Metehne romanesti...la portile Europei!

Iata mai jos un citat din Cartarescu -realitate curata-, pe care propun sa-l cititi:

(…) “Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.”

lilanda spune:

hmmm...am citit, iar daca e sa si comentam pe marginea citatului, eu as zice ca acea perioada departe de Romania de care spune Cartarescu, trebuie sa fie mai mica de un an, ca sa poti scrie ce a scris el (eu una il admir ca poet si romancier, mai putin ca editorialist). Probabil ca adevarul e undeva la mijloc; da, in Romania, exista badaranie si mitocanism, isterie si nepolitete, insa descrierea asta despre strainul care-ti zimbeste politicos si incearca sa-ti menajeze nervii, este idilica. Pe mine, una de pilda, ma oboseste ingrozitor sa zimbesc frumos vecinului cind il vad dimineata, asta dupa ce m-a trezit la 7,30 cu masina de tuns iarba, sau dupa ce a racnit la copii toata dupa-amiaza prin gradina. Ma oboseste la fel de mult sa ma simt in largul meu atunci cind ii aud rigiind fara nici o jena prin apropiere. Iarasi ma oboseste sa le zimbesc ingaduitor functionarilor de la ghisee care sint depasiti de probleme si care iti spun cu zimbetul pe buze ca nu stiu cum sa iti rezolve cazul, desi ar trebui sa stie. Si am pretentia ca nu sint mitocana sau badarana!!!

pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet

Grace spune:

Lilanda, ideea era ca strainii zimbesc politicos mai mereu, asa au fost ei crescuti si educati, ceea ce arata ei este doar politete, asta nu inseamna si ca te iubesc daca nu dimpotriva, dar macar prima lor reactie e una cu zimbet, oricum e clar ca tu esti romanca....

aschiutza spune:

La inceput ma deranja ca zimbeau toti peste tot. mi-i se parea fals.

Acu prefer o vinzatoare politicos-zimbitoare, decit una care sa imi raspunda cu scirba, uitindu-se de sus la mine....Asta e, mi-au spalat domne nemtii astia creieru´!


------------------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Ajutati un OM sa traiasca!

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43117

KSorana spune:

Prefer o fata voioasa si falsa decit una rece -nervoasa.