In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 8-a)
Raspunsuri - Pagina 4
Aynur spune:
Buna dimineata dragele mele
fie ca Dumnezeu sa va dea bine in lumea aceasta si in lumea de dincolo voua si familiilor voastre sa va intareasca in credinta si in fapte,
va iubesc mult pentru cuvintele frumoase pe care le scrieti mereu.Dumnezeu sa fie multumit de voi inshaAllah Doamne ajuta!
aynur
Arhistefy spune:
Draga Aynur, ma bucur mult ca textele scrise de noi te apropie de Dumnezeu. Acesta si este scopul lor. Te asteptam sa ne citesti in continuare
I Cor. 14, 6-19; Mt. 20, 17-28). Crestinismul multumeste pe deplin
si nazuinta noastra de intaietate, dar cum? Prin mijloace cu totul
potrivnice acelora care se intrebuinteaza in lume. Vrei sa fii cel
dintai? Fii sluga tuturor, adica fii cel din urma inaintea tuturor si
aceasta este un lucru atat de insemnat, pe cat este de insemnat sa ne
randuim viata si obiceiurile dupa pilda Domnului Hristos, Domnul
graieste: "Fiul Omului n-a venit sa fie slujit, ci sa slujeasca El si
sa-si dea sufletul rascumparare pentru multi". Domnul a slujit pe
oameni, chiar a spalat picioarele ucenicilor. Asta inseamna ca n-ai de
ce sa te rusinezi a sluji altuia, oricine ar fi el. Cum si cu ce poti,
slujeste; prilejuri sunt la fiecare pas: hraneste pe cel flamand,
imbraca pe cel gol, gazduieste pe cel strain, cerceteaza pe cel bolnav
si chiar ingrijeste-l: nu intoarce spatele nici unui om care iti cere
ajutorul. Si nu doar trupul, ci si sufletul aproapelui sa-l slujesti;
invata-l, da-i sfat, da-i in mana o carte buna, mangaie-l, intareste-l!
Si cuvantul este un mijloc puternic de a ajuta; prin el, sufletul iese
din ale sale si, unindu-se cu sufletul celuilalt, ii da putere.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 14, 26-40; Mt. 21, 12-14, 17-20). "Casa Mea casa de
rugaciune se va chema, iar voi ati facut din ea pestera de talhari".
Toata lumea stie ca un locas de inchinare cere cucernicie, adunare a
gandurilor, adancire in cugetarea la cele dumnezeiesti si stare ca
inainte lui Dumnezeu; si totusi cine face asta? Oamenii merg la
biserica plini de dorinta de a se ruga, pentru putina vreme stau in ea
cu ravna fierbinte; apoi insa gandurile incep sa hoinareasca si in cap
are loc un negot mai zgomotos decat acela peste care a dat Domnul in
templul din Ierusalim. De ce asa? Pentru ca felul in care stam in
biserica oglindeste intreaga noastra viata duhovniceasca. Precum traim,
asa stam in biserica. Biserica inraureste si intrucatva sprijina
miscarile duhovnicesti ale sufletului; apoi, insa, perindarea starilor
noastre sufletesti obisnuite isi ia ce este al sau. Drept aceea, daca
vrei sa stai in biserica asa cum ai sta inaintea lui Dumnezeu,
pregateste-te pentru aceasta prin viata ta obisnuita; pe cat iti sta in
putere fii intr-o stare de rugaciune. Aceasta osteneala te va face,
pana la urma, sa stai cu evlavie in tot timpul pe care ti-l petreci in
biserica; iar aceasta te va ajuta sa-ti sporesti evlavia si in viata
obisnuita. Astfel, vei urca tot mai sus si mai sus. Asadar, Doamne
ajuta: pune inceput bun!
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Domnul a zis lui Moise: „…Spune copiilor lui Israel
sa porneasca inainte. Tu, ridica-ti toiagul,
intinde-ti mana spre mare“.
(Exod 14:15-16)
Drag copil al lui Dumnezeu, imagineaza-ti acel mars triumfal! Imagineaza-ti copiii extaziati pe care parintii incercau mereu sa-i potoleasca si sa-i opreasca din explozia lor de intrebari. Gandeste-te cum trebuie sa fi trait femeile emotia aceea nestapanita cand s-au vazut salvate dintr-o data de o soarta mai rea decat moartea. Imagineaza-ti cat de rusinati si de mustrati trebuie sa se fi simtit barbatii de langa ele pentru ca nu s-au increzut in Dumnezeu si s-au plans de Moise. Si cand vizualizezi zidurile marete de apa ale Marii Rosii, despartite de mana intinsa a Celui Vesnic ca raspuns la credinta unui singur om, afli ce va face Dumnezeu pentru ai Sai.
Nu te inspaimanta niciodata de vreo consecinta care rezulta din supunerea absoluta fata de porunca Lui. Nu te teme niciodata de apele furioase care-ti stau inainte si care prin mandrul lor dispret iti impiedica progresul. Dumnezeu este mai mare decat urletul apelor infuriate si decat valurile puternice ale marii. „Domnul statea pe scaunul Lui de domnie cand cu potopul, si Domnul imparateste in veci pe scaunul Lui de domnie“ (Psalmul 29:10). O furtuna nu este altceva decat tivul mantiei Sale, semnul venirii Lui si dovada prezentei Lui.
Indrazneste sa te increzi in El! Indrazneste sa-L urmezi! Apoi descopera ca fortele care-ti blocau progresul si-ti amenintau viata devin la porunca Lui chiar materialele pe care le foloseste pentru a construi calea libertatii tale.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Si ce are a face daca unii n-au crezut?
Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?
(Romani 3:3)
Banuiesc ca sursa fiecarui pic de necaz din viata mea poate fi urmarea simplei necredinte. Daca am credinta cu adevarat, trecutul este iertat in totalitate, prezentul este umplut cu putere si viitorul este stralucit si plin de speranta, cum as putea fi altfel decat complet fericit?
Da, viitorul este stralucit datorita credinciosiei lui Dumnezeu. Adevarul Sau statornic nu se schimba dupa starea mea sufleteasca, si El nu sovaie niciodata cand ma impiedic si cad peste o promisiune de-a Lui prin necredinta mea. Credinciosia Lui ramane neclintita si proeminenta ca piscurile de margaritar ale muntilor care despica norii eternitatii. Si poalele muntilor Lui sunt inradacinate la o adancime fara fund pe stanca lui Dumnezeu.
Mont Blanc nu dispare, devenind o imagine trecatoare sau o pacla ciudata, numai pentru ca un catarator ameteste cand urca pe versantii lui.
Este de mirare ca noi nu primim binecuvantarea lui Dumnezeu dupa ce ne-am poticnit de promisiunea Lui prin necredinta? Eu nu spun ca credinta merita un raspuns sau ca putem lucra pentru a o castiga. Dar Insusi Dumnezeu a facut din credinta o conditie a primirii, si Datatorul are dreptul suveran de a alege propriile conditii pentru darurile Sale.
Necredinta intreaba incontinuu: „Cum este posibil aceasta?“ E intotdeauna plina de „cum"uri, insa credinta are nevoie doar de un singur mare raspuns chiar si pentru zece mii de „cum“-uri. Acel raspuns este – DUMNEZEU!
Nimeni nu poate implini atat de mult intr-un timp atat de scurt ca atunci cand se roaga. Si urmatorul gand cu siguranta se potriveste foarte bine cu tot ce ne-a învatat Domnul Isus Hristos despre rugaciune. Daca un singur credincios cu credinta deplina se ridica, istoria lumii va fi schimbata.
Vrei sa fii TU acel unul singur care sa se ridice, supunandu-te suveranitatii si calauzirii lui Dumnezeu Tatal nostru?
Nimic nu ramane in afara razei de actiune a rugaciunii decat lucrurile care sunt in afara voii lui Dumnezeu.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Rom. 14, 6-9; Mt. 15, 32-39). Inca o data a saturat Domnul, in
chip minunat, poporul ce-L insotea, ca sa arate ca El e intotdeauna
gata sa indestulesze cu darnicie poporul credincios. A fi putut sa faca
asta de fiecare data, dar n-a vrut sa ii dezvete de felul obisnuit de
viata, pe care tot El l-a randuit, l-a intarit si il face sa dainuie.
Lucrarile de capetenie, atotcuprinzatoare ale Domnului, au fost
savarsite la inceputul lumii, prin intocmirea tuturor lucrurilor; dar
randuind si punand in miscare totul, Dumnezeu nu S-a legat cu nimic
prin legile firii, ci a ramas pe deplin slobod sa se amestece, atunci
cand este nevoie, trimitand ajutoare mai presus de fire. El lucreaza ca
un stapan in gospodaria Sa, care intocmeste randuieli, insa,
pazindu-le, nu este legat cu nimic de ele, ci are putere asupra lor,
carmuindu-le cu bunatatate de gospodar. Potrivnicii credintei nu
inteleg insemnatatea Dumnezeirii: o cauta in gandurile lor
dincolo de hotarele cuvenite si, nevazandu-si implinite inchipuirile, o
tagaduiesc. Pronia pe care o cer ei nu se afla nicidecum; dar
fiinteaza, fara indoiala, cea pe care I-a placut sa o randuiasca si sa
o pazeasca Insusi Domnul Dumnezeu.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 3. 9-17; Mt. 14, 22-34). Sfantul Apostolul Petru, cu ingaduinta
Domnului, coboara din corabie si merge pe apa; apoi, se lasa biruit de
imboldurile fricii si incepe sa se scufunde. Faptul ca s-a hotarat sa
faca un lucru atat de neobisnuit nu este vrednic de mustrare,
altminteri Domnul nu i-ar fi ingaduit; mustrare merita faptul ca nu
si-a pastrat starea sufleteasca dintai. Pe Apostol il umpluse o
nadejdie in Domnul plin de insufletire, intemeiata pe credinta ca El
poate orice si asta i-a dat curajul sa infrunte valurile. A facut
cativa pasi pe aceasta cale noua: ar fi trebuit sa se intareasca in
nadejde, avand in vedere pe Domnul, Care era aproape, si faptul ca deja
mersese pe apa prin puterea Lui; el insa s-a lasat prada cugetarilor
omenesti: "Vantul este puternic, valurile sunt mari, apa n-are
statornicie", iar aceasta l-a zdruncinat, slabind in el taria credintei
si a nadejdieii. Din aceasta pricina a scapat din mana Domnului si,
ramanand supus lucrarii legilor firii, a inceput sa se scufunde. Domnul
l-a dojenit: "Putin credinciosule! pentru ce te-ai indoit?", aratand
pricina primejdiei. Iata o lectie pentru toti cei ce intreprind vreun
lucru, mic sau mare, cu scopul aratat de a placea Domnului! Trebuie
pastrata caldura dintai a credintei si nadejdii, din care se naste o
mare virtute: staruinta in fapta buna, care slujeste de temelie a
vietii placute lui Dumnezeu. Atata vreme cat aceasta stare se
pastreaza, insufletirea de a purta ostelile pe care ai pasit nu piere,
si piedicile, oricat de mari ar fi, trec nebagate in seama. Atunci cand
ea slabeste insa, sufletul omului se umple indata de inchipuiri
privitoare la mijloacele omenesti de pastrare a vietii si de ducere la
bun sfarsit a treburilor incepute; si intrucat acestea se arata
intotdeauna neputincioase, in sufletul lor se strecoara frica: "Ce-o
sa fie?"; de aici se naste sovaiala: "Sa mai continui?", si in cele din
urma parasirea deplina a lucrarii cu pricina. Trebuie facut asa:
tine-te de ce-ai inceput, goneste gandurile care te tulbura si
indrazneste intru Domnul, Care este aproape.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 15, 12-19; Mt. 21, 18-22). Domnul a osandit smochinul
pentru nerodire fiindca la aratare acesta era acoperit cu frunze
intr-asa chip s-ar fi cuvenit sa fie in el si roade, care insa nu se
aflau. In viata crestineasca, frunzele sunt faptele cucernice si
nevointele din afara, iar roadele sunt starile sufletsti. Legea
duhovniceasca cere ca cele dintai sa aiba ca izvor pe cele din urma;
din pogoramant insa fata de cei neputinciosi, este primit si ca cele
din urma sa se parguiasca in pas cu cele dintai. Daca cele dintai sunt
imbelsugate, iar cele din urma nu-s nici macar in fasa, aceasta nu este
decat o amagire de viata duhovniceasca, ce poate fi descrisa prin
cuvintele: a parea, dar a nu fi. La inceput, omul nu are aceasta stare
nefericita, dar ea se poate ivi pe nesimtite si incepe sa oranduiasca
felul lui de viata. Cel care se reazima prea mult pe cele din afara si
se impartaseste de ele, luarea aminte se intuneca, simturile
duhovnicesti se tocesc si se instapaneste raceala duhovniceasca. Ajunsa
aici, viata duhovniceasca moare; ramane doar chipul cucerniciei, lipsit
de puterea ei. Purtarea dinafara e vrednica, iar inlauntru lucrurile
stau tocmai pe dos. Urmarea este sterpiciunea duhovniceasca: faptele se
savarasesc, dar sunt toate moarte.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 15, 29-38; Mt. 21, 23-27). La intrebarea Domnului
privitoare la Ioan Botezatorul, arhiereii si batranii cugetau: "Orice
raspuns am da, nu picam bine"; ca atare, au hotarat ca e mai bine sa se
ascunda in spatele nestiintei. Interesul le-a legat limba, nelasandu-i
sa marturiseasca adevarul. Daca ar fi iubit adevarul mai mult decat pe
sine, ar fi fost altceva. Interesul propriu a ascuns adevarul si nu l-a
lasat sa patrunda in inima, a impiedicat nasterea unei convingeri
sincere si a facut inima nepasatoare fata de acest adevar. Si totdeauna
este asa: pornirile egoiste sunt dusmanii declarati ai adevarului. Toti
ceilalti vrajmasi ai lui merg in urma acestora si lucreaza prin
mijlocirea lor. Daca am sta sa cercetam cum au luat nastere toate
ratacirile si eresurile, am vedea ca izvorul lor, al tuturor, este
tocmai acesta. In teorie, adevarul ramane adevar; in practica, insa:
"Adevarul ne stinghereste in cutare si cutare privinta; trebuie sa-l
inlaturam si in locul lui sa punem minciuna care ne convine noua". De
ce au aparut, de pilda, materialistii-nihilisti? Pentru ca ideea de
Dumnezeu Ziditor, Proniator si Judecator, dimpreuna cu ideea ca
sufletul este duh, ii impiedica sa traiasca mai in largul lor, dupa
inclinarile lor: ca atare, le inlatura. Faptul ca nu adevarul ii
calauzeste pe nihilisti se poate vedea din nimicinicia temeiurilor pe
care ei se reazema: ar vrea sa fie asa cum socot ei, si orice iluzie
care oglindeste gandirea lor li se infatiseaza ca martor al adevarului.
Daca s-ar destepta macar putin, si-ar vedea indata amagirea; dar isi
cruta iubirea de sine, drept care si raman asa cum sunt.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Niciodata nu-ti va parea rau...
...pentru ca ai gandit inainte de a actiona.
...pentru ca ai ascultat inainte de a judeca.
...pentru ca ti-ai iertat dusmanii.
...pentru ca ai ajutat un frate cazut.
...pentru ca ai fost cinstit in afaceri.
...pentru ca ai gandit inainte de a vorbi.
...pentru ca nu ti-ai abandonat principiile.
...pentru ca ti-ai inchis urechile la barfa.
...pentru ca ti-ai infranat limba barfitoare.
...pentru ca ai nutrit numai ganduri curate.
...pentru ca ai simtit cu cei napastuiti.
...pentru ca ai fost curtenitor si bun cu toti.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela