Si vreme e ca sa ... muncesti

Ma apropii vertiginos de prima zi de serviciu si nu reusesc sa fac fata emotiilor. Serviciul e stresant oriunde te-ai duce, insa dincolo de stresul obisnuit (fac sau nu fac fata), ma ingrozeste ruptura de copil. Am stat 3 ani si 3 luni acasa cu el si probabil as fii stat pana la majorat, insa sunt constienta ca nici macar lui nu i-ar fii facut bine...
Ma uit in ochii lui, il stang in brate si il intreb - mai mult retoric, daca intelege cat de mult il iubesc si cat de mult inseamna pentru mine. Insa ei stiu doar ce simt si stiu ca imi va resimti din plin lipsa...
Vroiam sa va intreb cand sau cum scapi de sentimentul de vinovatie... dar imi dau seama ca, cel putin in acest moment, putin probabil sa mi se intample vreodata si asta...
Sunt intre "Nu faceti copii daca nu intentionati sa-i cresteti" si "Monalisa Smile". :)...
Vreau sa muncesc, dar sunt constienta ca as minti spunand ca o fac pentru Tudor. Vreau sa stau acasa sa-l cresc, dar iarasi sunt constienta ca n-as fii pe deplin multumita de mine...
Ce porti in suflet si ce-ti spui in gand cand pleci in fiecare dimineata la serviciu?...

Florina & Tudor (3 ani si 3 luni)

andreea_tx spune:

Florina,pentru mine a fost foarte greu nneavand nici un sprijin de nicaieri am renuntat la serviciu pentru binele copilului sa stau acasa cat mai mult cu el.Daca nu ai pe nimeni de incredere probabil ca e destul de greu sa pleci de acasa in fiecare dimineata cu inima stransa si gandindu-te la copil tot timpul.Dar e adevarat ca mai vrem si noi sa ne realizam profesional sau situatia materiala nu ne permite uneori sa stam acasa prea mult.Asa ca fiecare mama face cum crede de cuviinta mai bine pentru copilul ei.

andreeat

slippers76 spune:

Eu am stiut din start ca nu o sa pot sta prea mult cu bb acasa, pentru ca riscam sa-mi pierd slujba, si era, si este o slujba buna. Cel mai important este ce simti tu, si nu in ultimul rand, se pune problema materiala. Eu una, cred ca e mai rau sa stai acasa si sa plangi pe langa copil, pentru ca nu stii ce-i vei pune pe masa maine. Eu am stat cu ea pana la 4 luni. Mi-a fost cumplit de greu sa ma intorc la servici, dar am tecut peste asta, stiind ca este mai bine pentru toata familia. Iar copilul nu a avut de suferit (sau cel putin asta imi place sa cred). A stat cu bunicii, iar serile, fiecare minut i-a fost dedicat de catre noi, parintii. Acum, la doi ani, este un copil echilibrat, vesel, sociabil, independent chiar.

Mama Ana si Mirunica (16.05.2003)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/slippers76/

oimpia_76 spune:

Si eu voi pleca la serviciu din septembrie si refuz sa ma gandesc de pe acum cum va fi. Am gasit o bona pentru fetita, mie imi place, sper sa se inteleaga si ele. Sunt constienta ca imi va fi greu, ca ma voi gandi la ce face ea in fiecare moment si cred in continuare ca nimeni nu stie sa se joace cu ea cum o fac eu, sa ii dea sa pape cum ii dau eu.......Dar o data si o data trebuia sa trecem si prin asta.
Nu sunt de acord ca daca ai un copil sau mai multi trebuie sa nu mai faci altceva nimic. Adica, cred ca depinde foarte mult de ceea ce isi doreste mama. Consider ca, daca pt. mamica e importanta si profesia, nu ar trebui sa se simta vinovata ca pleaca de langa copil. Decat o mama care sta toata ziua cu puiul ei, dar in adancul sufletul ei e nemultumita, mai bine o mama care sta cu 8 ore mai putin, dar in schimb e multumita de ea si echilibrata. Daca stai non-stop acasa cu copilul, dar de fapt ti-ai dori si altceva, lucrul acesta se va vedea in cele din urma, poate sub forma faptului ca nu ai rabdare cu copilul sau poate vei deveni usor deprimata...etc.
Copilul are nevoie de parinti multumiti de ei, zambitori, care sa aiba si alte preocupari. Doar astfel invata sa fie si ei deschisi catre cat mai multe lucruri. Asta cred eu si imi pare rau daca am deranjat pe cineva.
Numai bine!
Olimpia, mamica Sarei.

lidiadanaila spune:

Cred ca de ce stai mai mult cu copilul , si despartirea-i mai grea ! Eu stiam ca nu pot sta mult acasa , si dupa 3 luni m-am intors la munca !! Merg doar 3 zile pe saptamina 8-16, nu am remuscari , deoarece si cariera mea este importanta !... exact cum spunea si Olimpia , daca eu ma simt bine si sunt implinita si zimbitoare asa , atunci ii este bine si copilului meu !!

sirimie spune:

Si eu am sa plec la servici in septembrie, Vladut va avea atunci 6 luni. Cind am luat hotarirea ma gindeam ca are sa imi fie foarte greu. Si acum cred ca are sa imi fie greu, dar ma gindesc ca seara vom fi impreuna, ca baita vom face impreuna, ca ne trezim impreuna, adica in continuare vom avea timp impreuna. Nu e chiar o despartire... Spun eu acum - tot ce se poate ca in septembrie sa fiu de o cu totul alta parere...

Va dorim sa cresteti mari si frumosi! :)

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

vladhana spune:

Eu le invidiez pe toate mamele care pot sta acasa si sunt dedicate in totalitate copilului.Nu-si doresc decat sa-l creasca pe el,sa-i ofere ce-i mai bun.Eu stau acasa,dar astept cu nerabdare sa-mi gasesc un loc de munca.Mi-am dorit copilul cum nu mi-am dorit nimic mai mult pe lumea asta,dar dupa un an si ...aproape jumatate(fara sa mai pun si sarcina)m-am transformat f.mult.Eu nu mai sunt multumita de mine,ma plang toata ziua din orice,mi se pare ca nu sunt mama buna,sotie nu mai zic.Nu mai am incredere in mine si as putea sa continui lista...Vreau sa fiu multumita de mine si de ceea ce am dar nu pot.Asa ca Florina,daca esti sincera cu tine felicitari!!!
Hana

aurelia1278 spune:

Nu stiu daca in toate cazurile se intampla la fel, dar fi-mea se bucura mult mai mult de mine de cand am inceput serviciul. Probabil ca se plictisise toata ziua numai cu mami. Rade cand se trezeste dimineata si seara cand ma vede, striga mama si vine in fuga la mine, nu mai vrea la nimeni altcineva in brate decat la mine. Ma pupa fara nici un indemn. E sociabila, incearca sa intre in dialog cu toti oamenii pe care ii intalneste, se intelege foarte bine si cu bona si cu bunicii.

Aura

Kehleyr spune:

Nu ai de ce sa te simti vinovata. Eu m-am intors la serviciu cand avea fata 8 luni si cred ca a fost tocmai bine, pentru ca nu era inca prea mare ca sa se fi obisnuit cu prezenta mea zi de zi. Acum, am avut grija sa stabilesc de la inceput regulile la birou: programul este 9.00-17.30 si punct, eu am copil acasa asa ca nu stau decat daca sunt urgente. Stiu ca sunt multe femei care nu au curajul sa faca asta, pentru ca au sefi mai severi sau se tem sa nu isi piarda slujba. Dar eu sunt de parere ca multi sunt mai intelegatori decat par la prima vedere, si ca este bine sa nu faci prea multe compromisuri, pentru ca apoi toti profita de tine. Si mai sunt constienta ca nu o sa fac cine stie ce cariera in felul asta, dar ma simt multumita si consider ca am stabilit un echilibru bun...

Gandeste-te la intorsul la serviciu din punctul asta de vedere. Daca ai alege sa renunti complet la slujba, ce te-ai face cand copilul va pleca de acasa?... Stiu, e greu sa iti inchipui ca va veni si vremea aceea, dar va veni. Daca nu ai job, atunci o sa ramai singura si plictisita fara nici o preocupare. Tu nu poti tine copilul pe veci acasa si nici el nu poate sa te tina pe tine...

---

Luminous beings we are, not this crude matter.

szivarvany spune:

Este greu, foarte greu, groaznic ... eu am "abandonat" copila cand avea ea 7 luni si in fiecare zi cu acelasi gust amar plec de acasa. Ca sa mi se strice ziua ajunge sa o vad pe bona
Tin pumnii sa fii tare si sa treci cu bine si acest hop, bucura-te ca ai un copil care s-a putut bucura de toata atentia ta atata timp.



Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)

"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"

Giulia_mea


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea_nasterii

katik spune:

din pacate si eu trebuie sa merg la lucru din 28iulie. pina in 15 aug. cu bubutza va sta mama mea si apoi din 15 aug va merge la cresa. nu am alta alternativa. florina are dreptate.este f. greu dar in lipsa dealta varianta asta este. ne vom organiza mai bine si vom face tot ce trebuie facut intr-un timp mai scurt.
pe de alta parte parte poate este bine si pentru bine sa revin la atmosfera de lucru, mai schimb vreo vorba cu un om matur! nu cred ca dracul este asa de negru cum pare. sper asta din tot sufletul!mai vorbim peste un timp.