Abuzul Domestic (2)
Raspunsuri - Pagina 9
sanziana72 spune:
quote:
Originally posted by Elise
Mi s-a reprosat, pe un alt topic, ca sustin ca "nu iubim dupa merite".
Si ca asta inseamna ca sint oarecum masochista, pentru ca altfel as iubi doar barbati care se poarta bine cu mine.
Daca n-as fi masdochista sau martira, as stii ca doar eu contez.
Mai exact, am fost trimisa sa citesc povestirile voastre.
Si le-am citit.
Sint, intr-adevar, lucruri prin care eu n-am trecut.
Dar imi imaginez ca, daca as trece, as suferi deopotriva pentru mine si pentru el: si pentru ce ni se intimpla.
As incerca sa gasesc o solutie, sa lupt pentru casnicia mea, inainte sa imi iau bagajele sa plec, pentru ca "doar eu contez".
Voi stiti mai bine - e cazul, sau nu e cazul sa incerci sa ajuti "animalul", daca il iubesti?
E patologic sa incerci sa iti salvezi casnicia?
Sinteti adeptele metodei de a pleca de la inceputul cosmarului, pe motiv ca nu-ti mai e bine si punct?
Si ca in fond "doar te-ai casatorit cu el", nu l-ai infiat, deci de ce sa-l mai ajuti daca e defect?
Elise
Ce te face sa crezi ca femeile ale caror povestiri le-ai citit nu au incercat sa gaseasca o solutie pentru imbunatatirea lucrurilor si salvarea relatiei ?
Eu cel putin am incercat. Imi pare rau de el, de mine, de povestea noastra care nu a fost ca in povesti. As fi vrut ca totul sa se rezolve.
Dar nu poti ajuta un om daca nu vrea sa fie ajutat. Orice ai face, nu reusesti sa il schimbi. Si atunci, uneori, trebuie sa iei o decizie.
Cum vrei sa iti petreci viata ? Sacrificandu-ti-o ca sa incerci sa il ajuti pe el, sacrificandu-ti copii ca il ajuti pe el ? E doar o chestiune de prioritati.
Pentru mine, cei care ajung la abuzuri sunt bolnavi si mi-e mila de ei. In general sunt asa pentru ca au suferit aceleasi lucruri sau pentru ca asa au fost crescuti.
Dar crede-ma, e mult mai usor sa iti fie mila de ei de la distanta decat sa le suporti comportamentul.
Cand integritatea fizica sau psihica a unei persoane e pusa in pericol, eu spun ca nu mai e vorba de dragoste si persoana respectiva nu ar trebui sa mai suporte pentru ca se autodistruge.
Daca tu insati nu te respecti, nici ceilalti nu te vor respecta.
In ce priveste plecarea de la inceputul cosmarului, depinde de cum debuteaza cosmarul. Sunt unele limite peste care nu se poate trece.
Asta nu inseamna sa nu incerci sa il ajuti pe celalalt chiar si dupa ce v-ati despartit. Cunosc destule femei care au facut asta.
Sa iubim dupa merite !? Atunci ar trebui sa facem o lista cu calitatile partenerului, fisa lui medicala, contul in bacnca... si cand in sfarsit am gasit ceea ce ne convine din toate punctele de vedere sa spunem: "Acum poate sa ma pocneasca si dragostea" si chiar asa sa se intample.
Din pacate, din cate am vazut eu, nu se intampla deloc asa. Dragostea ne pocneste cand ne asteptam mai putin si cu persoanele cele mai neasteptate. Nu cred ca putem controla asta.
Ceea ce putem controla insa e in momentul in care ne dam seama rational ca dincolo de dragoste nu avem nimic in comun sau chiar daca avem ceva in comun, lucrurile care ne despart sunt prea puternice si ne vor impiedica sa fim fericiti.
Atunci se ajunge la un moment cand, dupa mine, rationalul ar trebui sa actioneze inaintea emotionalului si as determine despartirea.
Nu cred ca e cineva fericit intr-o relatie abuziva, nici cel abuzat si nici macar cel care abuzeaza. Poate ca fiecare ar putea fi mult mai fericit intr-o alta relatie. Si atunci, de ce sa chinui doua persoane intr-un lucru care nu mai poate fi reparat ?
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
Elise spune:
Multumesc, Sanziana!
Cam asta credeam si eu, dar pentru ca am fost contrazisa de n ori, am zis ca poate am o problema de perceptie.
Elise
chatonel spune:
Fetelor, imi amintesc ca Alyssia v-a sustinut pe multe dintre voi si ca a ajutat si personal citeva persoane. Mobilizati-va si voi si scoateti-o din butoiul cu melancolie, ca nu-i de-a buna ce-i cu ea!!! Vedeti subiectul de la parintii singuri, "traiam o minune, dar s-a rupt vraja".
Toulouse, la ville rose
rizzuca spune:
Elize,in legatura cu ce ai intrebat:
Dar imi imaginez ca, daca as trece, as suferi deopotriva pentru mine si pentru el: si pentru ce ni se intimpla.
As incerca sa gasesc o solutie, sa lupt pentru casnicia mea, inainte sa imi iau bagajele sa plec, pentru ca "doar eu contez".
Voi stiti mai bine - e cazul, sau nu e cazul sa incerci sa ajuti "animalul", daca il iubesti?
E patologic sa incerci sa iti salvezi casnicia?
Sinteti adeptele metodei de a pleca de la inceputul cosmarului, pe motiv ca nu-ti mai e bine si punct?
Si ca in fond "doar te-ai casatorit cu el", nu l-ai infiat, deci de ce sa-l mai ajuti daca e defect?
Elise
Nu o sa-ti spun nici o parere de-a mea. O sa postez in schimb raspunsurile a doi psihologi carora le-am prezentatin scris cazul meu, exact asa cum apare pe acest forum. Poti judeca singura raspunsurile lor.Le poti lua ca o simpla parere...sau nu...
Psiholog 1:
Inteleg din cele scrise de dumneavoastra ca sunteti in pragul unei casatorii (un eveniment deosebit de important in viata fiecaruia) si nu stiti daca este o decizie buna sau nu avand in vedere faptul ca partenerul va bruscheaza uneori, lucru care va inspaimanta si , in unele situatii, reactionati la randul dumneavoastra agresiv (verbal).
Comportamentele agresive se invata, asa cum bine ati analizat situatia din familia dumneavoastra. Dar, de asemenea, aceste comportamente se pot inlocui cu unele non-violente, tot prin invatare. Este adevarat ca acest lucru necesita timp, dar depinde de motivatia fiecaruia sa grabeasca sau nu acest proces de invatare. De obicei, agresivitatea naste agresivitate. Este de analizat daca agresivitatea dumneavoastra verbala il deranjeaza pe partener si-l face si pe el sa devina, la randul sau, agresiv (sa va bruscheze) sau daca si el este, de obicei, agresiv verbal sau fizic. Incercati sa aflati daca partenerul manifesta agresivitate si fata de alte personae sau numai fata de dumneavoastra. Daca numai fata de dumneavoastra are asemenea reactii, poate ca ar fi cazul sa consultati un psiholog incercand sa invatati noi modalitati de a interactiona. Daca partenerul se manifesta agresiv si in alte relatii, atunci poate ar fi indicat ca si el sa consulte un specialist.
Toate relatiile au urcusuri si coborâsuri; nici o relatie nu merge tot timpul; dar a lucra împreuna cu partenerul în perioadele dificile face relatia mai puternica. Impartasirea temerilor legate de viata de cuplu este esentiala intr-o relatie. Comunicati-i partenerului dificultatea in care va aflati si luati impreuna o decizie. Este important ca si partenerul dumneavoastra sa stie dilema in care sunteti: puteti sau nu sa va intemeiati o familie bazata pe respect si incredere reciproca? O relatie este un acord de a petrece viitorul împreuna; de acea este nevoie sa verificati daca sunteti pe acelasi drum.
Dragostea nu e absoluta, este un sentiment care creste sau descreste în functie de cum ne tratam unul pe celalalt. Daca învatam noi modalitati de a interactiona, acest sentiment poate deveni tot mai puternic.
In loc de incheiere:
O poveste japoneza spune cum un samurai, razboinic temut, a venit intr-o zi la un maestru Zen pentru a afla ce este iadul si ce este raiul. Privindu-l cu dispret, maestrul, i-a spus: "Nu vreau sa-mi pierd vremea cu unul ca tine".
Auzind asemenea obraznicie, samuraiul s-a maniat si a scos sabia din teaca, gata sa atace. Maestrul, vazandu-i reactia, i-a spus: "Acesta este iadul". Intelegand primejdia propriei manii, samuraiul s-a linistit si a bagat sabia in teaca, iar maestrul, zambind, a replicat: "Acesta este raiul".
Mult succes,
Psiholog 2:
in legatura cu gestul prietenului dvs de a va face
sa taceti punandu-va mana peste gura; daca este doar
atat, nu inseamna ca in viitor va deveni mai violent;
important este si pentru dvs sa analizati ce l-a
determinat sa faca gestul – si anume, vocea dvs.
analizati un moment acest lucru: doriti o schimbare
din partea lui, onest este sa puteti face si dvs o
schimbare in comportamentul dvs. Incercati sa nu
cereti de la partener mai mult decat puteti dvs oferi,
puneti-va un moment in pozitia celuilalt. Fiti
convinsa ca el nu va poate citi gandurile, spuneti-i
deschis ce va ingrijoreaza, ce doriti de la el dar
fiti pregatita sa oferiti si dvs ceea ce asteapta el.
Chiar daca suna prozaic, relatia de cuplu presupune
anumite schimburi si negocieri intre parteneri.
- Analizati impreuna cu partenerul, cu foaia si
creionul in mana care sunt principalele teme de
cearta, cand apar ele, cum reactioneaza fiecare dintre
dvs si cum se incheie, care este rezultatul: tema de
casa, astept rezolvarea din partea dvs;
- Daca modalitatea in care decurge cearta este o
problema, impuneti-va niste reguli, de ex: dvs nu mai
ridicati vocea, iar partenerul nu mai are voie sa va
“bruscheze”, etc..
- Analizati-va foarte atent, pentru ca aveti aceasta
capacitate, comportamentul verbal si atitudinea fata
de partener in timpul discutiilor, va puneti cumva pe
o treapta superioara lui in aceste discutii in
contradictoriu, credeti ca se simte inferior? S-ar
putea ca tonul vocii dvs sa-l faca sa se simta umilit,
devine nelinistit si nu isi mai poate controla
pornirea de a va face sa taceti cumva; cum o face nu
este tocmai potrivit dar se poate dezvata, asta in
cazul in care cele povestite de dvs sunt exacte. Nu
cred ca va aflati intr-o situatie grava.
- Este posibil ca ideea casatoriei sa fi declansat in
fiecare dintre dvs o incordare mai mare, o
sensibilitate crescuta la anumite subiecte, poate la
orice.
- Trebuie sa invatati cum sa comunicati unul cu
celalalt astfel incat dvs sa nu fiti nevoita sa
strigati la el iar el sa nu va puna mana la gura –
gestionarea conflictului.
Atat deocamdata, v-am dat mai sus o tema de casa
pentru amandoi, daca doriti putem continua discutiile
pe aceasta cale, cel putin pana gasiti o alta metoda
mai aproape de dvs.
Pana data viitoare va doresc numai bine si fiti mai
relaxata.
rizzuca spune:
P.S.
Nu am inteles daca Sanziana (impreuna cu fostul sot) a fost la o singuea sedinta de terapie sau mai multe.
Elise spune:
da, rizzuca, e foarte interesant: pentru ca orice reactie face parte dintr-o interactiune.
sint cazuri cind unul din cei 2 sare calul, si depaseste limita de suportabilitate a celuilalt.
eu, de ex., as pleca daca m-ar lovi - pentru ca e un prag de la care sint invinsa, si nu mai pot gestiona situatia.
desi nu stiu daca am dreptate.
poate si asta se poate gestiona.
eu n-as putea.
dar pina la faza asta, sint atitea cai de comunicare....
Elise
lena spune:
Elise eu te-am trimis sa citesti abuzul domestic si era la subiectul asta: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69441
fetelor fata respectiva a fost batuta, abuzata fizic de sotul ei, aici nu e vorba de filisofie, mai ales ca are si 2 copii mici.
sanziana e foarte bine ce ai facut, simplul fapt ca totusi te-au ajutat si tu ai incercat tot ce ai putut trebuie sa-ti dea curaj pe mai departe, alaturi de copilul tau, sa nu uiti dar sa treci peste episodul asta...multa putere iti doresc !!!
eu am inteles altceva din ceea ce scrie sanziana, dar iarasi cred ca e vorba de perceptie.
vezi ca una dintre regulile de aur este sa nu sfatuiesti o femeie abuzata sa ramana cu persoana care o abuzeaza, dar daca nu esti implicata in asa ceva, probabil e mai usor pentru tine sa spui altceva.
Elise spune:
Lena, nici nu am zis asta.
N-am sfatuit nici o persoana abuzata sa ramina in situatia asta.
Nici eu n-as ramine.
Ce ma interesa, de fapt, era procesul psihologic: cum te raporteazi la el, dupa abuz.
Daca poti, la un moment, dat sa spui STOP: de aici nu mai iubesc.
Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza.
Chiar daca pleci de langa el.
Si nu tu m-ai trimis aici... a fost si o alta discutie, pe alt topic, mai exact replica asta:
quote:
n-am in mine gena de martira. Un mare defect, recunosc.
si pentru a vedea unde duce lupta ca sa schimbi monsttrii, te invit din nou pe topicul "abuzul domestic". Toate acele femei au sperat, crezut ca-l vor schimba pe cel de linga ele, ca-l vor face un om bun. Multe au plecat (cu ceva sechele in plus), iar celelalte s-au resemnat si spera ca data viitoare sa nu dea asa tare.
Eu, una, nu am timp de pierdut sa stau sa schimb oamenii. Stiu doar sa-i aleg.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69550&whichpage=3
Mi s-a parut cam radicala.... de aici a pornit intrebarea.
Elise
sanziana72 spune:
quote:
Originally posted by rizzuca
P.S.
Nu am inteles daca Sanziana (impreuna cu fostul sot) a fost la o singuea sedinta de terapie sau mai multe.
rizzuca, am scris un raspuns lung in care povesteam epopeea noastra la consilieri matrimoniali, psihiatri si psihologi. Mi-a facut bine sa scriu despre asta, a fost ca o descarcare.
Dar mi-am dat seama ca nu imi vine sa pun acest raspuns pe forum. E prea personal. Iar aceasta poveste apartine si fiicei mele si nu stiu daca ea va aprecia mai tarziu ca am vorbit de toate astea pe un forum.
Pot doar sa iti spun ca atunci cand am ajuns la psi cred ca era deja prea tarziu. El era de o gelozie patologica si asa fusese si in relatiile anterioare. Am aflat ulterior ca fusese violent si in relatiile anterioare. Se pare ca si in familia lui se practica violenta, parintii, fratele...
Nu prea mai era mare lucru care se putea salva, dar imi place totusi sa cred ca am reusit sa il ajut macar putin.
Multumesc pentru urari, Lena. Asta si incerc sa fac, sa trec mai departe. Dar mi-am dat seama ca uneori e necesar sa vorbesti despre ce s-a intamplat. Si ca sa iti usurezi sufletul dar si ca sa le ajuti pe altele sa isi dea seama ce se intampla cu ele si ca nu sunt singure, ca exista solutii.
Cand am descoperit forumul, mi-am dat seama ce bine mi-ar fi prins sa il fi avut atunci cand inca imi puneam intrebari. Poate as fi inteles mai repede ca ma aflu intr-o relatie abuziva si as fi putut evita ceea ce s-a intamplat. Poate...
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
IEPU spune:
Rizzuca,
si fetelor, nu va voi plictisi cu povestea mea, care seamana mult cu ale voastre.
Tot ce vreau sa spun aici este ca dupa ce m-am salvat din prima mea casatorie, pe care am avut rabdarea si prostia sa incerc sa o salvez 10 ani, mi-am gasit, in sfarsit, jumatatea.
Jumatatea este o persoana cu care nu te poti certa (noi nu ne-am certat nici macar o data in 3 ani), care are rabdarea sa te asculte si sa te linisteasca, care prefera sa faca exact aceleasi lucruri ca si tine si cu care semeni incat renovezi o casa intreaga si constati ca nici macar culorile nu sunt de disputat.
Jumatatea este o persoana cu care te identifici intr-atat incat nu ai nici urma de indoiala.
Si dupa 3 ani constati ca nu i-ai gasit inca nici un cusur, ca te atrage la fel de mult, si ca restul barbatilor de pe lume au disparut pur si simplu prin autodizolvare.
Rizzuca,
raspunsul la intrebarile tale este insusi faptul ca ti le pui.
Exista undeva pe lume cineva care nu ti-ar lasa loc de nici un fel de indoiala. Si indiferent cand ai sa-l gasesti, ai sa-l recunosti pe loc.
Magda
Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)