un sfat pe ultima suta de metri

delsim spune:

SUBSCRIU la tot ce au spus fetele pana acum!
Eu nu pot sa traiesc cu socrii mei de la distanta, daramite sa stam impreuna!Si tot sunt neintelegeri si conflicte si eu ma enervez si ma chinui si inca nu am invatat sa le dau cu flit si sa-mi vad de viata mea. Noi locuim de aproape 6 ani cu ai mei, este destul de bine , dar si mai bine ne-ar fi singuri. Culmea, sotul meu se intelege perfect cu ai mei , eu sunt cea care nu ma inteleg intotdeauna. Asta este, exista conflicte pentru ca privim viata diferit, avem principii si idei diferite. Si apoi cum ai spus si eu vreau sa fac mancarea pe care o vreau eu, sa am musafiri cand vreau eu etc. Nu e loc de doua femei sa conduca o casa fie chiar si daca sunt mama si fica. Ce sa mai vorbim de situatia nora-soacra. Fiecare trebuie sa fie cu familia lui, in casa lui,cu reguli separate, nu cu reguli impuse de soacra. Daca deja te simti asa acum , imagineaza-te ani de zile in postura asta! Pentru ca un lucru sa fie clar :EI NU SE VOR SCHIMBA! Nu te lasa manipulata si chinuita de ei.
Da, il iubesti si cand iubesti trebuie facute compromisuri, dar asta este valabila si reciproc! Si el daca te iubeste , trebuie sa-ti inteleaga frustrarea si sa te sustina. Voi doi trebuie sa strangeti randurile si sa faceti front comun. Ei simt ca fiul lor nu vrea sa plece sau stiu ca poate fi santajat in felul asta (mai ales fiind rezident, cu leafa mica, fara posibilitati de proprie casa prea curand) si de aia si fac ce fac.
Oricat de mare este dragostea acum, frustrarea si frecusurile astea se aduna si erodeaza dragostea.Vorbeste cu el, explica-i punctul tau de vedere, fa-l sa inteleaga si daca vrea sa fie cu tine, pana la urma te va urma.Desprinderea la baieti de fusta mamei este grea. Dar procedeaza cu tact si diplomatie. Nu-l santaja si tu. Cu conditia sa fie suficient de matur sa stie ce vrea de la viata, sa realizeze ca in momentul cand se insoara deja are o familie proprie de binele careia (din toate punctele de vedere) trebuie sa se ingrijeasca, fara se dea socoteala parintilor, care isi pastreaza rolul de parinti , dar trebuie sa treaca pe planul 2.
Poate o sa va fie greu sa stati cu chirie, dar veti avea liniste si armonie intre voi.

vanessa ionescu spune:

ideea de a pleca si de a sta cu chirie nu e minunata si nu o sa tina. daca el a fost invatat intr-o casa mare cu tot ce-i trebuie, nu o sa se acomodeze in 5 metrii patrati oricat te-ar iubii cu restrictii peste restrictii. Daca e rezident ii mai trebuiesc si o groazxa de carti si materiale. si or sa inceapa discutiile pe tema banilor.
treaba cu mutatul v-a fii o solutie dar peste cativa ani. deocamdata cred ca trebuie sa inteleaga in primul rand el care e problema voastra si ca intradevar aveti o problema. dupa asta poate ca, va reusii sa se impuna in fata parintilor. Poate....
daca ati avea spatiu la ai tai, poate ca si asta e solutia. Nu cred ca se va rupe legatura cu ai lui, daca v-a stii sa ii induplece ulterior. parintii sunt tot parinti si poate ca asa realizeaza si ei ca au gresit. voi ii cunosteti mai bine. sunt si situatii de ruptura definitiva intre copii si parintio, dar rare, zic eu intr-o lume civilizata.
repet, important este sa realizeze el ca aveti o problema mare. iar tu sa nu mai ai mustrari de constiinta ca nici ei nu au.
eu am ajuns la la 11 luni de la casatorie sa divortez din cauza mamei mele daca va vine sa credeti. ea era cea care se baga in viata noastra si imi influienta sotul. dupa 11 luni i-am zis sa ramana cu ea si am plecat la bunica (unde am si crescut dealtfel). Si nu stateam cu mama dar venea toata ziua si isi baga nasul in dulap, in oale, etc. eu gateam si venea si zicea ca nu e buna mancarea mea si aducea ea si tot asa.
si cand am bagat divortul, sotul meu a fugit si a inchiriat o garsoniera (stateam tot asa intr-o casa mare care apartinea mamei mamei mele - bunicii mele - nu celei cu care am crescut ci cealalta).
si ne-am impacat. 2-3 ani am stat in garsoniera la distanta de 10 minute de mama mea dar nu i-am dat niciodata adresa. e, asta a fost acum 10 ani. a trecut.
e greu dar nu poti continua framantandu-te asa.

Vanessa, Andutu (30.07.1997)si Catalin (13.06.2004)POZE NOI, EXCURSIE
POZE
PRIMA ANIVERSARE, SFARSITUL CLASEI I HERASTRAU

Ana68 spune:

Fa-ti curaj....pleaca!
Decizia iti apartine,desigur!
Daca te iubeste cu adevarat va dori sa traiasca cu tine chiar si in chirie.In fond si la urma urmei tu te mariti cu el si nu cu parintii lui,iar el se insoara cu tine si nu cu parintii tai.Voi doi veti forma o familie.Eu mereu am considerat ca in momentul in care ai zburat din cuib...te descurci cum ai invatat pana atunci,in noua viata si in noua familie,iar experienta de viata o s-o ai cu timpul si din greseli inveti.
Am trecut si eu prin ceea ce treci tu.Imi pare tare rau pentru tine si te inteleg perfect!Ai grija cu mata aia blanda de soacra a ta (sau viitoare) care zgarie rau.
Eu am pus problema plecarii cand nu am mai rezistat si din casa mare si frumoasa unde statusem,cu socrii si sotul,am trait aproape 3 ani intr-o chirpica,cu pamant pe jos,soba care fumega ,soricei cotrobaind peste tot si mirosuri fel de fel,dar a fost minunat:eram eu cu sotul meu,eram familia noastra,iar parintii nostrii erau musafiri.
iti doresc sa ai putere si minte limpede sa gasesti solutia cea mai buna!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Porumbita spune:

mama draga da' pe cine ai omorat sa te chinui in halul asta?... ti-ar ridica statuie pt cat ai suportat...

ai viata ta, personalitatea ta... ori mergeti in chirie, ori la ai tai (desi e de preferat chiria); dc el nu vrea sa se desparta de "mamicuta si "taticutu" lasa-l in plata D-lui...

Rufus spune:

Poate ca o fi subiectiva relatarea ta, dar nu conteaza din moment ce nu poti trai in casa aia. Ar trebui sa realizeze acest lucru si, daca te vrea pe tine, sa faca cum iti convine si tie. Daca nu vrea, nu ai ce face. Oricum, despartirea este mai usoara acum. Si cine stie, poate-i vine mintea la cap. Iar tu nu rupe orice punte de legatura cu parintii lui, chiar daca nu intrevezi nici un viitor acum. Viata-i neprevazuta uneori.

http://community.webshots.com/user/tora97

NinaB spune:

un cuplu se formeaza din 2 oameni. care merg impreuna la bine si la rau! daca lucrul asta nu e clar ambilor, nu vad rostul in a insista intr-o relatie... interventia parintilor, chiar cu intentii bune...poate dezechilibra totul. si asta se intampla, in opinia mea, doar atunci cand partenerii nu sunt suficient de maturi sau suficient de implicati.

Lauraa spune:

Nu stiu ce sa zic.Am fost oarecum in aceasi situatie. parintii exului au contruit o casa mare unde era subinteles ca o sa locuiasca si el cu sotia/copiii lui. Parintii lui nu erau insa oameni rai,din contra,de ajutor si de treaba. EU insa nu am vrut in ruptul capului sa locuiesc acolo, 1 la mana era la tara (nu departe de oras), 2 la mana - nu voiam sa locuiesc cu socrii,oricat de buni ar fi fost. Pana la urma ne-am despartit,din alte motive,dar nu cred ca am fi ramas oricum impreuna, eu nu as fi locuit acolo in veci,iar el de acolo nu ar fi plecat in veci...

Mama de Lara Celine

criss spune:

Carmen,

Imi pare rau de situatia in care esti.
In momentul in care o sa plecati sa stati numai voi doi, intr-o camaruta, numai a voastra o sa simtiti ca si cum atunci ar fi inceput adevarata viata pentru voi doi.

Nu "caramizile" iti fac viata si nu-ti manca cei mai frumosi ani fiind mereu o straina in casa in care ai dorit sa fi primita frumos.

E mult mai bine sa fiti numai voi doi.

Cu drag,
criss

Ramonika spune:

quote:

---

Initial creeata de carmen3
Intr-adevar, nu am facut 3 case ca ei, insa asa cum au fost posibilitatile noastre am treit decent.

---

daca au 3 case, de ce nu ii dau si lui una, sa nu fie nevoie sa stea in kirie?

---

Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
Cei trei muschetari Bebelusii
Omul traieste pentru bunastarea pisicii...

adrienne12 spune:

Draga mea, tu chiar ii crezi cind spun ca daca va mutati sa considerati ca nu mai aveti parinti? Ha! ha, ha ce banc bun! O sa faca spume, o sa se oftice dar tot vor vrea sa stie ce fac fi-su ce maninca, etc etc. Tu zici ca daca pleci tu ii va fi mai bine cu altcineva. Pai cine mama draga crezi ca ii suporta pe indivizii aceia? Cumva ii inteleg ca e casa lor si fac ce vor, marea lor greseala este ca nu va respecta ca cuplu si ca nu isi dau seama ca de acum el nu le mai apartine lor ci tie. Eu as face asa: as vorbi cu el... Daca cu el nu o scoti la capat si el sustine ideea unei familii mari si fericite fa nitel pe nebuna cu ai lui: ce ai de pierdut? In sensul ca le-as spune ca voi doi de acum sinteti o familie si cavreti sa va aveti viata voastra si ca nu intotdeauna poti sa faci curatenie in zilele specificate de ea (de ce nu face el daca tu esti ocupata?) si ca aveti prietenii vostri si viata voastra. Ce usor e de dat sfaturi. Stiu. AM fost si eu in pozitia ta si imi venea sa dau cu ei de pamint. Mai spune-le ca tocmai pt. faptul ca iti spun ca pt. ei nu cnteaza contul in banca sau ce au facut parintii inseaman exact ca le pasa si ca asta e o mare insulta la adresa ta. Si in particular ce au facut parintii sau contul in bacnca chiar ca nu conteaza. AM n contraexemple. Sfatul meu cel mai bun ar fi ca voi doi sa plecati de acolo si sa stai cu chirie. Cu riscul de a=l dezmosteni pe el. Iar daca el alege confrotul casei parintesti inseamna ca nu te iubeste. Parerea mea.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0