Insistenta de a manca il face pe copil nervos?

Dragi mamici, am nevoie de atentia si sfatul vostru.
Citeam aseara in "Mama si copilul" ca nu trebuie fortati copiii sa manance. Adica nici sa nu ii dai mai mult decat vrea el, cu forta, si nici sa nu incurajezi mancatul pasiv. Rezultatul ar fi, spune autorul, un comportament ostil al copilului, dar nu ostil atunci, pe loc, ci un comportament agitat in general, tulburari de comportament, respectiv crize de manie din senin, iritabilitate, reactii de opozitie sau din contra, pasivitate si anxietate.
Cele citite mi-au retinut atentia, caci Sara (1 an si 2 luni) nu mananca altfel decat pasiv. A fost tot timpul mofturoasa la mancare, are momente in care nu vrea efectiv sa manance mai mult de cateva lingurite la o masa. Greseala mea a fost ca ma enervam cumplit, lucru poate mai greu de inteles pentru mamicile cu copii care papa orice. Am incercat apoi sa fiu calma, sa las dupa ea, sa ii cant, sa ne jucam chiar in timpul mesei. Cateodata mergea, cateodata nu. Asa ca eram cand pe culmile disperarii, cand nu voia sa manance, cand pe culmile fericirii, cand manca cate ceva. Stiu ca in toate cartile scrie ca masa e masa, ca nu trebuie sa se joace copilul la masa sau sa priveasca la TV, dar va intreb: sa o las sa pape cele cateva lingurite pe care le lua de bunavoie, in conditiile in care la un an avea 7.500g sau folosind jucariile sa ii dau sa manance pasiv, cum scrie in carte? Pe mine nu ma innebunea atat faptul ca nu manca, ci faptul ca era asa micuta si nu punea in greutate. De sanatoasa, e perfect sanatoasa, i-am facut felurite analize, caci m-am gandit la un moment dat ca ar putea fi vreo problema, de creste asa lent si nu mananca.
Si acum, legat de comportamentul agitat despre care vorbeam la inceput: de aprox. o luna, de cand a inceput sa si umble, nu ma mai pot intelege cu ea. E foarte agitata, poate si din cauza maseselor care au inceput sa apara. Dar daca nu ii fac ceva pe plac, daca nu o las sa se catere pe scarile toboganului, sa ia orice jucarie pofteste de la copii, desi ei plang, incepe scandalul. Urla, se tranteste la pamant... E tipic varstei? Nu stiu, caci vad ca alti copii de varta ei nu fac asta. Eu stiam ca abia spre 2 ani incep crizele de isterie.
Ma gandeam, citind aseara ceea ce v-am spus, ca poate fi comportamentul ei o reactie la insistenta mea de a manca sau e ceva normal pentru varsta ei? Dar despre mancatul pasiv, ce parere aveti?
Astept cu interes si nerabdare parerile voastre.
Cu multumiri pt. rabdarea de a citi tot ce am scris,
Olimpia, mamica Sarei.

Lavi spune:

da il face nervos, il indeparteaza de mincare si de nevoia de a savura papica.Plus ca te va percepe ca pe un mic dusman, care il preseaza sa face, ce nu ii place
si eu am exagerat cu Eva cind si-a reveit dupa otita si rau am facut, plingea numai daca vedea farfuria, de atunci nu mai bea lapte si tot de atunci am invatat ca micul stomacel maninca atunci cind trenuie.
Nu exagera , se va speria de tine si de orele pt papica si in loc sa se hraneasca se anemiaza.
Multa bafta si rabdare, tic-tacul lui interior este cel mai bun barometru

Lavi
http://community.webshots.com/user/lavinia295

alessia_de spune:

Si eu ma confrunt cu aceeasi problema! Imi vine sa urlu cand vad ca nu vrea sa manance! Cu greutatea stam si noi slabut 8700 la 1 an si 1 luna! Vrea sa pape numai iaurt sau fructe si sa bea lapte! Oul nu il papa, piure de legume cu carne mai mult de 1 lingurita-2 nu se antinge si in ultimele zile chiar nu s-a atins de vreo mancare k-lumea! Incerc sa nu o fortez, incerc sa nu ii dau sa pape mult intre mese nici fructe si nici sa bea suculetz, dar nu stiu ce sa ma mai fac! I-am cumparat si borcanele de la Hipp...inainte papa cu placere spaghetti bolognese, acum nici nu se mai atinge! Astazi i-am facut o tocanitza din carne de vita cu orez...sper sa pape un pic. In schimb mi-ar manca tone de rosii crude sau pepene rosu sau galben!

Solana spune:

Iata o problema cu care ne confruntam majoritatea dintre noi...Te inteleg perfect ca ajungi la capatul puterilor si nu mai stii cum sa faci sa fie bine si sa mai inghita o lingurita...si inca una.....
Ca sa te linistesti pot sa-ti spun ca fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare,sint copii care au un apetit devorant..spre bucuria unor parinti si altii care-si manifesta mai slab dorinta si pofta de a minca.Atita timp cit e sanatoasa...ceea ce si afirmi...cred ca e cel mai important si incearca pe cit de mult posibil sa eviti sa o raportezi la alti copii.
E foarte adevarat ceea ce se spune in articolul respectiv,comportamentul pe care il avem fata de copilul nostru se reflecta suta la suta in manifestarile lui cotidiene.In cazul in care nu e bolnav,un copil maninca exact cit are nevoie...desi noua ni se pare foarte putin.Gustatul diferitelor alimente intre mese...cum ar fi o coaja de piinica sau pufuleti sau ciocolata sau mai stiu eu ce...taie apetitul..Incearca sa-i dai dimineata lapticul...cam la 2 ore sucul unei portocale proaspat stors....care ar trebui sa stimuleze sucurile gastrice din stomac si sa provoace senzatia de foame,apoi urmeaza prinzul..dupa care ,pe la orele 16 aproximativ un iaurtel si cina.Este foate important de asemenea ca mincarurile pe care i le pregatesti sa-ti placa in primul rind tie....si mai poate fi un aspect..s-ar putea sa doreasca sa manince acelasi lucru pe care il ai tu in farfurie sau sa mincati impreuna...incearca sa-i pui o lingurita in mina si sa participe activ la ora mesei.E foarte dificil de dat o solutie miracol...dar e perfect posibil sa incerci tot felul de variante fara insa a o forta...o atitudine insistenta ii angoaseaza si mai tare si-ti da exact efectul invers.
Referitor ca crizele de colera pe care le manifesta,se pot datora si de ceea ce ai afirmat anterior dar si de "teribilismele" virstei.Odata ce a inceput sa se deplaseze singurica..a obtinut un gust de independenta si de testare limitelor...nu e obligatoriu ca aceste crize sa aiba o virsta anume.Important este sa fii ferma si sa nu cedezi oricit de mult ai vrea, pentru ca-i creezi un reflex conditionat....ea plinge ,mami o lasa imediat sa faca ceea ce dorea...si cercul se ingroasa....Baietelu meu in virsta de aproape 18 luni imi face aceleasi scene....e drept ca acum din ce in ca mai putin...dar nu le-a abandonat complet.Datorita instinctului maternal ,noi mamicile,avem un comportament mai permisiv in comparatie cu taticii care au o "mina " mai ferma.
Iti doresc mult curaj si rabdare!

sinzi_ana spune:

Of, si noi am trecut prin aceiasi problema...Nu vroia sa manance, eu ma enervam, il fortam chiar uneori, tzipam si ma consumam ca nu vrea sa manance...
Dar probabil ca cu timpul m-am obisnuit cu ideea ca nu prea e atasat de mancare, nu prea l-am mai batut la cap si dupa 2 ani a inceput sa manance si acum pot sa spun ca mananca binisor...nu singurel...dar mananca cantitativ destul de mult...sunt multumita...
Nu te mai stresa, stai linistita ca o sa vezi, dupa 2 ani deja sunt mai cooperanti la masa si nu mai fac prea multe mofturi...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi si David
Prin Mamaia si tati cu naufragiatul

La marea Neagra

Lona spune:

Pana la patru ani, mesele erau un chin pentru toata lumea: copil+2 parinti+2 bunici. Faceam cu schimbul, obosea unul sa se maimutareasca, doar-doar o rade si deschide gura sa-i aplicam o lingurita, trecea altul la rand.
Dupa aceasta varsta, a inceput sa manance bine, si sa arate ca atare. Dupa un an l-am trecut pe o usoara dieta, luase proportii. Acum are 9 ani, si nu mai avem nici o problema cu mancarea. Sa fie, multa si buna.
Inca ceva, din experienta noastra. Eram asa disperata, ca il prindeam intr-un colt si-l indopam fortat. Rezultatul - previzibil:dadea afara, deci un nou motiv de panica.
Oricum, rezultate mai spectaculoase am inceput sa avem cand nu i-am mai dat mancare separat, ci l-am trecut la masa comuna a familiei. O vreme, am mancat si noi diverse piureuri, am baut aceleasi sucuri...Ne completam apoi, pe ascuns, mesele.
Rabdare si succes. E greu, uneori imi venea sa plec sa nu mai vad nimic. Dar trece!

Lona spune:

Si scuze, n-am raspuns la subiect in totalitate.
Numai cand se apropia ora mesei il apuca isteria. Nu vorbea prea bine, dar venea dupa mine in bucatarie cand pregateam pranzul si ma tragea afara de manute sau de fuste, sa nu mai gatesc. Cand il asezam in scaunul de masa, parca il ardea la fund, se zbatea pana il luam de acolo.
Totul s-a rezolvat. Insa trebuie sa spuns ca si acum mai mananca pasiv, adica ori cu ochii in televizor, ori rasfoind vreo revista. Dar macar m-am scapat de stresul ala ingrozitor. Cand spune acum "mi-e foame" multumesc lui Dumnezeu ca am apucat ziua sa aud si asta.
Sanatate!

loreema24 spune:

Parerea mea este ca daca e sanatos copilul nu trebuie fortat sa manance.
Cat despre greutate, stai linistita,fata mea mananca de rupe si e slabutica.
Da-i sa manance cand ii este foame si numai cat vrea.Dar sa manance ce trebuie nu ce vrea ea.(aici ma refer la dulciuri sau alte prostii)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=50485" target="_blank">Povestea Loreemei Site Loreema
Ramona & Loreema (6 sept 2004)
Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !

Darria spune:

Mamicilor sa nu fiti suprate pe mine ca intervin. Eu nu am copilasi inca dar am bebei micuti in familie si am vazut ca pot fi mofturici la papa. Si eu am fost un specimen care facea mofturi la mancare - doctorita i-a spus mamei sa-mi dea sa manance cand cer si cat vreau - bine a facut mama ca a ascultat-o.
Vreau sa va spun doar atat: am in familie 2 verisoare care au fost fortate de parinti sa manance si sa termine tot ce era in farfurie. Rezultat: fetele au in jur 16-17 ani si sunt: una plinuta si una obeza(urmeaza tratamente, sa slabeasca si aproape degeaba) - nu sunt surori, nici nu se cunosc.
Deci: din dragoste pt. strumf exista posibilitatea de a se obtine un rezultat nedorit.

http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

emma27 spune:

nici mandra mea nu mananca prea bine de vreo cateva luni,desi are aproape 3 ani.problema e ca la gradi zice ca a mancat acasa si laincaie un pic in mancre,cand ajunge acasa zice ca a mancat la gradi si nu mai poate,o doare burta.a slabit in ultimul timp f mult.i-am facut si tratamente pt viermisori,ii dau si vitamine,dar sunt destul de ingrijorata,caci mananca ffff putin,nimic nu-i mai place.nu sunt de acord,sa o las de capul ei,caci ar muri de inanitie.

Ema

Picnic-ul mult asteptat


Calatorie

filofteia spune:

Adi are 4 ani jumatate si alergam dupa el cu mancarea... Oricum manca mai putin decat varul sau de 2 ani.
Asa a fost mereu.Acum este mult mai simplu pentru ca ma adaptez la ce-i place, dar pana pe la 2 ani jumatate a fost un chin.
Totdeauna a fost mai slab... iar stresul cel mare a fost pana pe la un an cand toata lumea imi spunea ca vai de el....
Am incercat sa nu-l fortez, dar stiu cum este si ca uneori te apuca nervii... si pe tine si pe fetita...
Este greu, dar va trece....