Si vreme e ca sa ... muncesti
Raspunsuri - Pagina 2
patou spune:
si pe mine ma preocupa aceasta problema. in cazul meu e putin mai complicat pentru ca noi vorbim acasa romaneste iar gradinita la care l-as putea duce cand implineste 2 ani e bilingva(franceza-engleza).
Am inceput sa rasfoiesc/citesc carti de psihologie si am tras concluzia ca ar fi bine sa stau cu el acasa pana la 3 ani, dar pe de alta parte mi-e frica sa nu fie prea tarziu pentru limbile straine.
Parerea mea este ca ai stat acasa exact atat cat trebuia, si acum e momentul sa faci ceva pentru tine, dar bineinteles fara sa te simti vinovata. daca nu faci nimic pentru tine ajungi sa nu mai ai ce oferi celor din jurul tau - am citit o chestie draguta undeva: o mama e ca un frigider, daca e gol nu are ce oferi nimanui.
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
adelaide spune:
Eu am inceput serviciul cand bebelusha avea patru luni. A fost si bine si rau. Bine pentru ca asa cum spunea si ileanacz devenisem foarte nervoasa si riscam sa stresez copilul cu starea mea. Asa imi consumam energia la serviciu si numai aveam nervishori acasa. Serviciul e la 10 min pe jos de casa si-mi aranjam o pauza sa vin sa alaptez. Am alaptat pina la 9 luni si-mi doream si mai mult daca nu se lasa mandra mica de meserie. Tot bine a fost si pentru ca daca nu ma intorceam ratam un tren dpv profesional pe care mi-ar fi fost greu sa-l recuperez. Partea mai putin buna: cu bebe a stat soacra-mea care are dar de bagacioasa si a permis si cam multe fetitei, iar acum la aproape doi ani am de corectat nishte cornitzeee!Si de facut educatie de la zero si soacrei, si sotului si cupilului.
clauditzadennis spune:
Eu am stat cu Dennis 2 ani si o luna, si nu vreau decat sa-ti descriu, in mare, ce-am simtit ca a trebuit sa merg din nou la servici, ca sa stii la ce sa te astepti...La inceput am avut acut senzatia ca-l abandonez, ca sunt o mama denaturata, toate alea...Al meu a plans o luna de zile, zi de zi, agatat dimineata de piciorul meu...il auzeam si cand inchideam usa blocului si plecam la munca cu lacrimile inodate sub barbie.Dupa o luna, s-a oprit brusc si a inceput sa-mi zica pa pa, mami si sa-mi faca cu mana...Apoi, cu timpul, am ajuns sa ma bucur cand imi sare in brate cand intru pe usa, cand imi spune ca i-a fost dor de mine si tot asa. Dennis are acum 3 ani si deja intelege...ca trebuie sa plec, ca el merge la gradinita...e mult mai usor! Succese..si nu-ti fa griji, e in firea lucrurilor sa fie asa...el sa mearga la gradinita, tu la servici...in definitiv, trebuie sa ai satisfactii si pe plan profesional...Bafta!
Claudia,soacra frumoasei Oti
Miruna Enescu spune:
Florina,
Probabil ca te gandesti sa-l dai pe baietelul tau la gradinita, si asta inseamna ca oricum nu v-ati vedea un interval de timp.
Sunt convinsa ca simti nevoia sa fii din nou intre adulti, sa-ti folosesti aptitudinile intelectuale. Este bine pentru psihicul tau sa te simti un om intreg. E o vorba "Copiii nu pot fi cu adevarat fericiti daca mama este nefericita".
Pana la urma, nimic nu este batut in cuie. Daca necesitatea nu o cere, si vei constata dupa un timp ca ar fi mai bine pentru toata lumea sa renunti la serviciu, o poti face oricand.
Pe de alta parte, exista si solutii de compromis: o gradinita cu program redus plus/minus o slujba cu jumatate de norma? Ma gandesc la faptul ca, atata timp cat copilul incepe sa se desprinda de casa, sa se deschida incet-incet spre restul lumii, nu sunt sanse sa-l sufoci, prezenta ta nu poate sa-i faca decat bine.
Vei vedea mai tarziu ca, in functie si de ce-ti doresti pentru el, iti vei dori sa ai timp liber pentru ca sa fii sofer/insotitor: la sport, la limbi straine etc. Cand va veni acest moment vei putea din nou sa-ti reconsideri decizia.
MP spune:
Buna tuturor!
Copilul meu are 3 ani si 5 luni si inca stau cu el
.Nu m-a lasat sufletul sa il lasa cu o persoana straina si nici sa il las la mama la 500 km nu am vrut.Asa ca, am ales varianta renuntarii la serviciu.Am destui ani de cand stau acasa si am senzatia ca nu mai sunt eu,ca m-am ramolit cum se spune.Ca nu voi mai fi in stare sa imi gasesc vreun serviciu ca lumea.Asta pe de o parte.Pe de alta,sunt fericita si implinita cand imi vad copilul in siguranta,langa mine,cand vad cate a invatat si cat e de sociabil.Nu stiu daca ar fi fost la fel daca ar fi stat cu o persoana straina.Poate depinde si de persoana si de copil,habar nu am.Eu insa sunt multumita de ceea ce i-am oferit copilului meu.
Din septembrie va merge la gradinita...si vrand nevrand va trebui sa ii dau drumul sa se descurce.
Sper sa fie bine,sa se acomodeze si eu sa imi pot cauta o slujba.As fi putut sta acasa pana la majorat,dar nu imi e mie bine.M-am salbaticit,nu mai am prietene,sunt cam izolata,plus ca simt ca imi pierd increderea in mine...
.Deci trebuie sa fac ceva in acest sens.
Daca ti-ai gasit un serviciu(sau aveai deja unul si ai fost in concediu) e bine sa mergi...sa te mai ocupi si de psihicul tau...chiar daca asta va insemna multa jale la inceput.Aoleu,mi-e si frica sa ma gandesc cum va fi
Eu zic ca la trei ani si jumatate e suficient cat a stat cu mama...
filofteia spune:
Am inceput serviciul cand Adi avea 1 an si 3 luni. La inceput a fost bine... a stat cu mama mea trei luni, cu care s-a acomodat bine desi nu o cunostea, pentru ca ai mei stau in Constanta... Apoi a stat trei luni la tara cu soacra mea... aici a dus-o foarte bine, dar mie mi-a fost si mai greu ca nu-l mai gaseam acasa seara... Apoi ... bona...
Toata dupa amiaza o petrec cu el... chiar si acum... are 4 ani jumatate.
Acum se trezeste dimineata si-mi spune "Mami vino sa bei cafeluta la mine"... este foarte matinal de felul lui... eu plec la 7 la serviciu.
Cand era mai mic si el plangea daca se trezea pana sa plec... norocul a fost ca atunci incepeam serviciul la 7 si trebuia sa plec la 6.
Intr-o zi urla de mama focului si se agata de mine.... Cum am iesit pe usa a tacut... Iti dai seama ca am stat la usa sa ascult...
O sa creasca si o sa inteleaga... Copilasul tau oricum este destul de mare acum...
vivi.chiriac spune:
Eu inca stau acasa cu Andrei,insa nu-mi este frica de momentul "despartirii".Cind il voi da la gradinita si m-a voi desparti de el dimineata m-a voi gindi ca vom fii foarte bucurosi sa ne revedem.Asta e soarta mamicilor....