Carina-de la speranta la realitate

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Carina-de la speranta la realitate | Autor: carina

In sfarsit mi-am facut timp si m-am apucat descris. De cand ma stiu mi-au placut copiii si dintotdeauna mi-am dorit sa am si eu macar unul. Asa ca dupa ce m-am casatorit in 26 august 2000 (la 21 de ani fara o luna) am hotarat impreuna cu sotul meu ca asta e una din prioritati. Nu ne-am apucat de treaba chiar imediat pentru ca sotul meu castiga destul de putin pe atunci si inca mai aveam amindoi de terminat facultatea. La inceputul lui 2001, el s-a angajat super bine, ne-am mutat intr-un apartament foarte fain de 3 camere intr-o zona superba din Cluj si am hotarat ca e timpul sa avem un copil. Soacra mea, Eva, era cea care ne incuraja cel mai tare, isi dorea nespus de mult o nepotica numai ca nu a apucat sa o vada pe Carina (a murit in 2001 in martie convinsaca sunt insarcinata).
Am inceput sa incercam in ianuarie 2001, prima luna nimic, a doua nimic, asa ca am mers la medic. Diagnosticul: uter retrovers, infantile si ovare polichistice. Mi-a spus ca si daca o sa ramin insarcinata nu voi putea duce sarcina pentru ca uterul este foarte mic (3 cm) si fatul nu se va dezvolta. Nu imi venea sacred ceea ce auzeam, toate sperantele mele se spulberau brutal…
Am mers acasa si nici nu am putut vorbi unul cu altul. Apoi am aflat ca sotul unei college este medic ginecolog si am mers sa cer o a doua opinie. Mi-a spus ca uterul retrovers pune ceva probleme la ramas insarcinata dar ca daca urmarim ovulatia totul e posibil. Cat despre uterul infantile, mi-a spus ca a vazut cazuri in care s-a dezvoltat o data cu copilul. Am tratat chisturile cu anticonceptionale si in iunie 2001 eram gata sa incercam din nou. Nimic iar, nici in august, nici in septembrie. Am mers iar la ecograf si s-a vazut ca chisturile se refacusera. Deci aveam la dispozitie 3 luni dupa tratamentul pentru chisturi pentru a incerca. Am facut iar tratamentul, s-au eliminat si in 10 februarie seara I-am facut o vizita medicului care era de garda. Mi-a facut o ecografie si mi-a spus “acum e momentul”. Si, iata ca in seara de10 februarie s-a produs minunea. Testul l-am facut dupa 10 zile. A fost pozitiv. Nici nu aveam curajul sa-l privesc pentru ca atatea teste cu o singura linie am vazut……..
Nu am avut greturi, totul era bine, pana cand in saptamina 8 am avut sangerari destul de puternice. Nu imi venea sacred ca asa repede pierdem ceea ce ne-am dorit asa mult. De atunci am inceput tratamentul cu Utrogestan, iar diagnosticul iminenta de avort- nu secretam sufficient progesteron . Nu aveam voie safac effort ca incepeau iar sangerarile. Asa a fost pana la 20 de saptamini. Dar Carina deja misca bine de tot si ma faceasa support totul mult mai usor. A fost bine 6 saptamini, nu mai era practice nici un pericol, pana cand intr-o seara am inceput sa am contractii, din ce in ce mai puternice-se declansase nasterea. Carina vroia afara mai repede decat trebuia. Problema era ca fetita noastra se dezvolta foarte bine iar uterul meu nu prea, asa incat miscarile ei provocau contractii (la fel ca la o sarcina la termen). Am inceput tratamentul cu Duvadilan.
Am dus-o cu greu pana la 38 desaptamini cu contractii tot mai dese si doze mai mari de Duvadilan.
Apoi s-a produs minunea. In 21 octombrie am fost internata si in 22 dimineata s-a nascut la 9.40 Carina. Nasterea nu a fost spectaculoasa din punct de vedere medical ci doar emotional. Cand am vazut-o alba la fata si cu obrajii rozii, cu ochii mari si albastrii pe care si I-a fixat pe mine, nu mi-a venit sacred ca e a mea, ca am fost in cele din urma in stare sa o fac si pe asta. Imi venea sa ma ridic de pe masa si sa o arat lumii intregi si sa strig “E A MEA”. Operatia nici nu am mai simtit-o, m-am ridicat destul de repede din pat pentru ca numai asa puteam sa imi primesc copilul cu mine in salon. A durat destul pana am reusit sa imi bag in cap ca e a mea, ca sunt mamica. Am stat si am tot privit-o ore in sir si imi spuneam “Uite minunea pe care ai asteptat-o. O cheama EVA CARINA si e un ingeras .”

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

raluka spune:

Draga mea, emotionant...
sa-ti traisca minunea si sa va bucure sufletul...mesajul tau ne da putere si speranta tuturor celor care ne dorim bb si el se lasa asteptat...
Felicitari si numai bine

andrruzza spune:

Sa fiti sanatosi si fericiti.

Noroc tzie, mie...tuturor!!"Neasteptatul se produce intotdeauna"

Andrada spune:

Foarte foarte frumoasa povestea vostra. Sa va traiasca fetitza! Tare frumos nume are! Numai bucurii sa va aduca!
cu drag Andrada

Delia spune:

Emotionanta poveste intr-adevar!
Sa-ti traiasca printesa si sa aveti parte numai de clipe frumoase in viata!
Un dulce din partea lui Codrin!

Delia si Codrin

danielac spune:

Ce nume frumos are fetita ta, sa-ti traiasca!

Dana si Diana-Maria http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072

osna spune:

sa-ti traiasca fetita si sa creasca mare,sanatoasa si cuminte.

Luizax spune:

ce frumoooss. Aspirantelor vaz ca v-a dat fata asta sperante. Deci oricare ar fi problemele....totushi.. se poate!

Luizax - karkotash shef!

danat spune:

Intr-adevar foaaaaarte frumooos ce ai povestit tu! Mi-au dat lakrimileIo st mai impresionabila in perioada asta, deh....Orikum sunteti foarte frumushele amindoo, si iti doresk ca Eva Carina sa va aduca multa bucurie si multumire voua parintilor ei!

danat