jane Austen. Atunci se pune întrebarea: oare este cea mai potrivită iscoadă? Atunci cînd a intrat în lumea lui Edith Wharton, în The Age of Innocence, Martin Scorsese a făcut-o într-un stil și mai impetuos, comportîndu-se nu ca o iscoadă, ci ca un intrus pornit să tulbure, măcar cu camera sa, o ordine înăbușitoare, și impetuozitatea se potrivea acolo - în Wharton despre asta e vorba, despre emoții turbulente și înăbușite. Dar în Jane Austen?

În viziunea regizorului Joe Wright și a scenaristei Deborah Moggach, scena în care mîndrul domn Darcy (Matthew Macfayden) mărturisește pentru prima dată iubirea pe care a ajuns să i-o poarte lui Elizabeth (în pofida "inferiorității ei și a faptului că aceasta însemna o degradare pentru el") se desfășoară într-o ploaie torențială; amîndoi sînt leoarcă. Ea îl respinge cu indignare, dar rămîn față în față, uzi și tremurînd de dorință; abia se pot abține. Ce-i asta? Realizatorii ar spune că e vorba despre senzualitatea înăbușită a lumii lui Austen, dar de fapt e vorba despre senzualitatea lumii noastre, care numai înăbușită nu e: noi nu ne putem abține; dacă noi, cei de azi, ne gîndim tot timpul la lucrul acela, boiernașii de țară din Anglia începutului de secol XIX trebuie să se fi gîndit și ei la fel de mult, nu?

Ei bine, probabil că nu. În orice caz, nu Elizabeth. Nu într-un moment ca acela. În momentul acela, nu se putea gîndi decît la firea scîrboasă a domnului Darcy. Alte sentimente mai aveau de așteptat. Dar realizatorii nu vor să aștepte. Nu vor rațiune și simțire. Vor simțire și iar simțire, cît mai fierbinte și mai potopitoare, și cît mai devreme. Și, prezentîndu-ne o Elizabeth potopită, atît de devreme, de sentimente atît de fierbinți, ei ignoră amănuntul esențial că, în acest stadiu al relației lor, domnul Darcy, unul dintre cele mai atrăgătoare personaje masculine din toată literatura, încă nu e destul de atrăgător pentru ea. Mai are de lucrat (la mîndria lui excesivă), după cum și Elizabeth mai are de lucrat (la prejudecățile ei). Iubirea lor nu e o furtună care-i ia pe sus; e o educație, o călătorie dificilă care le testează la maximum judecata și la capătul căreia ajung să se vadă clar - și să le placă ce văd unul la altul. Nu numai distincția poveștii, ci și puterea ei de a emoționa depind de asta - de drumul lung (care în film e o nimica toată) de la prima declarație de dragoste a lui Darcy, cu referirile ei insultătoare la condiția socială a lui Elizabeth, la cea de-a doua: "Ești prea generoasă ca să rîzi de mine." Asta e priveliștea în fața căreia se minuna Martin Amis, încercînd să se adune de pe jos după a cincea sau a șasea lectură: "un om ca domnul Darcy redus la smerenie, adîncit și democratizat de forța iubirii".

Dacă toate acestea sună a bodogăneli de purist e și din cauză că asta sînt: citesc Mîndrie și prejudecată o dată pe an și am de gînd să măresc doza - să mă injectez tot mai des cu toleranța clarvăzătoare a lui Austen - pe măsură ce voi îmbătrîni și mă voi înrăi. Versiunea asta nechibzuită, înfierbîntată și gîfîitoare nu e pentru mine, dar e posibil ca alții să găsească în ea tot ce-și doresc de la Austen și, în general, de la un film de epocă. În fond, Keira Knightley comunică foarte bine vioiciunea minții lui Elizabeth (nu și seriozitatea ei) și, chiar dacă exercițiile ei de scrimă verbală cu Darcy sînt mult simplificate, astfel încît nu putem să savurăm ca lumea potrivirea dintre stilurile lor, ei fac un cuplu la fel de frumos ca întotdeauna. Cît despre predispoziția modernă de a citi turbulență senzuală printre rîndurile ordonate ale domnișoarei Austen (care a murit domnișoară, la 41 de ani), e o stare de fapt: n-o fi corect și în nici un caz nu e galant, dar asta e. Pînă și un specialist ca Amis mărturisea că, de la un timp încoace, parcă și-ar dori "un deznodămînt mai detaliat - de exemplu, o scenă de sex de 20 de pagini". Iar eu sînt ultimul om calificat să arunce piatra: m-am tot gîndit la Elizabeth - e eroina mea preferată - și nu pot să spun că gîndurile mele au fost întotdeauna curate.

---

`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'

nematics spune:

Subscriu si eu la cronica, alaturi de tine;


intre timp am vazut o reclama la film, cu ocazia premiilor Oscar, in care ii arata sarutindu-se, la final, in pijamale (sau ce -or fi ele), asa ca scena sarutului la final e sigura.

din ziarul "Ziarul" de azi:

KEIRA, UN PUDEL LA OSCAR

Keira Knightley este nerabdatoare sa participe pe 5 martie la prima ei ceremonie Oscar, relateaza The Sun. Actrita britanica spune ca festivitatea de decernare a premiilor Academiei seamana cu expozitiile canine unde ea va fi un pudel englez premiat. Keira este nominalizata la categoria cea mai buna actrita, pentru filmul "Mandrie si prejudecata".

si linkul cu o poza cu Keyra blonda:
http://www.ziarulcn.com/article/aid/30319/KEIRA-UN-PUDEL-LA-OSCAR/


" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

nematics spune:

Hey,

nimeni pe-aici?

am gasit un clip din film, pe situl oscarurilor:

http://www.oscar.com/video/index.html?channel=NominatedFilms&clip=2554

" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

nematics spune:

Hey again!

pe unde sunteti?

din ziarul Ziarul: parerea unor englezoaice despre Keira:

SANII CAT ASPIRINA

"Sanii Keirei Knightley sunt ca doua aspirine puse pe o masa de calcat", si-a spus parerea britanica Jade Goody in editorialul din Now Maganize. Pe de alta parte Jade, care are implanturi cu silicon, recunoaste: "desi are cei mai mici sani pe care i-am vazut vreodata, e prea stilata sa-si puna silicioane. I-ar sta rau".


" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

monu spune:

Woau! ce ma bucur ca v-am descoperit. Si mie imi plac foarte mult cartile lui Jane Austen.
Cat despre ultima ecranizare, sincer, m-am asteptat la mai mult. Nu prea mi-a placut. Pot sa spun doar ca a fost dragut. M-a dezamagit profund aerul de mizerie pe care l-au prezentat. Poate nu am inteles eu prea bine ce au vrut sa zice.
Oricum cel mai mult imi place ecranizarea care ruleaza acum pe TVR - serialul.

si Alexia Ioana

Donia spune:

De vreo doua saptamani sunt iarasi patrunsa si coplesita de Mandrie si Prejudecata, am citit cartea si am vazut filmul (PP2) a nu stiu cata oara, si parca mi se facuse dor de discutiile de aici, in care despicam atat de placut firul in patru.
Ma uitam ca au trecut 5 ani de cand a fost initiat subiectul asta, si tot pe atatia de cand a aparut "noul" film, pe care eu inca nu l-am vazut si nici nu intentionez Am ramas fidela lui PP2, iar in timp scena cu baia din lac, desi la inceput nu-mi spunea nimic, a ajuns sa-mi fie atat de familiara, incat sa nu mai concep filmul fara ea
Am mai descoperit muzica din film si imi place atat de mult! E atat de inspirata, atat de potrivita fiecarui moment, recunosc ca pentru a o intelege am avut ajutorul unui filmulet in care compozitorul explica felul in care a vazut el scenele.
In plus am avut revelatia jocului actoricesc... si in mod special a felului in care o poveste de dragoste care se desfasoara pe parcursul a sase ore sa fie redata atat de bine doar (sau aproape exclusiv) prin intermediul privirilor!
Si am mai aflat ca actrita care a interpretat-o pe Caroline Bingley este inrudita cu Jane Austen, ii este stra-stra-stranepoata.
Frumos, frumos, si inca mai sunt atatea de descoperit...

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.