In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 8-a)
Raspunsuri - Pagina 10
Arhistefy spune:
(II Cor.8, 16; 9, 5; Mc. 3, 13-19). Domnul i-a ales pe Apostoli
"ca sa fie cu El si sa-i trimita sa propovadauiasca si sa aiba putere
sa vindece bolile si sa alunge demonii". Si orice crestin este ales
spre a savarsi fapte asemanatoare: sa fie neancetat cu Domnul prin
neancetata aducere aminte de El, prin propovaduirea si implinirea
poruncilor Lui, fiind gata a-si marturisi credinta in El. Acolo unde se
savarseste acest fel de marturisire, el va fi o propovaduire
rasunatoare pentru cei ce-l asculta. Orice crestin are puterea de a
vindeca bolile, nu pe cele straine, ci pe ale sale; si nu pe cele
trupesti, ci pe cele sufletesti: poate sa izgoneasca demonii, sa alunge
gandurile rele semanate de catre acestia si sa inabuse intaririle
patimilor pe care ei le atata. Fa astfel si vei fi un apostol, plinitor
al lucrarii pentru care te-a ales Domnul, savarsitor al apostoliei
tale. Atunci cand implinesti cu bine toate acestea, poate ca Domnul iti
va da si o chemare deosebita: sa mantuiesti pe altii - dupa ce te vei
fi mantuit pe tine insuti, si sa ajuti pe cei ispititi - dupa ce vei fi
trecut tu insuti prin toate ispitirile, toate experientele binelui si
raului. Dar deocamdata, treaba ta e sa te ostenesti cu tine insuti:
pentru asta ai fost deja ales; restul e in mana lui Dumnezeu. Cel ce se
smereste va fi inaltat.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(II Cor. 9, 12; 10, 7; Mc 3, 20-27). "Daca o imparatie se va
dezbina in sine, acea imparatie nu mai poate dainui". Atata vreme cat
inlauntrul nostru domneste fara vreo impotrivire viclenia pacatoasa,
imparatia intunericului si pacatului ramane trainica in noi; insa cand
harul lui Dumnezeu trage spre sine partea sufletului robita de pacat,
slobozind-o din robie, are loc inlauntru o dezbinare: pacatul de o
parte, binele de cealalta. Indata ce omul, ca urmare a acestei
desteptari, se uneste, prin constiinta si libertatea sa, cu binele,
pacatul isi pierde orice sprijin si merge spre destramare. Statornicia
in hotararea cea buna precum si rabdarea in ostenelile pe care acasta
le pretinde, risipesc si alunga tot pacatul. Atunci, binele incepe sa
imparateasca inlauntrul omului si dainuie atata vreme cat nici o
cugetare rea nu se strecoara inlauntru si, atragand de partea sa
vointa, nu da nastere iarasi unei dezbinari. Da numai putin frau liber
imboldului pacatos care se zamisleste, uneste-te cu el si pune-l in
lucrare; binele va incepe iarasi sa slabeasca, iar raul sa creasca,
pana ce va inabusi binele cu totul. Aceasta este istoria aproape
neintrerupta a vietii launtrice a celor slabi de inger, care nu au
statornicie.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(II Cor. 11, 5-21; Mc. 4, 1-9). "Iesit-a semanatorul sa semene".
De cand a iesit Acest Semanator sa semene, El nu inceteaza a semana. La
inceput a semanat El Insusi, apoi Apostolii, iar in cele din urma, prin
dumnezeiestile Scripturi si prin dascalii cei de Dumnezeu inteleptiti,
si pana acum se seamana pretutindeni cuvantul adevarului dumnezeiesc.
Trebuie doar sa fii gata a te arata pamant bun si vei fi semanat
neincetat; iar Dumnezeu va face sa creasca ceea ce este semanat. Dar
cum sa ma arat pamant bun? Poti sa faci asta prin luarea aminte la
cuvantul lui Dumnezeu, prin cugetarea la el, prin dragostea fata de el
si fiind totdeauna gata a savarsi ceea ce afli din el. De ai aceasta
stare sufleteasca, nici un cuvant nu va trece pe langa suflet, ci
fiecare va intra inlauntru. Impreunandu-se acolo cu stihiile sufletului
ce ii sunt inrudite, el va prinde radacini si va odrasli. Hranindu-se
apoi de sus cu cercetarile duhovnicesti, iar de jos cu dorinte bune si
cu ostenelile, se va face pom, va inflori si va da roada. Dumnezeu
Insusi a pus aceasta randuiala in jurul nostru si, ca atare, nu putem
decat sa ne miram de nerodirea noastra. Si totul vine din neluare
aminte si nepasare.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
I Cor. 2, 6-9; M; 22, 15-22). "Dati cezarului cele ce sunt ale
cezarului"; da fiecaruia ceea ce este al sau! De aici legea: "Sa nu fii
placut Domnului dintr-o singura latura, ci din toate laturile prin care
poti si esti dator sa-I placi; intoarce-ti toata puterea si toate
mijloacele spre slujirea lui Dumnezeu". Zicand: "da cezarului cele ce
sunt ale cezarului", Domnul a aratat ca acest lucru este pe placul Lui.
Daca prin "cele ale cezarului" intelegem toate randuielile vietii
pamantesti indeobste, neaparat trebuincioase si de neocolit, iar prin
"cele ale lui Dumnezeu", toate randuielile Bisericii de Dumnezeu
zidite, de aici reiese ca toate caile vietii noastre sunt pline de
mijloace de mantuire. Trebuie doar sa iei aminte si sa te folosesti de
toate aceste mijloace, lucrand totdeauna dupa voia lui Dumnezeu, si ai
mantuirea in mana. Poti sa faci in asa fel ca orice pas al tau sa
insemne o fapta placuta Domnului si, prin urmare, un pas spre mantuire,
intrucat calea mantuirii este calea umblarii dupa voia lui Dumnezeu.
Umbla ca inaintea lui Dumnezeu, ia aminte, chibzuieste si, fara a te
cruta pe tine insuti, sa purcezi neintarziat la fapta pe care
constiinta ti-o va arata atunci ca potrivita.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Toti avem perioade mai dificile, cand ne luptam de-a dreptul cu evenimentele
din viata noastra. Suntem cuprinsi de teama sau chiar de indoiala cu privire
la Dumnezeu. Si probabil ca ne punem problema ca nici El nu se prea bucura
cand Se gandeste la noi - din cauza felului in care actionam uneori sau a
lucrurilor pe care le gandim despre El sau despre alti oameni. Insa mesajul
lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este cat se poate de simplu si de
clar: Dumnezeu nu este suparat din cauza indoielilor sau a esecurilor pe
care le-am putea avea! Bratele Lui raman larg deschise ca sa ne primeasca la
pieptul Lui. Tot ce trebuie sa facem este sa venim la El prin nepretuitul
dar al rugaciunii. Vom gasi astfel un parinte iubitor, gata sa ne ia in
bratele Lui, sa ne tina strans la pieptul Lui, sa ne mangaie, sa ne
reasigure ca totul va fi bine.
"Nu va îngrijorati de nimic, ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la
cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea
lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile
in Cristos Isus." (Filipeni 4:6-7)
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Nu va ingrijorati de nimic.
(Filipeni 4:6)
Destul de multi crestini traiesc intr-o stare teribila de ingrijorare, fiind mereu nelinistiti de problemele vietii. Secretul trairii intr-o pace perfecta in mijlocul ritmului febril al vietii zilnice este un secret ce merita din plin sa fie cunoscut. Ce bine a facut vreodata ingrijorarea? N-a facut niciodata pe nimeni mai puternic, n-a ajutat pe nimeni sa faca voia lui Dumnezeu, nici n-a oferit nimanui o cale de scapare din nelinistea si confuzia lui. Ingrijorarea doar distruge eficacitatea unei vieti care altfel ar putea fi folositoare si frumoasa. A fi nelinistit si plin de griji si ingrijorari este absolut interzis de Domnul nostru, care a spus: „Nu va ingrijorati dar, zicand: «Ce vom manca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom imbraca?»“ (Matei 6:31). El nu vrea sa spuna ca nu trebuie sa fim prevazatori sau ca viata noastra nu trebuie sa aiba niciodata un plan sau un model al ei. El vrea sa spuna pur si simplu ca nu trebuie sa ne ingrijoram de aceste lucruri.
Oamenii vor cunoaste ca traiesti intr-o stare constanta de ingrijorare dupa adanciturile de pe fata ta, dupa tonul vocii tale, dupa atitudinea ta negativa, si dupa lipsa de bucurie din duhul tau. Deci urca pe inaltimile unei vieti abandonate in mana lui Dumnezeu, si perspectiva ta se va schimba pana-ntr-atat incat vei privi in jos pe norii de sub picioarele tale.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Cine dintre voi se teme de Domnul, sa asculte glasul Robului Sau!
Cine umbla in intuneric si n-are lumina, sa se increada
in Numele Domnului si sa se bizuie pe Dumnezeul lui!
(Isaia 50:10)
Ce trebuie sa faca un credincios in vremuri de intuneric – un intuneric de nedumeriri si confuzie – un intuneric nu al inimii, ci al mintii? Aceste vremuri de intuneric vin la un ucenic credincios care umbla supus in voia lui Dumnezeu. Ele vin ca niste perioade in care el nu stie ce sa faca sau pe care drum s-o apuce. Cerul lui se acopera cu nori, si lumina clara a cerului nu mai straluceste pe cararea lui, asa incat el se simte ca si cum ar bajbai dupa drumul lui prin intuneric complet.
Dragul meu credincios, te descrie aceasta pe tine? Ce ar trebui sa faci in vremuri de intuneric? Asculta Cuvantul lui Dumnezeu: „Cine umbla in intuneric…sa se increada in Numele Domnului si sa se bizuie pe Dumnezeul lui!“ De fapt, primul lucru pe care trebuie sa-l faca e nimic. Acesta este un lucru dificil de facut pentru natura noastra umana umila. Este o zicatoare: „Cand esti zapacit, nu te grabi“. Cu alte cuvinte, „Cand esti confuz si nu sti ce sa faci, nu fa nimic“. Cand te gasesti intr-o ceata spirituala, nu alerga inainte, ci incetineste pasul vietii tale. Si daca este necesar, tine corabia vietii tale ancorata sau legata la doc.
Este bine sa te increzi pur si simplu in Dumnezeu, pentru ca atunci cand ne incredem, El poate lucra. Ingrijorarea, insa, Il impiedica sa faca ceva pentru noi. Daca intunericul care ne acopera produce spaima in inimile noastre si alergam incoace si-ncolo, cautand in van sa gasim o cale de iesire din incercarea intunecata in care ne-a asezat providenta lui Dumnezeu, atunci Domnul nu poate lucra pentru noi.
Numai pacea lui Dumnezeu va linisti mintile noastre si va da odihna inimilor noastre. Trebuie sa punem mana noastra in a Lui ca un copil mic si sa-L lasam sa ne conduca in lumina stralucitoare a soarelui iubirii Sale. El cunoaste calea de iesire din padurea deasa si intunecoasa, asa ca ne putem urca in bratele Lui, increzandu-ne in El ca ne va salva, aratandu-ne cel mai scurt si cel mai sigur drum.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
N-a deschis gura deloc.
(Isaia 53:7)
Ce har ni se cere cand suntem intelesi gresit, si totusi ne purtam corect, sau cand suntem judecati cu asprime, dar primim aceasta cu sfanta blandete! Nimic nu testeaza mai bine caracterul nostru de crestin decat atunci cand se spune ceva rau despre noi. Acest tip de test al zdrobirii este ceea ce arata daca suntem aur solid sau doar metal placat cu aur.
Unii crestini se intorc usor de la maretia chemarii vietii lor, urmarindu-si in schimb motivele de nemultumire si vrajmasii. In cele din urma isi transforma vietile intr-un mic vartej de ostilitati. Aceasta poate fi comparat cu incercarea de ne ocupa de cuibul unei viespi. Poate ca esti in stare sa imprastii viespile, dar vei fi probabil intepat ingrozitor si nu vei primi nimic pentru durerea ta, pentru ca mierea lor n-are valoare.
Fie ca Dumnezeu sa ne daruiasca mai mult din Duhul lui Hristos, care: „cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; ci Se supunea dreptului Judecator“ (1 Petru 2:23). „Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre“ (Evrei 12:3).
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Nu te mania.
(Psalmul 37:1)
Acest verset este tot o porunca divina ca si „Sa nu furi“ (Exod 20:15). Dar ce inseamna sa te manii? Un om odata a definit aceasta ca ceea ce face pe un om sa fie aspru la suprafata, facandu-l sa se uzeze si sa se epuizeze pe el insusi si pe altii. Nu-i asa ca un om iritabil, irational si critic nu numai ca se consuma pe el insusi, dar totodata ii seaca si ii obosesc si pe altii? Cand ne ingrijoram si ne maniem, suntem o sursa permanenta de necaz. Acest psalm nu spune doar: „Nu te mania pe cei rai“, ci nu lasa loc maniei de orice fel. Este foarte dureros, si Dumnezeu nu doreste sa ne ranim pe noi insine sau pe altii.
Orice doctor poate sa-ti spuna ca o izbucnire de manie este mai daunatoare pentru sistemul tau nervos decat o febra si ca o predispozitie pentru manie continua nu contribuie la sanatatea trupului tau. Urmatorul pas care rezulta din manie este sa fii irascibil, si aceasta e tot una cu furia. Sa punem deoparte aceasta odata pentru totdeauna si sa ascultam pur si simplu de porunca „Nu te mania“.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(II Cor. 12, 10-19; Mc. 4, 10-23). A suflat Dumnezeu suflare de
viata si a luat fiinta omul dupa chipul lui Dumnezue. Asa se intampla
si la cea de-a doua nastere: prin suflarea Dmnezeiescului Duh, despre
care nu se stie de unde si cum vine, se pun temeiurile vietii noi si se
reface chipul lui Dumnezeu. Acesta este punctul de plecare; de acum
incolo incepe truda inaltarii chipului la desavarsita asemanare. Acest
chip, renascut de catre Duhul lui Dumnezeu dupa chipul Ziditorului, se
preschimba (Sensul mai exact ar fi de "se trasfigureaza" -
preobrazuietsia. Probrajenie este Schimbarea la Fata- n.tr.) din slava
in slava, dar nu fara lucrarea noastra: ale noastre sunt truda si
osteneala, dar Dumnezeu zideste si face sa creasca cu harul
Preasfantului Duh, prin credinta in Domnul. Iata idealul si mijlocul de
a da fiinta in noi insine chipului si asemnarii lui Dumnezeu! Si cate
nu se scriu si nu se vorbesc in ziua de azi despre educatie! Cu toate
astea, ea este lamurita in putine cuvinte de cuvantul lui Dumnezeu. Tu
doar apuca-te sa infaptuiesti ceea ce este poruncit, si educatia ta va
ajunge singura la tel. Aceasta este calea de educatie a lui Dumnezeu;
ea insa nu inlatura caile omenesti, dimpotriva, le indrepteaza si le
incununeaza cu reusita. Atunci insa cand nu sunt urmate decat caile
omenesti, educatia este de obicei neindestulatoare, nedeplina si nu
arareori strica de tot pe cei educati; iar apoi, toata viata lor merge
stramb. Acolo unde se inmultesc cei educati stramb si societatea incepe
sa devina din ce in ce mai stramba - si ca viata, si ca vederi.
Sfarsitul este strambarea de obste: unul e putred intr-o parte, altul
in alta.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela