Pentru tine ingerasul meu...

A fost odata ca niciodata la inceput un gand,apoi o mireasma de flori de tei ridicata de o adiere de vant, sub un clipocit de apa. La sfarsit totul s-a transformat intr-o raza de lumina, alba stralucitoare. Raza statea sus de tot. Noi nu o putem cuprinde si nici nu o putem vedea. E o raza de lumina ce aduce caldura pe unde trece. Raza coboara des pe pamant. Noi nu stim unde. Odata raza de lumina a coborat intr-un loc. Prima data a stiut "Ea". "Ea" a simtit. "Ea" o astepta. O bucurie imensa i s-a strecurat in suflet odata cu caldura razei de lumina. Si bucuria crestea in fiecare zi tot mai mare si mai mare. Raza de lumina s-a schimbat si ea. Prima data a fost mica...apoi mai mare...apoi din ce in ce mai mare. Crestea si raza odata cu bucuria.
Apoi si "Ea" si "El" au vazut-o cu ochii lor. Bucuria si raza de lumina stateau laolalta acolo in fata "Lor". Era tot ceea ce poate isi dorisera toata viata si parca nu stiusera niciodata pina atunci.
Dar intr-o zi, un clopotel a inceput sa sune de departe. Si "Ei" au simtit un vant rece cum le taie respiratia. Acel clopotel nu trebuia sa sune...nu atunci. Dar "Noi" nu putem sa oprim clopotelul. "Noi" nu avem puterea aceasta. Si "Ei" stiau asta. Ar fi vrut sa opreasca timpul in loc. Ar fi vrut sa mai tina bucuria si lumina impreuna...lipite pentru o vesnicie sau macar pentru o clipa. Dar clopotelul nu a vrut sa nu mai sune. A sunat intr-o zi aproape de tot.
Raza de lumina s-a desfacut de bucurie. Raza de lumina s-a inaltat sus, apoi mai sus...tot mai sus. Ochii "Lor" s-au uitat lung dupa ea.
Nu mai era raza. Se transformase intr-un clipocit de lacrimi, ce nu putea fi nicicum uscat de o adiere de vant. O mireasma de tei se simtea imprejur si peste toate era...GANDUL.
Gandul refuza sa se desfaca. El era singurul care vedea lumina cea alba si stralucitoare ce zburda sus...sus de tot unde noi nu avem voie. Nu inca.




****
Aceasta poveste o dedic tuturor celor care citindu-le povestea mi-au itit o lacrima in coltul ochilor.


Dumnezeu sa va aiba in paza!

Marius Pernes

Veve spune:

Am vrut sa-ti spun c-aici ie locul,dar nu mi s-a parut potrivit..Ce talent mai ai si tu,mai Marius, de-a transforma orice in basm... si nu orice fel de basm,ci unul minunat si sensibil.Asta-mi aminteste de "mucegaiurile" argheziene...
Multumim!

Irina & Veve cea cumintzica foc!

n/a spune:

Eu nu mai am cuvinte, doar lacrimi, multe, multe ...

miruna spune:

Frumos....